Voci, litere si muzica se amesteca. Incerc sa citesc linistita, dar aud fragmente de comanda, bucati de conversatie, firimituri de cuvinte lasate atarnand in aer. C’est fatiguant à la longue.. enervant.. si nu indraznesc sa dau muzica mai tare de-atat, am inca nevoie de timpane.

M-am ratoit cand nu au inchis usa iar rasetele si mancarea venite din alte parti ma deranjeaza. Parca sunt o baba frustrata. Dar sunt doar o mata ce isi simte teritoriul incalcat si amenintat, chit ca e teritoriu comun.

Ochii mei mai au pana sa fie bine, distantele inca imi pun probleme. Recunosc, totusi, in ceata, chipuri; si daca mai astept, totul devine clar. Ii recunosc si chiar cei ce-mi erau nesuferiti, unii, mi-s simpatici si le zambesc vazandu-i.

Da, chiar asa, uneori nu depinde de noi. Cat de pretentiosi putem fi pentru a crede asta. Ce-ar fi sa dam ceva mai multa importanta celorlalti? “L’autre”, cu tot ce inseamna el, pericole, sperante, necunoscut. Alteritatea. Cea pe care eu refuz sa o recunosc, care ma deranjeaza pentru ca incompetenta in mare parte a timpului, pentru ca nu e ca mine. Si asta e impotriva legilor alteritatii. Dar fac si compromisuri si accept alteritatea, asa cum vine, pentru ca asa trebuie. Si uneori mai sunt surprize placute. E doar nevoie de un pic de rabdare.

“I have long ago learned the benefits of patience.” ( Scorpius- Farscape) Wasn’t it what you used to say? Guess I still have some learning to do…