Credo

Nu as putea considera ca am nevoie de un credo. La fel cum am refuzat necesitatea unuia mai mare si mai tare, acolo sus, care sa ma vada cand fac prostii si cand sunt cuminte, cand cad si ma doare, sau cand dau si ma doare.. Ii refuz existenta pentru ca nu am simtit-o nici o clipa, niciodata. Poate ca nu asta e scopul, dar nu imi prea pasa… nu cred si atat. Chiar daca a inceput din razbunare.
In ce priveste un credo al meu.. nu-mi propun sa traiesc fiecare clipa la maxim.. sunt prea fragila pentru asta. Nu imi propun sa fiu nici cea mai tare… nu vreau nici macar sa fiu in centrul atentiei, vreau doar o dovada ca exist. Adica oglinda aia reprezentata de celalalt, in care sa ma vad asa cum ma vede si sa incerc sa ma ajustez, sa ma repar, chiar daca nu-mi iese mereu. Nici nu vreau averi… nu am nevoie.. Dragoste fara limita? Nu am cerut-o niciodata, am vrut doar un pic acolo, cat sa imi fie de ajuns. Iar visele-mi sunt prea absurde ca sa le vreau implinite.

Asa ca imi urmez drumul pe care il trasez cu rigla in fiecare zi si umplu casute diforme, incet incet… pana oi ajunge la un capat.
Intre timp as vrea doar sa dau in tine cat mai putin, intentionat sau nu. Intre timp vreau sa invat.. de toate.. cum sa te pastrez, cum sa nu te stric, cum sa iti zambesc, cum sa fiu acolo pentru tine.. Dar fara a trai doar pentru tine. Nu vreau sa fiu in halul asta de dependenta, desi sunt, intr-o oarecare masura. Mai rau decat bomboanele de menta, sau orice guma mentolata bine si pe placul meu. Ca nu accept jumatati de masura, so to speak.. imi place au ba.

Ma agat de detaliile mele si de prostioarele mele pentru ca sunt ale mele, pentru ca le vad, pentru ca se pare ca nu toata lumea e asa.. De-aia vreau sa vad in tine ce altii nu vad, sa am dovada ca nu sunt ca ceilalti, ca am motive sa ma cred unica. Intr-un mod cat se poate de narcisic, imi convine asa cum sunt, iar reusitele mele ma incanta peste masura. Numai ca realitatea mea, a mea, da? vine si neaga totul, ma cearta, cum ca nu ar fi de ajuns niciodata. Uneori e bine, alteori, trebuie sa recunosti ca exagereaza, nu?
Dar stii.. recunosc ca sa te am pe tine imi face bine, si consider ca merit, asa afurisita cum sunt.. merit sa te am. No strings attached.. or so we said. There’s plenty of them though, ya know? Can’t give up on you and I don’t want. Can’t, won’t.

You’re cursed I guess..

Soare umed, cu dinti

Asa s-ar numi ziua de ieri… baba mea, cica. De dimineata a fost frig, am inghetat pana la metrou si in gara nu imi venea sa mai astept trenul.. Spre scoala am luat autobuzul, ca mai incepuse sa ploua printre altele. A batut si vantul cand plecam de acolo dar parca mirosea a cald… Ajunsa acasa, am mai avut un pic de ploaie. Am iesit la cumparaturi diverse, vant, cat se poate. Venind inspre casa, soare si caldut.

Deci da, tipic mie, nu putea fi altfel. “Ar fi trebuit sa alegi 5″ “mda, si s-ar fi schimbat vremea”Pai da, azi a fost soare si un fel de cald, dar macar nu a variat in halul ala… Deh, eu si babele mele..

In alta dezordine de idei, ma scoate din sarite blogul.. vreau sa fie scris frumos.. el se pare ca nu prea vrea, it kinda hates me, asa ca unele posturi o sa fie urate urate. Ca mine.

Meh, venisem cu chef de scris, mi-a trecut intre timp din varii motive.. Macar am stabilit cum voi fi anul asta: sucita. (ca de altfel mereu)

Play

If only words could heal.
If only time could stop.
If only I could stop bleeding.
If only I could keep you safe.
If only my words wouldn’t hurt.
If only time wouldn’t slip between my fingers.
If only I could cry.
If only I could destroy you.

The ambivalence you create inside me is what keeps me alive, yet, it’s what destroys me. It’s like the love I have for you and my hate for everything that you’re not.

If only you could be.
If only you wouldn’t.

You are the only that makes me laugh while crying and hurts me with embraces. There’s nobody else that could love me in black and hate me in white, the way you do. My world turns around you, your world stops around me.

   

    If only you would be all that I’m not.
If only I could be all you are.

Here and there, you and me. Now and then, me and you. The only place where we can be is in between. Between day and night, between liquid and solid, between winter and spring, between silence and the first sound that could leave your lips.

If only you could be on this side of the miror.
If only I would pass through.

Invisbile as long as I exist. A trace in the warm red wax that seals my fate. Here, but not quite. Mine, but not really. Now, but already then.

Yours…

Update

A mai trecut un an.. Nu am mai scris de un an adica.. Am fost acasa de sarbatori si a fost bine. Nu are sens sa intru in detalii.. doar ca am avut zapada. Ca am avut pe ultima suta de metri (pana la aeroport, that is) e alta problema.. macar noi nu am stat in aeroport cu orele si nu am facut decat sa ratam corespondenta.. Dar am ajuns.Remember?

For Sale: lumanari, coji, muzica mereu buna, bilete de tren, carti de vizita, bancnote si tot felul de prostioare lipite de pereti; vin fiert, ceai.. si tot ce era atunci.. Inca sper sa mai gasesc ceva la fel.. Heh
A si reinceput anul scolar, am predat un dosar.. o fisa de lectura (nu sunt multumita de nota, dar cum venea de la profa mea preferata, nu am putut sa ii spun..) niste intrebari stupide (da, primesc nota pentru ca am pus intrebari stupide pe texte cretine) dat un partial la IPO, terminal la engleza si la MTU, azi. Au mai ramas 5 : miercuri, vineri, mart si joi. Si gata. Lunea ailalta incepe semestrul 2. Nu o sa imi pastrez toti profii.. si imi pare rau, dar daca sunt cuminte si ajung pana in anul 5 pe unii o sa ii mai vad, deci e bine… Trebuie sa fiu cuminte.Semestrul doi inseamna si fotografie. Ca nu ma bag la sport, desi as avea nevoie; limbajul semnelor ar putea fi util, dar e ceva necunoscut si nu as vrea sa o dau in balta; engleza? ha! mi-a fost de ajuns un semestru 99% din colegi sub nivelul de clasa a noua ( de la noi)… nu vreau mai mult. Nu dau exemple, mi-e si jena.. Si dintre celelalte optiuni, doar fotografia ma atrage, mai exersez si eu, mai ies si eu pe teren pe motiv de teme..

Am citit in vacanta.. prea putin teoretic insa, dar am citit, mi-am imbogatit baza de date si acum continui.. ca pana acum am fost ocupata.. Poate cu putin noroc termin pana pe 31 cand conteaza.. mult. dup-aia nush cine urmeaza, nenea Freud nu ma mai prea tenteaza deocamdata.. probabil un pic de Oury, e usor contemporan si unul din profi il apreciaza.. deci, maybe.. As vrea oricum sa termin ce am cumparat, daca nu pana la vacanta, macar pana incep anul doi, in care sper eu ca o sa intru..

On the other hand.. azi am fost ghinionista cum nu mi s-a mai intamplat.. sper sa nu o tin asa toata saptamana, ca e de rau. Nu ca as vrea eu sa ies pe undeva, dar ca idee.. si acasa o pot incurca doar, am demonstrat-o.. chiar sambata, deci.. keep safe. In acelasi ritm de aiureala, sunt un pic in urma cu unele mailuri.. plus.. heh, mesaje la care nu am raspuns si ma simt aiurea, dar deh, se intampla si la case mai mari.

Vremea, ca e si asta un subiect plicticos de discutie.. e naspa, abia de ieri, sau asa, nu a mai plouat, desi azi, cand am iesit eu, a inceput sa picure si vantul, dragul de el, a inceput sa bata.. Ah, da, si sa ramanem pe acelasi subiect interesant: me. Imbatranesc si imbatranesc urat.

In alta ordine de idei.. Ma atasez un pic prea usor si poate ca uneori sunt superficiala.. Am niste profi geniali si in afara de colegii pe care ii ador pentru motive superficiale (nu, nu referitoare la haine sau machiaje, parfumuri, muzica ascultata si nici neaparat fizic) ii detest pe toti ceilalti, mai ales cand fac galagie in ore si ma seaca pe mine prin lipsa de respect fata de profi si noi toti ailalti. In fine.Ca tot nu vorbisem destul despre mine.. Am renuntat, partial, cel putin pentru urmatorii cinci la criminologie.. o sa urmez doar cursurile profului meu preferat in paralel cu celelalte cursuri.. Si-asa, being a chick, I don’t have much chances.

What else? Sunt superficiala, copilaroasa, ma plang de batranete si de prieteni, sunt intr-o oarecare masura un lup moralist, dar caut momentele in care pot demonstra ca nu e asa. Cunosc cursurile destul de bine si de-asta acum stau si-o frec aiurea.. pentru ca maine o sa fie de ajuns sa repet cursul de IPA de vreo doua ori, il stiu..ca doar mi-a placut si am cam facut aceeasi materie in toate cursurile, mai putin 3.. in orice caz, stiu.. Ah, mai sunt si plangacioasa si afurisita. Incapatanata la fel.. Si nu mai stiu, cred ca am aberat destul.. nu?

Ecouri

Dancing bears
Painted wings

Si vise ce se amesteca prin cioburi de realitate, vise ce se topesc cand incerc sa le inteleg, la fel ca bucatelele de ciocolata pe care le topeam la flacara galbuie a focului. Culori ce tremura in fata ochilor, danseaza, se invart, caruseluri de imagini si sunete, ce imi refuza realitatea.

Things i almost remember

Sunt toate acolo, pastelate dar diforme. Sunt toate acolo, dar inca le caut. Sunt toate acolo, incerc sa le ating. Sunt toate acolo dar ma tin departe. Sunt acolo si danseaza in fata mea ca flacarile lumanarilor roz si albastre, verzi si rosii.. vanilie, fistic si ciocolata.

And a song someone sings
Once upon a December

Franturi de amintiri, bucatele dintr-un puzzle a carui imagine completa nu o pot avea, puzzle cu care ma lupt pe bajbaite, pe intunericul ce-mi dainuie in suflet. Totul e vag, totul e neclar si totul inceteaza sa imi mai apartina.

Someone holds me safe and warm

Forme si culori. Arome si sunete. Nu pot decat sa simt lumea din jurul meu ca pe o amintire, ca pe o fotografie fada, decolorata, arsa de soare, udata de ploi, calcata in picioare de timp, uscata de focul la care noi topeam ciocolata amaruie ce se spargea intre dintii nostri ca o coaja de ou fragil si prostut.

Horses dance through a silver storm
Figures dancing gracefully
Across my memory

Si totul se misca mai departe, doar pentru a reveni, pentru a ma tulbura, pentru a-mi aminti, pentru a exista iar dincolo de realitate, sa revina din visuri de gheata, sa prinda gust si culoare. Amarui si rosiatic, negru si ametitor, sarat si transparent si rece, galbui, verzui, rosiatic, albastrui si fierbinte.

Far away
Long ago
Glowing dim as an ember

Fierbinte ca obrajii tai de la atata caldura sau poate de la atata ciocolata sau.. de la atatea lacrimi. Sau era doar zapada? Zapada care in mainile tale, doar, prindea nuante rosiatice, nu albastrui, reflectand cerul. Rosiatice ca lumanarile pe care le priveam ore in sir topindu-se si plangand firicele fierbinti ce uneori pareau ca urca pana la flacara, pentru a se intoarce, rusinate, inmuiate, pana jos unde inima le impietrea de frig.

Things my heart used to know

Ai fost acolo, nu se poate sa fi fost doar un vis, am gustat zapada din mainile tale, ce mi-au inghetat obrajii mai apoi, albindu-i de frigul din tine, dandu-le apoi culoare cu bucatele de ciocolata amaruie, de un albastru crocant; unele tablete aveau tente verzui, ca ouale de rata pe care le gasisem in cenusa adunata de ani de zile in spatele grilajului ruginit si cu forme ciudate, chipuri, forme, imagini.

Once upon a December
Someone holds me safe and warm

Stiai ca mi-e frica de intuneric si aruncai bulgari de zapada inspre mine, sa ma feresc, sa ajunga pe foc, sa sfaraie rosiatic si sa nu ramana decat niste carbuni anemici. Trebuia sa ii aduc la viata cu file din jurnalul pe care il citisem pe nerasuflate, daca respiram, dispareau literele, una cate una. Pana lumina portocalie revenea, te ascundeai, gaseai mereu locuri.. doar pentru a ma surprinde, si totul devenea albastru, pe fundalul rosiatic al cerului, amestecat cu verdele tipator al stelelor ramase acolo sus, ce inca nu dadusera de gustul amarui al ciocolatii.

Horses prance through a silver storm
Figures dancing gracefully
Across my memory
Far away long ago

De fiecare data totul disparea, totul pierea intr-o mare de culori, un vartej de arome si de anotimpuri, totul pierea, undeva in spatele meu. Nu ma puteam intoarce, trebuia sa o iau mereu de la capat, si din bucatele de ciocolata amaruie, din franturi de amintiri, din pasteluri si din flacari sa te recreez, sa te aduc inapoi iar, ca singura companie vreodata permisa.

Glowing dim as an ember
Things my heart used to know
Things it yearns to remember
And a song someone sings
Once upon a December

Inca o bucatica de ciocolata, inca un glob colorat fragil, inca o flacara vanilata, inca un fulg si inca un cantec. Si totul va reincepe, totul se va amesteca, totul se va pierde, o data cu stelele fosforescente ce cad mereu, cautand ciocolata amaruie ce se sparge albastru in cioburi taioase si verzui, in care incerc sa te regasesc pe tine.. copilarie.

Ironic

Una dupa alta pozele dispareau.. una dupa alta sfarseau un cutia metlica ce arata umpluta cu frunze, in mod ironic.. roscate. Una dupa alta eliberau spatiul meu vital si la fel, una dupa alta isi luau cu ele influenta asupra mea. Poza dupa poza, le-am aruncat pe toate, toate cele 2579 clasate in diverse fisiere, cu nume ale locurilor unde fusesei, cu cine fusesei. Daca ar fi fost reale, in mod sigur le-as fi dat foc in cutia aceea metalica ce nu ar fi avut, in mod ironic, frunze roscate. Le-as fi dat foc o data ce as fi numarat 100, ca cele 100 de greseli ale tale, ca cele 100 de minciuni, cu 100 prea multe. Dar nu, s-au adunat doar in cutia aceea metalica, umpluta inca de la prima poza cu frunze colorate, in mod ironic.. roscate.
Si te-am sters. Am folosit “safe empty the bin” asa, acum, nu mai pot fi recuperate. Te-am sters cu totul, fotografie cu fotografie. Mai ramane doar sa rescriu peste, fotografie cu fotografie, cate 100 de zambete, peste cele 100 de minciuni pana o sa ating 2580 si asa, o sa trec la capitolul urmator.
Am sters tot ce tinea de tine din spatiul virtual. Am sters tot ce puteam. Acum nu mai exista minciuni, acum nu mai exista parul tau, colorat in mod ironic, roscat, in poze, acum nu mai exista pozele tale si nici tot ce-mi lasasei. Acum am doar o cutiuta metalica, gri, ce are pe langa frunze, colorat in mod ironic.. roscat.

Poveste

Stau si privesc subtiri fuiori de abur cum se ridica din cana mea plina ochi cu vin fiert, de la mama. Miroase dulce-acrisor, un picut intepator; dar e miros de iarna si de sarbatori. Tin cana in palmele facute cupa special pentru ea si las caldura sa-mi alunece prin brate in timp ce-mi lipesc fruntea infierbantata de geamul rece, aburit.
Da, miroase a ierni indepartate si se simte la fel, racoarea si fiorii mai imbatatori decat aburul vinului.
Sorb prima inghititura si ma infior. Se simte discret gustul piperului si parca revin amintiri stravechi in mine, in fiecare fir de par si-n fiecare celula a pielii…si parca ma-nfior. Si-mi aluneca gandul la copii ce alearga prin fulgii de zapada, dand jocului acestora atatea forme noi si aproape magice.
Si-mi aluneca gandul la momente atat de mici…
Sunetul ghetutelor prin zapada, cum scartaia sub talpi si cat de moale-mi parea atunci, dedemult; si mana mamei cum ma tinea strans si-mi ardeau obrajii privind la jucariile din vitrine, rugandu-ma in sinea mea, ca orice copil, sa primesc ce-mi doresc odata cu noaptea acea mult prea tacuta si sfanta.
Sorb din nou din vin si simt ca ma incalzesc tot mai mult. Aluneca picaturi reci pe geamul aburit si-n darele lor deslusesc jocul alb al fulgilor in noaptea neagra si tacuta. Doar focul pocneste usor undeva in spatele meu.
Alunec inapoi pe ulita amintirilor, in momente in care in aer parca statea magia noptii inghetate, in acele ore magice cand stiam ca apar micile zane ale zapezii. Abia mai mari decat manuta mea de copil, stiau sa deseneze atatea lucruri magice cu manutele lor pe sticla rece. Si adultii se uitau la desenele lor si le ziceau flori de gheata…uitasera ei cine le faceau si cum.
Mi-e dor…
-Tati…si ma trage de maneca.
Ma aplec spre ea si o ridic pe genunchi, sa vada cum ninge afara. A stat langa foc tot timpul pana acum si parca i-au loc foc obrajii. Sta si priveste afara tacuta iar lumina din spatele meu o invaluie si pare o mica zana si ea. Priveste tacuta si da cu manuta pe geam, sa alunge aburirea.
…
E atat de liniste incat auzim amandoi clinchetul de clopotei afara, cristalini si abia simtiti, de parca nici n-ar fi fost acolo. Dar pentru cine n-a uitat, e atat de clar incat nici macar trosnetele focului nu le pot acoperi. Devin tot mai puternice si mai clare, mai apropiate, ca si amintirile.
Si ea incepe sa rada cristalin pe genunchii mei, lipindu-si palmele de geam si nasucul la fel:
-Uite-le tati…uite-le cum au venit iar sa se joace.
Mijesc ochii si le vad si eu…albe, stralucitoare. Se despart din norisori de fulgi de nea si planeaza pe aripioare fine prin viscolul teribil, de parca nici nu l-ar simti. Se apropie de geam si se lipesc de el curioase, privind la umbrele ce le studiaza cu egala curiozitate, facandu-ne cu mana usor si zambind si razand cristalin, acoperind vuietul vantului.
Se lasa plutind in patura proaspata de nea si dispar din vedere cateva secunde, acoperite de ninsoare. Scot capul brusc dupa, si se scutura rapid, apucand apoi sa le caute pe celelalte inca ascunse, reprezindu-se asupra locurilor ce par a fi bune ascunzatori, impingand cateodata afara o alta la fel de zambitoare. Dar cel mai adesea se lasa cu esec sau lovitorui in mici radacini abia proaspat acoperite de nea.
Ea rade zgmotos la jocurile lor si parca nimic nu i-ar putea distrage atentia de acolo. M-am ridicat de mult si o tin pe brat, privind vrajiti amandoi la micile creaturi cum se alearga prin zapada si cum se bat cu bulgari minusculi, cum se ascund in spatele unor fulgi mai dolofani, iesind cu greu apoi din patura de zapada cand fulgul aterizeaza peste ele.
Sunt atat de multe acum, de parca toate au venit sa ne vada.
-Vreau si eu sa ma joc cu ele tati, imi zice dulce. Dar eu stiu ca nu se poate, ca daca le prinzi se sfarma in praf de stele si apoi trebuie sa stai si sa o ingropi bine in zapada…nu prea adanc ca se sufoca…si nici prea sus ca o zboara vantul; si trebuie sa te ascunzi apoi si sa astepti cuminte sa scoata capul din zapada si sa-si faca curaj sa-si reia jocul vrajit in noaptea iernatica.
-Lasa, la anu au sa vina ele la tine, cand ai sa mai cresti…
Incerc sa o impac dar deja nu ma mai asculta. Acum e atenta la micile figuri palide, cu urechi tuguiate ce o privesc de dincolo de geamul usor aburit. Multe, da, foarte multe acum, se ingramadesc precum licuricii curiosi si lasa urme fine de gheata pe sticla, ascunzandu-le trupurile aproape goale sau imbracate in rochite minuscule facute din bucati de fulgi.
Orologiul bate miezul noptii aproape si focul adoarme tihnit in spatele nostru. Ea si-a infasurat bratele in jurul gatului meu si a adormit linistita privind la jocul zanelor. Si ele au tacut de mult si se joaca la geamuri, curatand zapada si lasandu-si loc sa-si lase cadourile, modelele intricate ce doar ele stiu cum sa le faca.
O asez in patul ei si o sarut pe frunte cu grija, sa n-o trezesc. Una din ele o priveste cu ochi mari prin geam si din buzele-i micute ii trimite un pupic de noapte buna, ascunzandu-se apoi in spatele unei minuscule picturi de gheata.
Eu termin vinul si ma intind. E totusi ajunul…cine mai poate zice ce-i vis si ce-i realitate intr-o noapte atat de speciala?
Poate…poate doar florile de gheata. Dar ele stau tacute, pastrand atente taina micilor minuni…

Nu, nu imi apartine.. e © Claudiu; din oarecare motive.. o sa pun linkul mai incolo. Rugamintea mea e ca textul sa nu fie folosit altfel decat cu mentionarea drepturilor autorului.. am rugat sa folosesc si m-ar durea mai tare decat daca mi-ar apartine.. pentru ca….

..E ceva ce imi place foarte mult, ii apreciez stilul in general, I’m his number one fan si in plus.. heh, in plus ma duce cu gandul la toate iernile frumoase pe care le-am avut si cele pe care sper sa le am. Am putini prieteni.. dar foarte importanti si tin la ei.. se pare ca si ei, si au grija de mine in fel si chip. E util in unele momente.. Vreau inca o iarna frumoasa, sau macar speciala.. O sa ajung acasa, chiar. Plecarea: pe 24 decembrie vehehehehehery early in za morning, adica trezirea o sa fie indecent de devreme si o sa ajungem pe la 12 si ceva in Bucuresti de unde intentionez sa o intind rapid rapid. Nu cred ca o sa fie careva de data asta.. bine, mai putin respectivul Claudiu..O sa ajung acasa in aceeasi zi, seara, de preferinta.. daca nu as avea un copil mofturos cu mine, as astepta chiar pana la miezul noptii, dar deh.. o sa fim treziti de pe la 4 cred ca deh, aeroportul nu e tocmai la o zvarlitura de bat. Si ne mai si intoarcem.. pe 4, dupa masa parca.. prefer sa uit de momentul ala, e cel mai urat.

Dar revenind la poveste.. Vreau o cana de vin fiert, vreau un geam cu pervaz exterior pe care sa se aseze zapada in strat gros si dimineata sa imi las amprenta.. si vreau pervaz interior, langa un calorifer, sa pot sta acolo, cuibarita, uitandu-ma la cerul rosu din care cad fulgi albi, sa imi imaginez cum multitudinea de fiinte isi fac de cap in frigul ala glacial.. pe care il ador.

Heh… a venit iar iarna.

De-ale lui

Sunt lucruri pe care nu stiu daca o sa am cui le transmite mai departe.. si mai ales.. cum. Pentru ca sunt invatate de la tata, pentru ca sunt legate de obiceiurile de acolo, pentru ca nu s-ar potrivi neaparat aici, pentru ca.. pur si simplu.

Se intampla, sambata seara in general.. sa intru in baie si sa nu pot folosi chiuveta, era ocupata de un obiect micut, din doua parti si ca sa functioneze, se adauga si o a treia, care il obliga sa stea in chiuveta sub un jet de apa fierbinte ce stropea uneori pana pe margini. Bineinteles, cand am crescut am stiut sa dau la o parte, sa-mi vad de ale mele si sa pun la loc. Si probabil cand eram mica am si oprit apa, ca eram fata draguta si ii aminteam tatei ca a uitat ceva in chiuveta. Probabil, nu stiu sigur, dar nu m-ar uimi.

Am intrebat de ce lasa acolo.. cred ca mi-a repetat de cateva ori pana sa retin.. “ca sa se inmoaie lama”. La fel cum probabil intrebasem de ce trebuie neaparat sa se dea cu pamatuful, sa fac spuma..

Nu ne lasa sa stam acolo cat se barbierea. Zicea ca se taie daca se uita cineva la el. (Din cauza lui ma enerveaza cand sunt privita in timp ce face cate ceva.. atunci gresesc cel mai des.) Odata m-a lasat chiar sa incerc sa il barbieresc.. imi povestea de cum il barbierea el pe tataie si nu avea aparat ca al lui.. avea brici, foarte ascutit.. ca doar de-aia e brici.

Era din doua bucati.. manerul alb odata, devenise usor galbui, de metal acoperit cu ceva plastic zimtat si lasa doar capetele sa iasa afara.. unul avea filet, unde se potrivea cealalta parte a aparatului, se infileta frumos si de undeva mai sus, se deschideau scartaind un pic, niste bucatele de metal, ca niste ferestre.. pe rand; ascundeau lama pe care nu o lasa niciodata acolo, o scotea si o aranja frumos, sa nu cumva sa ne taiem. Stiam ca acolo sunt lucrurile lui si nu ne bagam nasul.

Mi-a placut si presupun ca si lui ii place aparatul ala si nu BIC-urile sau ala electric primit, la care a facut urat, de altfel.. Deh, nu mai reactioneaza asa de frumos pe masura ce vremea trece..

Data trecuta cred ca am dat o data peste aparatul lui, lasat usor deschis sub apa fierbinte.. sau poate doar mi s-a parut. Nu era iarna si chiar daca.. nu isi mai lasa barba pentru ca nu i se permite, dar macar ramane mustata.. semnul caracteristic masculilor familiei.. “Tataie avea, Putregaiu’ avea si el, Valeru’ la fel, Gilu si el.. Marcel.. unchi-tu’ Naica.. Cristi nu se pune, e prost si imberb”. Pai da, au toti.. deocamdata are cine pastra traditia… Si culmea e ca fumeaza toti, si toti au (aveau) mustata usor ingalbenita de fum si de vreme.. ca si cartile de care sunt (erau) mai toti atasati. 

Lipsa

Cat as vrea sa inteleg, Dumnezeule.. cat as vrea si jur ca nu reusesc sa ii inteleg cum pot sa fie atat de egoisti si sa decida ca ar fi momentul perfect sa plece. Si sa ne alunge in acelasi timp, pentru ca nu pot sta langa o jumatate, nu am ce cauta acolo.. nu vreau sa fac ture intre doua jumatati, nu pot vedea una fara cealalta, refuz sa cred ca o sa ne faca asta. Si totusi.. nu ma vad acasa iarna asta, ma vad cu vise neimplinite.. poate doar amanate, dar dor amanarile, dor cu draci si nu imi convine.

De ce mai caut motivele pentru care in ultima vreme mi-a fost rau? Si am tot sperat ca pana la urma s-au gandit si de-aia nu mi-au spus.. cat ii pot detesta, repeta toate chestiile de anul trecut, cu gandirea lor inteligenta “lasa, sa nu stie Lela; ii zicem cand o sa fie gata”. Pentru ca bineinteles cand o sa fie gata Lela nu o sa mai poata face nimic si o sa se uite neputincioasa cum si-a pierdut casa si amintirile si copilaria si ce o tinea ancorata acolo. Mai are ancore pe ici pe colo, dar aia era cea centrala, aia era motivul bun si oficial care o tragea acolo. Fara aia ce o sa faca? Errer… c’est peut-être la seule chose a faire. Puisque la raison de revenir n’est pas suffisante.. pour l’autre.

Mda, subiect isteric cu tendinte masochiste, fixatii orale din copilarie si complex al lui Oedip ce a determinat distanta intre subiect si mama. Lipsa obiectului transitional e poate un motiv pentru diversele accese psihotice.

Bah, bullcrap. Ma bate insa gandul sa ma fac analizata, sa vad ce ascund, ce e in spatele copilariei mele si ce m-a traumatizat, ce ma defineste. Suntem toti nevrozati.. unii mai mult decat altii. 

Am nevoie de ce iubesc, am nevoie de un motiv perfect si permanent valabil sa ma aduca inapoi, fie si din cand in cand, acasa. Sau acolo ce numeam pana nu demult acasa. In momente ca astea imi vine sa imi bag organul la care tind alea mici mereu se pare.. desi nu stiu la ce ar ajuta sa bag in ea de treaba..Ar ajuta un drac.. O bataie buna si bine plasata insa.. asta-i alta mancare de peste.

Duc lipsa de timp.. de bani.. de soare.. de motive.. de dorinte.. dorinte indeplinite that is. Adult life so sucks. And not even the right way, you know?

..spicuiri

Stii ca miroase a iarna? Stiu ca acasa a nins, dar aici nu o sa ninga si nici nu o sa simt mirosul de lemn ars sau de zapada.. cerul o sa fie rosu.. poluare probabil, dar nu conteaza, o sa se simta un pic, mic mic de tot, a iarna.. doar iarna trecuta a nins un pic aici, cativa fulgi, cat sa nu uit cum arata. Dar chiar si asa, o sa vin acasa..
Da, miroase a iarna si imi place chit ca-mi ingheata nasul, chit ca infund mainile in buzunare bine de tot pe drum spre scoala ca ma incapatanez sa nu iau autobuzul.. nu am de ce sa il iau, nu vreau, as sta probabil in picioare si 30 de ora de mers, dus-intors, nu ma omoara.. au terminat cu grevele, deci trenuri o sa am ceva mai des.. si e frumos, mai ales cand târshâi picioarele prin frunzele uscate ce s-au adunat pe parcursul zilei, sau chiar nu au fost adunate… ca azi, de exemplu, am vazut pe jos un elastic maro rupt.. era acolo de ieri, deci nu stiu cat de des se face curat pe acolo. Who cares?
Am vazut azi un mosulet, cu ochelari mari, dar nu grosi, care zambea mult.. firav el, dar era mandru, avea un nepot ce alerga in fata lui vesel. Si l-am revazut cand ma intorceam de la scoala, poate in acelasi loc chiar, directia era doar diferita; el zambea la fel de mult si i-am zambit si eu.. heh, micile detalii, nu? Era pe aleea mea.. aia cu frunze multe pe jos, frunze colorate..

Sunt frunze colorate si dupa intersectia buclucasa, unde abia azi am vazut verde pentru pietoni.. sunt niste case si urmeaza o gradinita, parca asa ne-a zis proful, si sunt niste copaci galbeni galbeni..
Ah, da, in drum spre gara sunt niste case acoperite partial de iedera.. si la fel, de la Saint Denis incolo, sunt niste depozite sau ceva, iar iedera e rosie si cred ca incepe sa se usuce, curand o sa arate ca niste degete de ent, uscate si intinse pe perete, cu radacinile infipte bine, asteptand primavara..
Toata lumea e cumva uimita, stii? Uimita ca-mi place la scoala, ca sunt asa de entuziasmata, ca merge bine deocamdata.. ca-mi plac profii si abia astept sa ne mai spuna diverse… in plus, drumul e simpatic. Bine, mai putin ala cu metroul, care e prea lung si pe vreme de greva e chiar infernal, dar deh..