Concediu

Al altora, evident, dar am participat si eu, le-a fost mila de mine, nu de alta. ( Asta o sa fie varianta scurta, cea lunga e.. lunga :-D)

O saptamana de stat intr-un oras vecin, poate sa fie placuta, daca nu intervine plictiseala.. Obisnuita de cateva luni bune cu trezitul la 7 era evident ca pana la 12 cand se trezea cealalta jumatate a grupului aveam timp de scris, destul cat sa plictisesc cei ce au cetit varianta integrala, cu aberatii cu tot. Seara ajungeam prea obosita ca sa mai aberez.. uneori. Dar sa luam totul pe rand.. daca-mi amintesc, evident.

Ma limitez la detalii interesante..

Luni: Marsilia. Frumos oras, dar vorba aia, pacat ca-i populat. Acu’ vreo 2 ani cand am fost acolo cu trebi, mi s-a parut cel mai naspa oras vazut in viata mea ( nu asa de multe, de altfel) asa ca propunerea de a ma intoarce acolo a fost acceptata cu juma de gura. Dar no, facem pe plac si altora, asa ca am mers. Drumul pana acolo, nimic interesant, ierburi semi-uscate, Provence prafuita si roz-galbui-portocalie.. boring. Inca de la intrarea in Marsilia am vazut Notre Dame de la Garde, adica telul meu :-D

Dup-aia am trenuletzul in care, in afara de poze, mi-am facut vanatai, frumos colorate, ce m-au tinut cam doua saptamani. Se zice „blavoooo!” Asa. Poze din trenuletz, strambe.. nu foarte interesante, ca no, eram pozitionata aiurea, era vant, eram ocupata cu vanataile.. excuses, excuses. Deci poze din trenuletz, nu..

Dup-aia, am mers sa vizitam diverse.. ca din trenuletz am vazut partea istorica a orasului, ne ramanea partea decorativa, sau cum ii zice. Si asa am facut, mai ales ca eu tineam mortis sa mergem sus.. Am plecat catinel-catinel de-a lungul tarmului Mediteranei, ne-am oprit de vreo doo ori pe motiv de holbat si de poze.. adica..

Tarmul Mediteranei si..

Insulele Frioul ( parca asa le zice) pe unde e si Chateau d’If ( adica de unde se evadase Contele de Monte Cristo)

Si am ajuns si sus.. unde batea vantu’ rau de tot.. bine ca in ultimii ani m-am ingrasat, altfel ma faceam Mary Popins. Poze cu Notre Dame de la Garde, mai putine, ca imi rupeam gatul uitandu-ma in sus si in plus, batea vantu, jur! Asa ca m-am ocupat de o panorama.. ehee care panorama a iesit destul de ratata pentru ca pusese mana pe aparat o blonda* si no, ca blondele.. In fine, macar pozele cu marea au iesit acceptabile.. poze turistice, ce mai incoace si incolo.. no time for better ones.

Si asta a fost Marsilia.. pe scurt. Ca pe lung e mult, stiu eu.

Acu’ mi-i lene sa mai adaug si celelalte zile si ma chinuie si foamea si lipsa de talent, asa ca lasam pe alta data povestile din vacanta.

* adica eu