Nu stiu..

Posted: Septembrie 14, 2006 in Aberatii

Uneori nu stiu ce sa zic.. uneori nu stiu ce comentariu sa pun, daca sa multumesc sau nu.. si de cele mai multe ori dupa ce apas pe butonasul ala de „send” ma simt aiurea si penibila.. pentru ca nu stiu daca trebuia sa tac sau nu..

Si de multe ori nu stiu daca sa tac sau nu, daca sa-ti spun ceva sau nu.. uneori trece, alteori lasa o zgarietura mica, acolo.. si de cele mai multe ori imi vine sa plang de draci ca nu stiu ce nu e bine, ce nu-mi convine, nu stiu cum sa pun degetul pe problema.. poate ca doar eu sunt problema.. Vorbesc mult si uneori degeaba.. as vrea sa invat sa tac, sau sa fac economie de cuvinte macar.. daca ar fi cuvintele ca banii.. as fi in mod sigur zgarcita.

Incepe scoala maine.. pentru altii.. mi-e dor de scoala.. mi-e dor de toamnele de acasa, cu frunze uscate in fata blocului si brazii ce ramaneau mereu verzi, in spatele – dupa niste gradini si o strada nationala- blocului. Gramezi de frunze adunate langa zarzanul din fata blocului de vizavi ( da, stiu ca se scrie vis-à-vis ) si toti „nebunii” care sareau pe gramezile alea.. Nu am facut asta niciodata.. dar mi-ar fi placut.. Toamna nu-mi placeau, insa, gramezile de frunze facute de aia mari, ca sa le dea foc pe urma. La fel cum dau foc campurilor, sa poata cultiva altceva acolo.. Frunzele uscate, arse, miroseau urat si faceau o gramada de fum..

Ce nu-mi mai placea toamna, era ploaia, ca aveam mereu nevoie de umbrela si ca aveam papucii uzi, hainele ude si era noroi.. si dup-aia in octombrie, noiembrie, cand incepea sa ninga, numai un pic, sa inghete pamantul, ca a doua zi sa fie soare si flescaiala si bleah.

Dar asta imi placea cel mai si cel mai mult:

Toamna

de Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,
Toamna au roade bogate
Au şi fructe, şi bucate ,
Mere,
Pere,
În panere.
Prune
Bune
Şi alune,
Şi gutui
amărui,
Cu puf galben
Ca de pui.
Şi tot felul de legume,
De nu le mai ştii pe nume.

Erau multe fructe.. si erau gutui.. gutui acre si tari care miroseau frumos si care-si lasau puful pe haine. Gutui pe care tata le taia in felii subtiri si le prajea, cu zahar. Cand erau calde, erau dulci, dar daca le lasam sa se raceasca aveau un gust acrisor.. Dar la cat de acritura sunt.. imi placeau mereu.. doar cine mai dadea iama in zarzanii verzi? sau in prunele de la bunica? Dar mai ales.. in merele verzi de la mamaie.. Inca sunt acritura, dar nu prea am ocazia.. am doar lamai aici..
frunze

Acru, dulce, sarat.. imi plac, numai amar nu.. de-aia nici nu-mi place berea.. chiar daca la Berar beam.. Heh cred ca Suceava a fost singura bere care mi-a placut cu adevarat, nu era amara.. nici macar berea neagra nu-mi place.. dar avand in vedere cat imi place mie alcoolul.. e de inteles.

Am pornit de la una, am ajuns la alta.. intr-un cuvant.. eu. Mi-a trecut, partial, si starea de rahat pe care o aveam, dar tot nu stiu cand trebuie sa spun ceva.. Sa tac?

Comentarii
  1. Akary spune:

    Ma regasesc in primele 2 paragrafe, am si eu astfel de momente, dar pana la urma cred ca putem invata si asta. Cat despre toamna, te inteleg perfect. Stiu cat e de neplacut sa fie ud si frig. Pe astfel de vreme mi-ar placea sa stau in casa, dar n-am ce face.

    Inca ceva, imi place mult textul scris de tine. (^_^)

  2. Alexandra spune:

    Oh, heh.. multumesc..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s