..mica..

Posted: Septembrie 18, 2006 in Ganduri

Citeam aici si ca de obicei cand trag cu ochiul prin viata altora.. mi-au venit idei..

Acum 5 ani ( doamne, cat de multi) am crescut intr-o vara cati altii in zece. Si in vara aia am invatat sa mint frumos si sa prostesc pe fata, de dragul.. prostiei. Acum 5 ani insa am decis ca nu vreau sa cresc. Ca doare sa fiu mare, ca doare sa am responsabilitati.. mai ales ca eram mica.. Si asa am decis sa cresc si sa raman mica in acelasi timp.

Si cred ca am reusit.. sunt „la casa mea” am responsabilitati.. dar stiu inca sa rad din toata inima si imi permit sa fiu lenesa, sa ma joc.. Nu sunt asa matura cum ar trebui.. desi de cativa ani incoace (5 as zice) mi se da mereu cu 3-4 ani in plus.. Nu stiu ce altii de varsta mea stiu.. ma simt mica si proasta pe langa ei. Si uneori cand scot cate-o chestie inteligenta nu-mi vine sa cred.. „eu? n-are cum!”

Cineva drag imi tot spune ca sunt potrivita pentru ce vreau eu sa fac cand o sa ma fac mare.. Mai e pana sa ma fac mare, nici nu am inceput.. dar niste incurajari sunt mereu binevenite, mai ales daca sunt din partea celor dragi. Nu incerc sa epatez pe nimeni, nu incerc sa iau fata nimanui si nu-mi place sa fiu scoasa in fata clasei sa fiu laudata, pentru ca nu vreau sa simt toate privirile, tinta, spre mine. Pentru ca ma simt si mai mica si ma impiedic si rosesc, imi transpira mainile si ma ia cu balbaiala. De-aia vreau si sa raman mica.. sa nu ma vada prea multi.. in universul meu mic, mi-e de-ajuns sa fiu mica.. Nu am spatiul necesar pentru un univers mai mare..

Si nu vreau sa cresc. Imi spunea o fosta colega ca au crescut ceilalti.. A. nu mai rade ca inainte.. V. e mereu serios.. De ce nu mai rad? au crescut, au avut probleme.. da’ ce, eu nu? Ia sa rada si ei! sa nu ma simt singura mica.. sa fie si ei mici macar un pic, cand o sa ii vad, sa fie si eu frumosi si tineri, sa rada iar ca inainte..

Ma doare sa cresc.

Comentarii
  1. Maturitatea survine atunci cand esti gata sa o accepti. La fel si varsta. Maturitatea nu inseamna nici suprimarea si nici reprimarea copilariilor. Dupa o zi de munca, in care si eu si iubita de abia avem timp sa schimbam doua vorbe pe messenger, seara nu mai podidim cu joaca si mangaierile si glumele. Si desi avem amandoi responsabilitati esentiale (mai ales eu, hai sa ma laud), asta nu ne impiedica sa ne prostim in ultimul hal cand suntem singuri.

    Viata este facuta pentru a o trai asa cum vrei tu, nu cum ti-o cer altii.

  2. Alexandru'` spune:

    E haois cum ne regasim mai mereu in contratimp cu natura lucrurilor. Cand suntem mici, dorim sa putem gandi matur, cand suntem mari, dorim sa gandim ca un copil. Am invatzat ca viatza e urata doar daca esti absent la trecerea timpului. Deci weeeeeeeeeeeeee! :)

  3. Alexandra spune:

    @ Amorf: banuiesc ca uneori e bine sa si aud ca nu trebuie neaparat sa cresc, nu doar eu sa cred..
    @Alexandru’: tie-ti aduc o acadea :D

  4. charon spune:

    nu doare cand cresti, doare cand incetezi sa mai fii mic.

  5. Alexandra spune:

    Atunci sper sa nu cunosc niciodata durerea.

  6. JorieBregon spune:

    I’d prefer reading in my native language, because my knowledge of your languange is no so well. But it was interesting!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s