Amintiri..

Posted: Octombrie 12, 2006 in Ganduri

Ti-am spus ca obisnuiam sa fur morcovi? Bine, a fura e mult spus, ii sterpeleam de pe marginea chiuvetei, unde ii lasa mama, sa ii aibe la indemana, pentru ciorba.. si imi faceam de lucru pe acolo ca sa iau unul, doi.. mi-era prea lene sa ii curat eu si sa ii tai, in plus, erau mai buni taiati de mama!
La fel si cu cartofii, numai ca acolo erau destui si niciodata nu se uita urat la mine.. Varza, o tinea pentru „cãpritze”.. ne placeau cotoarele.. mult timp taia frumos ( tata, ca el taia varza) din cotor doar partea aia mai moale si lasa pe masa, langa perete si luam noi.. daca nu era tata in bucatarie, ma ridicam pe varful picioarelor, deschideam dulapul si inmuiam in sare, din plin si fugeam repede, sa nu ma vada.. Nu a dat niciodata in mine pentru asta, dar s-a uitat mereu urat si a mai si tipat.. deh ” tu si ma-ta mancati sarat!”

Si acum imi mai zice cãpritzã, dar mai rar.. si uneori cand imi spune capra batrana, il contrazic, ” cãpritzã, ca inca traieste mama” de la el am invatat.. si i le intorc.. Pai ce.

Nu am detestat niciodata legumele.. sunt mereu surprinsa cand astia mici ( in general, cei de pe aici ) refuza legumele si prefera pastele, de exemplu.. Toate legumele imi plac, cred.. ca nu-mi place prea tare ciorba de salata sau aia de pastai, e altceva, dar mananc legume si nu pentru ca-s sanatoase, ci pentru ca-s bune.. astia mici.. copii prosti care nu stiu ce e bun..
La fel si fructele.. nu am avut mereu fructe asa ca de fiecare data cand cumparau.. dispareau destul de repede. Dar am stiut mereu sa impartim…
Mai ramanea un fruct ( sau chiar si dulciuri.. orice) intrebam daca ei vor, o intrebam pe sora-mea.. chiar daca as fi vrut pentru mine.. m-au educat frumos si pentru asta o sa fie mereu niste parinti grozavi.

Nu-mi placea sa stau in bucatarie pe langa mama cand gatea ( de-asta probabil fac abia acum prima supa mai.. adevarata).. nu stiu de ce, dar ma plictisea doar sa stau si sa ma uit la ea.. in schimb, daca eram acolo si mancam, ma uitam mereu atenta la ce facea, la cum taia cartofii ( nu am putut niciodata sa tai cartofii in mana.. are mana mai mica decat a mea, dar poate sa ii taie, pe aia pai, in mana si nu felie cu felie.. eu nu pot, ii tai aiurea.. ) la cat de repede si marunt taia ceapa sau la cum facea galustele.. cum faceau „pluf!” cand le baga usor in supa..
O mai ajutam din cand in cand si daca se nimerea si tata pe acolo imi soptea sa tai legumele mai mari ” cum face ma-ta mare, de le taie in mana, deasupra ceaunului” si bineinteles ca mama il auzea si-l fugarea de acolo.. Faceam pana la urma cum zicea mama, ca ea e sefu’ in bucatarie..
Tata.. se baga la taiatul carnii ( de cateva ori s-a apucat de asta duminica si s-a taiat.. s-a jurat ca nu mai taie carnea duminica.. ), la taiatul oaselor ( mai facea si mama asta, dar era mai usor sa-l cheme pe el), la desfacutul borcanelor, evident… la taiatul diverselor pentru salata de boeuf, la maioneza si la torturi si crema de zahar ars. A si gatit cand nu era mama acasa si facea mancare buna, dar deh, daca e mama acolo, el de ce sa faca? Ajuta si la pusul muraturilor.. caratul de la piata si dusul borcanelor pe balcon sau la mamaie

Cand facea mama dulceata el era primul sa linga lingura cand nu era mama pe acolo ” aaaaaa ce faci?! nu mi se mai prinde dulceata!” tipa mereu mama cand ne vedea.. si de fiecare data i se prindea dulceata.. ca lingeam lingura sau nu.. cu ce-s eu de vina daca era dulceata buna?! Isi mai facea mila de noi si lua spuma, punea pe o farfurie si ne-o aduce in sufragerie.. in doua secunde i-o aduceam inapoi, curata..
Mereu s-a mirat cand terminam ceva repede si replica obisnuita a lui tata era ” daca nu mancam ne intrebi de ce nu ne place, daca mancam prea repede, suntem nehaliti.. nici asa, nici asa! ”

Mi-e dor de ei.. de ce a fost.. acum amandoi au slabit si au imbatranit, sanatatea, problemele cu banii.. plecarea noastra.. s-au adunat toate si acum mai au inca o belea pe cap, probabil o sa-si ia unul din ei concediu ca sa stea la spital.. Dar tot nu ii iert ca nu mi-au spus. Chiar daca au vrut sa ma protejeze, sunt fata mare si.. am dreptul sa stiu. Eh.. parintii ” o sa vezi si tu cum e” da.. o sa vad eu..
__________________________________

…cand faceam ciocolata.. am deschis un sertar si m-a lovit mirosul de scortisoara.. Mi-a adus aminte, ca de fiecare data, de dulapiorul de acasa… Bucataria alor mei e micuta, asa ca un bufet ar fi deranjat, de-aia au niste corpuri suspendate ( pentru care te cocosezi cand le stergi dedesubt, pe unde se strange fumul de tigara..) si cel mai des folosit e cel in care sunt sarea, zaharul, piperul, vanilia, scortisara.. si acolo parca tineau si niste plicuri de budinca, mai demult.. Dulapiorul ala se inchidea prost in ultimii ani, si mama il trantea cand nu avea chef sa inchida frumos si tata mereu, cu calmu-i natural, ii arata cat de usor e sa ridici frumos de un colt.. mai si scrasnea din dinti cand vedea… Oricum era interesul lui sa il inchida, ca doar el dadea cu capul de usa.. ( si eu, mai tarziu..) Am avut o vreme o cutie de zahar mare, albastra, de la.. lapte praf parca era, scria ceva in rusa pe ea si marginile erau un pic ruginite..Tot tata s-a enervat si a aruncat-o.. Dup-aia am inceput sa folosim cutiile alea de sus, de.. portelan, sau ce-o fi, cutii care stateau acolo doar ca decor, de altfel.. ca erau prea sus pentru mama.. si sa se suie mereu pe scaun cand avea nevoie de cate ceva.. Si eu si tata eram rai cu ea ( bine, eu mai subtila, radeam doar la glumele lui tata) ca e mica… Tata o mai lua dupa umeri si o strangea langa el, si atunci vedeai si mai bine diferenta intre ei..
Le-am facut o poza asa in iarna..
I-am zis mamei multi ani ca e cea mai frumoasa si ma uitam urat la tata, sau chiar dadeam in el cand fluiera admirativ la tv.. Stiu ca nu mama e cea mai frumoasa.. si ca mai ales acum.. nu e, dar e mama si pentru asta e mereu cea mai frumoasa, asa. Si tata e barbat bine
Uneori ma simt ridicola cat de puerila pot fi.. dar daca nu as fi asa, mi-e ca as pierde sentimentul ala de admiratie ce il am pentru ei.. Oricum, ca parinti o sa ii admir mereu si ei vor fi poate singurii pe care ii voi intreba cand voi avea nedumeriri in ce priveste copiii.
Nu stiu de ce in ultima vreme ma gandesc asa de mult la.. ce-a fost..
Poate pentru ca nu vreau sa ii iert.

Comentarii
  1. Alexanru` spune:

    :) Sunt pretzuri si pretzuri de platit…Pacat ca viatza nu primeshte shpaga…

  2. Alexandra spune:

    Lasa, mai bine ca nu primeste, altfel tot eu as pica naspa… la banii mei..

  3. microhm spune:

    Excelent scris.Cu ocazia asta mi-am adus aminte de ceea ce a am trait candva, undeva…De altfel teoria sotiei mele se confirma; romania e o mare familie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s