uitare..

Posted: Octombrie 22, 2006 in Ganduri

                                                                                                                   21.oct.2006
Heh cine ar avea rabdare sa se bage in atatea pagini parfumate, sa citeasca tot ce aberez eu? No need to answer that.
E octombrie tarziu si urmele verii inca persista.. o frunza aproape uscata pe scarile bucatariei, caldura dup-amiezii, un parfum mai dulceag, un soare stralucitor printre case vechi cu aer nou.

Nu stiu ce o sa-mi lipseasca din orasul asta…

Poate casutele albe din centru, in apropierea Craciunului, dar ar putea foarte bine fi inlocuite de alte casute, ce o sa para mai adevarate, care o sa miroasa mai mult a iarna..
Ar mai fi stradutele ca cea spre magazinul unde-mi fac mereu cumparaturile.. stradute inguste, cu magazine de-o parte si de alta, pavate cu piatra cubica, la fel ca Republicii.
Dar sigur sunt si alte stradute ca astea, poate chiar mai linistite , care chiar miros a vechi si pe care nu intra masinile..
Poate parcul ce pare atat de secretos vara, plin de verde si de glasuri, de triluri colorate, parfumat, intim.. si public. Statuile albe, vechi, solemne, bancile uzate de vreme, pestii adunati intr-un fel de helesteu.. pesti pe care nu i-am putut niciodata fotografia..
Dar exista si alte parcuri, alte moduri de a ma cuceri, de a ma atrage acolo iar si iar, dispusa sa pierd ore intregi fotografiind, citind, invatand.. scriind..

Oamenii in schimb.. daca o sa-mi lipseasca, nu o sa ii pot inlocui. Dar majoritatea nu o sa-mi lipseasca, mai ales cu accentul lor cretin ce l-ar face de ras pe Mistral.
Cred ca o sa-mi lipseasca nenea de la „Ivoire” ce-mi zambeste mereu si ma saluta, miscandu-se incet..Nu am vorbit niciodata.. un schimb grabit de replici nu e chiar o conversatie.. Dar de atunci, m-a retinut si a trecut mai bine de un an.. nu sunt singura ce retine toate banalitatile..
O sa-mi lipseasca nenea africanu’, din parc si strangerile lui de mana.. Am vorbit doar vara si doar de cateva ori… dar a fost de ajuns sa-mi fie simpatic.. si totul a pornit de la o fotografie.
Poate un pic vecinul.. poate..
Si ar mai fi casierele de la Monop.. singura prezenta constanta ( aproximativ) in astia trei ani si ceva.. Chiar daca ele nu ma tin minte ( sunt una in cateva sute de oameni zilnic si merg doar o data pe saptamana ), eu le retin si mi-a placut sa o surprind pe una din ele, relativ noua, intreband daca se simte mai bine.. data trecuta era racita si era evident ca nu ii era bine..

Sunt oameni si locuri.. sper sa nu uit..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s