iar..

Posted: Noiembrie 17, 2006 in Ganduri

Mi-a placut mereu sunetul pe care il faceau andrelele izbindu-se una de alta sau de unghiile ei.. lucra repede, uneori stateam si ma uitam la mainile ei, care nu au fost niciodata frumoase.. in adevaratul sens al cuvantului, sunt maini muncite, maini care mai mult m-au ajutat decat au dat in mine.. Le misca repede, si aratatorul stang se misca o data cu mana dreapta, luand ochiurile unul cate unul, rapid.. O mai auzeam soptind, ca si cum ar fi inspirat adanc.. numara.. inmultea ochiurile, scadea, se mai uita la fire, daca sunt de ajuns, si lua din cand in cand tigara din scrumiera, tragea adanc din ea, scotand un fum alburiu prin buzele uscate ce si le musca mereu..

Abia acum imi dau seama cat de urat era din partea mea sa refuz sa port fularul facut de ea, chiar daca era roz, sau caciula.. facuta de ea.. Statea uneori noaptea pana tarziu sa termine si o gaseam la cinci dimineata, facand tot asta, pe scaun, langa calorifer, lucra.. Ne-a facut de toate.. cel mai drag mi-a fost puloverul alb, cu un iepuras maro pe el.. si cu capse la spate, ce pocneau zgomotos cand le deschideam. Acelasi pulover pe care l-am avut cand am mers sa fac o radiografie, la un spital.. clinica, nici nu stiu ce era, in curte erau salcii, aveau pisicei si crengile atarnau pana jos.. Doctorul imi spusese sa-mi tin respiratia, dar nici nu am stiut ce inseamna.. asa ca am stat doar cuminte pe masa aia rece si bizara, iar peste ani, uitandu-ma la radigrafie, stiam ce purtam in ziua aia..

uf

Tot ea ne-a facut pantaloni visinii, pe care i-am purtat pana mi-au ramas prea mici, de care se lipea zapada si se facea pojghita groasa.. Culoarea era oribila, dar atunci eram mandra, nimeni nu mai avea pantaloni ca ai mei.. Manusi, bluze, pantaloni, caciuli, fulare.. de toate a facut.. M-a ajutat si la atelier cand a trebuit sa lucrez ceva.. mi-a facut o caciulita, avea si ciucure.. a stat pe panoul de langa intrare mult timp.. eram mandra.. de mama.

Nu stiu sa fac mare lucru.. ieri am fost uimita cand am vazut ca eu chiar mai stiu sa pun ochiurile si sa inchei, desi am ezitat un pic.. Nu cred ca o sa o intreb cum sa fac, pentru ca stiu ca acum doar am prea mult timp si nu vreau sa dau bani pe ceva ce pot face singura.. probabil..

Mi-e dor sa o vad in fotoliu, picior peste picior, lucrand la ceva.. mereu altceva, cu morcovii de lana gri pe langa ea ” un fir nu e de ajuns” si comentand mereu cand tata ii propunea sa puna firul dupa gat ” ete na! eu nu pot ca mamaie, nu stiu cum face”. Niciodata nu isi dadea cu andrelele peste degete, langa unghie, cum fac eu si nu se plangea ca o dor degetele.. sau ca are scame de la lana.. Mi-e dor de ea.. dar nu o sa ii spun pentru ca o sa imi dea lacrimile, la fel ca acum si nu doar de dor, ci pentru ca stiu ca o sa i se abureasca ochelarii.. si o sa prefer sa rad sa ii spun nimicuri..

Nu ma intreba(ti) cand vin acasa.

Comentarii
  1. Alexandru` spune:

    Buei, ia misca-ti curu-ncoa. Ei comedie. Si zi-le pe nume, da-le in colo!

  2. Alexandra spune:

    Da-mi bilet si vin imediat, jur pe rosu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s