The best

Posted: August 12, 2007 in Ganduri

Pe pat acasa stiu ca am lasa, in capatul dinspre usa de la bucatarie, un plic pe care scrie cu litere mari, ingrosate, „Dani” si in el o carte de vizita.. langa, e un ghioc, adus de departe tare.. niste prostii(de-ale fetelor evident) scoase din geamantan si pe care mi-a fost sila sa le pun la loc. Nu mai e loc pentru nimic, a incercat sa faca ceva dragut si acum sigur o sa iasa urat pentru ca nu are timp sa continue si trebuie sa faca el.

De cand am venit imi tot reprosez ca nu am multumit pentru desen, pentru CD, pentru randurile vazute un pic cam tarziu, ca nu am scris un mail cuiva, ma simt prost ca nici macar nu am sunat cat am fost acolo si-mi caut scuze.. ma intreb daca nu sunt invinovatita si nu se cauta un motiv, acelasi motiv ce a facut sa ma uit mereu peste umar cat am fost acolo, sa fiu paranoica si atenta la fiecare gest, sa nu fie interpretat gresit si cu toate astea.. I couldn’t help it. As putea sa ii dau dracului pe toti si sa ii spun si lui ce credea bunica, dar ar naste si asta suspiciuni.. Mi-e sila de masti si as vrea sa mi se spuna verde in fata ce cred, dar nu o sa se intample asta, pentru ca deh, am intrebat eu si au intrat in defensiva. Si la o adica pot sa-mi bag picioarele, o sa vada ei, la dracu.

Eram convinsa si ma laudam pana acum o luna ca cel mai frumos apus l-am vazut acum vreo 5-6 ani la tara.. eh, s-au schimbat lucrurile, cel mai frumos apus l-am vazut pe 31 iulie… la tara. In doua etape, prinse cu doua aparate de altfel..

„Poate ca macar cand oi fi moarta îti vini si voi sa ma videti”.. abia m-am abtinut sa nu plang..
„Da ce sa-ti mai dau?” se invarte prin salon, se uita prin dulapuri, pe pat, pe masa.. „nu-mi trebuie bunica, am venit sa te vad pe mata”; „da’ nu ti pot lasa sa pleci cu mana goala” si se uita in continuare pe peste tot „da’ nu plec cu mana goala, am poze” se opreste si rade, ghiceste incapatanarea lui tata si poate si un pic din a ei.. o fi venit o data cu petele de pe ochi, ce-l atrag asa de mult si-l fac uneori sa se holbeze practic la ochii mei..

Dimineata cand am plecat, cursa era in spatele nostru si ma bucuram ca nu a trebuit sa plecam in cutia aia.. cat ne pregateam, centuri, iPod, plase puse bine, bunica se uita la noi si ca sa nu inceapa sa planga acolo, a inceput sa stearga geamurile, cu zambetul ala decopil multumit de isprava lui si un „ce moasta pi ghiata vrai?” pe buze.. Poate la anul revin, desi nu cred ca se incumeta sa ma duca.. si singura.. nu ma lasa…

Am ramas cu o singura bunica din punctul de vedere al lui tata, dar asta face cat doua, nu-mi pare rau ca cealalta ne-a renegat… Ce vrei.. asa e viata, macar eu am o bunica, am o tara de care pot sa fiu mandra si la care as reveni in secunda asta, dar.. deh.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s