And so it began

Posted: Octombrie 9, 2007 in Ganduri

Se pare ca am inceput scoala.. la fel cum se pare ca o sa termin cu munca, cel putin semestrul asta. Aia e.. cu parere de rau o sa intrerup munca si poate reiau semestrul urmator.. Pentru ca am fost bleaga si neatenta la orar. Dar poate ca e mai bine asa, cel putin deocamdata, imi vad de primele luni de readaptare la scoala si mai ales.. la numele meu de fata, ca pentru un oarecare motiv, nu il retin pe ala de-l port de cativa ani incoace.. Nu ca ar avea vreo importanta, dar cum mi s-a sugerat.. poate m-au luat la ochi din cauza numelui meu usor ciudat. Deja am un referat de expus.. si nu sa citesc, ci doar sa scriu idei principale, eu sa vorbesc.. asta nu ne invata in liceu, asa ca am pus-o un pic.. m-am bagat de buna voie la un altul, dar macar nu-s singura..

E bizar sa ma regasesc iar in fata profilor, sa fiu amuzata iar de cate un tic verbal ( „voilà” ) sau de cate o scapare gramaticala a profilor.. sa am colegi de clasa, dar cum spunea singura de care chiar m-am lipit pana acum, e imposibil sa spui ca te intelegi cu colegii, suntem in jur de 250, impartiti in grupe cat se poate de diferite, la diferite cursuri, in afara de seminare, nu avem decat unul sau doua cursuri in comun. Dar e bine, e placut, e interesant.. atunci cand profa nu prea (ne) adoarme explicand.. doar un curs ma dispera, din cauza profei, nu ca nu ar fi interesant, dar e ea plictisitoare, in rest… am de citit o tona juma, si asta doar in primul semestru.

Am  detestat si inca  sa detest, prezentarile.. profii sunt noi pentru noi, la fel cum suntem noi pentru ei, dar detest sa spun cum ma cheama, ce bac am si bineinteles, cand mi se cer detalii asupra neamului de bac „au fait c’était un bac roumain” si toate capetele se intorc spre mine si mai tare.. dar asta e doar inceputul, nu se mai repeta de-a lungul anului.. poate cate un prof o sa se trezeasca sa realizeze ca sunt ceva probleme (majore) in exprimarea mea sau naiba mai stie ce.. bah.. o sa ma invat si cu asta.

O sa imi fie greu insa, sa ma dezvat de munca.. chit ca devenea obositor si lucrurile incepeau sa se imputa… o sa imi lipseasca cei de acolo, in primul rand, dup-aia ideea de a munci acolo.. si bineinteles.. contul meu ce nu mai fusese in minus de juma de an si ii era chiar bine asa. Dar deh, nu se poate, si aia e.

Mai vine si iarna.. se simte pe aici, miroase uneori a fum.. oraselul in care merg la scoala, aduce a oraselul meu, doar mai mare.. miroase la fel a fum si strazile sunt cam la fel de pustii cand nu sunt turmele de studenti pe acolo. Caut, cand sunt in autobuz, din ochi, aleea din fata bancii, e la fel de colorata ca acum cateva saptamani cand am trecut pe acolo pentru prima data, arata la fel de frumos si imi da mereu pofta de pierdut vreme pe acolo.

Nu am plans cand am mers la cresa (doar cand ma batea o anume tanti) sau la camin.. nici macar in primara.. ca sa nu mai vorbim de liceu. Dar aici.. chiar si pe drumul spre gara, abia ma puteam abtine, incercam sa vad drumul in fata mea. A fost urat la inceput, a fost pesimist si vroiam sa renunt… chiar daca am asteptat atata. Dar cum nu vreau sa dezamagesc, am stat cuminte si am renuntat doar la idee. S-a dovedit a fi o alegere buna.. Vroiam acasa, vroiam in brate…

Si-acum vreau, dar din motive diferite.. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s