Credo

Posted: Aprilie 1, 2008 in Ganduri

Nu as putea considera ca am nevoie de un credo. La fel cum am refuzat necesitatea unuia mai mare si mai tare, acolo sus, care sa ma vada cand fac prostii si cand sunt cuminte, cand cad si ma doare, sau cand dau si ma doare.. Ii refuz existenta pentru ca nu am simtit-o nici o clipa, niciodata. Poate ca nu asta e scopul, dar nu imi prea pasa… nu cred si atat. Chiar daca a inceput din razbunare.
In ce priveste un credo al meu.. nu-mi propun sa traiesc fiecare clipa la maxim.. sunt prea fragila pentru asta. Nu imi propun sa fiu nici cea mai tare… nu vreau nici macar sa fiu in centrul atentiei, vreau doar o dovada ca exist. Adica oglinda aia reprezentata de celalalt, in care sa ma vad asa cum ma vede si sa incerc sa ma ajustez, sa ma repar, chiar daca nu-mi iese mereu. Nici nu vreau averi… nu am nevoie.. Dragoste fara limita? Nu am cerut-o niciodata, am vrut doar un pic acolo, cat sa imi fie de ajuns. Iar visele-mi sunt prea absurde ca sa le vreau implinite.

Asa ca imi urmez drumul pe care il trasez cu rigla in fiecare zi si umplu casute diforme, incet incet… pana oi ajunge la un capat.
Intre timp as vrea doar sa dau in tine cat mai putin, intentionat sau nu. Intre timp vreau sa invat.. de toate.. cum sa te pastrez, cum sa nu te stric, cum sa iti zambesc, cum sa fiu acolo pentru tine.. Dar fara a trai doar pentru tine. Nu vreau sa fiu in halul asta de dependenta, desi sunt, intr-o oarecare masura. Mai rau decat bomboanele de menta, sau orice guma mentolata bine si pe placul meu. Ca nu accept jumatati de masura, so to speak.. imi place au ba.

Ma agat de detaliile mele si de prostioarele mele pentru ca sunt ale mele, pentru ca le vad, pentru ca se pare ca nu toata lumea e asa.. De-aia vreau sa vad in tine ce altii nu vad, sa am dovada ca nu sunt ca ceilalti, ca am motive sa ma cred unica. Intr-un mod cat se poate de narcisic, imi convine asa cum sunt, iar reusitele mele ma incanta peste masura. Numai ca realitatea mea, a mea, da? vine si neaga totul, ma cearta, cum ca nu ar fi de ajuns niciodata. Uneori e bine, alteori, trebuie sa recunosti ca exagereaza, nu?
Dar stii.. recunosc ca sa te am pe tine imi face bine, si consider ca merit, asa afurisita cum sunt.. merit sa te am. No strings attached.. or so we said. There’s plenty of them though, ya know? Can’t give up on you and I don’t want. Can’t, won’t.

You’re cursed I guess..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s