.. ca imi lipsesc apusurile de soare, de acolo, de la tine?
Sau ploaia.. tot de acolo, de la tine, unde e bine si cald si e frumos.. Acolo unde timpul se mai oprea uneori… acolo, la inceput. Acolo unde mirosea a praf ud. Acolo in camera ce a devenit a noastra.
Grow me a garden of roses,
paint me the colours of sky….
teach me to speak with their voices…
show me the way and I’ll try
Si imi mai e dor de ploaia de vara ce abia se simtea.. sau poate eram prea ocupata. Ar mai fi si drumurile lungi, uitandu-ma pe geam, inghitind fiecare peisaj, fiecare bucatica de verde, sa o tin bine cu mine, aici..
Imi mai lipseste si calmul tau.. uneori ii duc chiar dorul.. era singurul meu calmant, in afara de guma de mestecat, doar Airwaves simplu, daca nu Orbit, desenatul, spalatul vaselor sau plansul… Erai mai eficient. Acum.. te-ai molipsit un pic.. de la mine, evident.
Si mai duc dorul momentelor in care nu puteam scapa de faimosii fluturasi. I-o fi gonit frigul.. vedem ce urmeaza.. Eu o sa astept cuminte sa se intoarca la mine.
Intre timp o sa incerc sa stau cuminte, „sage comme une image”, o sa incerc sa zambesc mai mult, sa ma incrunt mai putin, sa ma enervez si mai putin, sa nu mai zbier, sa nu mai urlu.. poate ca era mai bine cand plangeam in loc sa verbalizez totul. Poate ca am crescut, o data cu tine, inca un pic, atat cat sa uit si sa duc dorul..
Dar inca visez… sa stii.
Gânduri printre rânduri 