Aleatorie

Posted: Mai 22, 2008 in Ganduri

Uneori as vrea sa mai las cartea la o parte doar ca sa scriu, aiureli, prin tren.. sau cand sunt la „canapea” si vad iarba inalta, aud pasari de diverse natii si incerc sa ignor rap-ul ce se aude de la blocurile ce aduc a blocuri de nefamilisti.. Sau cand sunt la biblioteca si ma ia cu somn teribil, as vrea sa nu mai citesc si sa ma uit la vrabioiul ce ciufuleste vrabiuta in reprize rapide si sa ma amuze.. sa ma uit la minge de pe acoperisul cladirii aleia scunde si sa ma intreb cine a aruncat-o acolo, sau cum a ajuns acolo si in plus, dezumflata..

As vrea alteori sa scriu, la fel ca inainte.. da, la fel de prost si de… lutzesc.. dar macar scriam mai des, stateam seara, pe langa calorifer, ascunsa partial de pat, sa nu se vada lumina, daca intra careva pe hol si la fel, sa vad si eu daca se aprinde lumina pe acolo. Aveam ca lampa fierul ala vechi, de fonta, pe care il mesterise tata, cu un bec in el.. nici nu ridicam „capacul”.. aveam lumina printre dintii lui. Si scriam.. prostii de care acum mi-e rusine, dar as vrea sa scriu iar, sa imi ofer luxul asta.

Dar nu regret. Imi place cam tot ce citesc, fac totul din placere.. si am momente in care sesiunea nu imi pare chiar dracul gol. Am anul asigurat.. nu o sa termin iar printre primii cinci, asta e clar, sunt prea multe variabile in joc, dar o sa termin macar printre primii zece si oricum.. nu conteaza asa de tare, era doar.. pentru mine.

Nu se rezuma totul la scoala, dar cam depinde de ea…

Am ( detest asta… simt ca ma folosesc prea des de „am” si incerc, cel putin in mailuri, sa evit, dar nu imi iese mereu si imi da impresia ca totul se rezuma la persoana mea.. )avut o senzatie de déjà-vu auzind azi vocile langa usa trenului, incercand sa ma concentrez asupra cartii.. nu stiu de ce mi-a amintit, era senzatia puternica de a sti ce se intampla… sau de ce.. Si la canapea, azi.. a fost binisor, am mancat singura, in aer liber.. pe acolo nu au tuns iarba, dar am inca in nari mirosul de iarba proaspat taiata din campus.. se taie iarba cam pe peste tot si nu inteleg de ce, arata frumos asa.. si nu cred ca ia cineva iarba aia sa faca ceva cu ea, desi observasem ca au adunat-o din unele locuri si cum iarba noua a mai crescut, e chiar dragut.. Dar da, la canapea… in unele locuri iarba imi ajunge la piept si ascunde bestii pe care le detest, in mod ironic.. dar era frumos, era bine.. Chit ca batea vantul un pic si nu era soarele pe care il asteptam.

Abia mai tarziu norii aratau frumos.. culmea, cand nu trebuia sa ma uit la ei, ci la cei trei profi de care eram inconjurata.. Da, am momente cand ma simt usor importanta, dar imi trece dup-aia cand realizez ca poate am facut o gafa si totul se duce de rapa, ramane doar regretul ca nu am tacut.. Nu stiu daca trebuie sa iau drept semn de sus piciorul pe care l-am dat cu furie intr-unul din gratarele puse in jurul copacilor pe drumul spre casa (nu am avut niciodata cu ele, nu m-am lovit nicioadata. Pana azi) in timp ce ma gandeam la cum sa imi scuz „barfa” de azi.. Poate ar trebui iar sa tac, poate ca ar fi mai bine, poate ca o sa uite si o sa ramana doar impresia de fata de la tara cu ceva conceptii invechite, cum ar fi in ce norme se situeaza respectul pentru profi si capacitatea de a gandi fara linii indrumatoare. But then again… that’s just me.

Ieri la CPO, cat astepta profa ca cineva (mai des eu.. ca am tupeu si mi-e jena sa las profa sa se uite la noi disperata, in asteptarea unui raspuns) sa raspunda la intrebarile ei.. ma uitam afara, evident, unul din locurile in care nenea ala gras cu masina de tuns iarba nu a ajuns, probabil pentru ca e plin terenul ala de movilite diverse, si iarba e inalta, varfurile ajung pana la geam.. Aproape ca adormeam uitandu-ma cum se misca, poetic, de la stanga la dreapta.. Dar de fapt eram atenta la profa si cand nu ii mai suportam privirea ( e dulce ea, si o draguta, mai ales ca nu a facut misto si nici nu a ras, a zambit doar subtil, la o intrebare stupida..) raspundeam.

Nu ma deranjeaza statutul pe care l-am capatat.. profa asta se astepta sa ii raspund.. cea dinaintea ei, mi-a refuzat dreptul de a raspunde, pentru ca se intampla prea des.. Ceilalti sunt in mod sigur mai mult timizi decat batuti in cap (desi uneori ma indoiesc profund) si nu a fost singura materie la care s-a intamplat asa.. Dar daca nu ma asigura un prof de ce cred ca stiu, cine o face? Daca spun o prostie, macar o fac atunci, in grup mic, sunt corectata si retin pentru mai incolo..

Oh, da varsta are un impact mai mult decat important.. in plus, modul diferit de gandire, educatia, mediul in care am crescut.. Sunt atat de diferite si inca nu ma simt adaptata, inca nu ma simt de-a lor. Atata timp cat o sa ii judec si o sa ma simt in imposibilitatea de a-i intelege in unele momente.. nu o sa fiu niciodata de-a lor.

Exemple:

Acum doua saptamani, intr-o marti, am intarziat un pic acasa.. am facut ceva cumparaturi. Pe usa, bilet de la o vecina, a picat matza (motanul) ei in curtea unde numai eu am acces, m-a rugat sa o sun cand ajung acasa.. Am vrut sa vad eu intai matza, daca nu cumva o pot lua sa o duc sus, ca sa nu coboare babuta… Numai ca matza era un motan mare si gras.. si speriat in plus. M-a si vazut tanti, a intrebat, cu multa umilinta, daca poate cobori sa ia animalul de acolo.. Evident, ce era sa ii zic? Vine, cu greu merge in curte, ca animalul nu vroia sa vina… si pana sa iasa, mi-a multumite de nshpe mii de ori, fericita ca am lasat-o sa ia animalul de acolo „daca ai nevoie de ceva, sa-mi spui.. baietii mei te pot ajuta cu orice daca e!”.

Ieri mandra (colega cu care stau in mare parte a timpului) a coborat in Saint-Denis si ma suna, fericita ca a prins un tren, dar sa imi spuna si ca si-a uitat o gentuta in amfiteatru.. Era 17,30 si noi iesisem din amfiteatru la 15,20.. nu aveam sperante, dar nu asta era problema.. trenurile incepusera sa anunte greva de azi, mergeau mai mult ba, nu am putut sa ii spun ca ma intorc.. as fi facut-o.. 10 minute din gara de nord pana in Epinay, inca zece pana la scoala, nu era asa mare branza.. Dar nu am propus.. m-a rugat sa verific azi; sure, no problem. Inca de aseara mi-a multumit, ca e foarte dragut din partea mea.. Ok… Azi, nu am putut sa ajung la scoala pe cat de repede as fi vrut si nici sa rezolv asa de repede, am intrebat la femeile de servici si tanti de la microfoane, dar n-am avut noroc. In orice caz, s-a dovedit ca-s chioara, recuperat gentuta in care erau, dupa cum spusese, chei si machiaj.. no biggy. Ii las mesaj ca am gasit, imi raspunde, cu mii de multumiri.. ca o sa incerce sa se revanseze, gaseste ea o metoda.

Ca a fost tanti aia, m-a amuzat si uimit.. ca a fost mandra, n-apai nu am mai inteles. Mi-e cel putin amica, am stat impreuna cat s-a putut de la inceputul anului, ar fi trebuit sa ma cunoasca si in plus.. e diferita de tanti.. Deci, ce ma frapeaza pe mine, e recunostinta asta, parca fara limite, pentru ceva ce mie mi se pare normal.. Aveam azi vreo 3 ore intre doua cursuri, ea imi e draga.. nu vad de ce nu puteam sa fac asta, de ce e asa de iesit din comun..

Clar, chiar nu sunt una de-a lor.. ma scot din sarite: lipsa de respect a colegilor mei pentru profi; faptul ca dupa un an de stat unii langa altii, in amfiteatrul ala imens sau in salile de curs inghesuite.. unii intreaba daca suntem in acelasi an; lipsa de cultura.. nu pun problema varstei.. mandra e de-o varsta cu ei si e la fel de socata cand aude intrebari gen „ce e ala ‘despot’ ?”; lipsa de respect pentru carti… ah, ce-as strange de gat pe fiecare ce a tras o linie (cu creion sau pix, sau mai rau, marker fluorescent) in cartile de la biblioteca.. ; evident, lipsa de respect pentru ceilalti studenti care mai incearca sa auda ce zice un prof, mi se pare ca de-asta mergem acolo. Nu sunt tocilara, nu am fost vreodata, dar am ramas cu idea asta tampita (probabil) ca la ora, se cam tace, ca de-aia vine omul ala acolo, e in interesul nostru.. In plus, nu mi se pare normal sa chiulesc.. dar bine, asta a intrat in sistem de mult timp si acum, la facultate.. incerc doar sa nu irosesc bani si timp pretios.. Sunt mai mare decat majoritatea cu 4-5 ani si poate sunt constienta ca am pierdut destul timp pe motiv de birocratie in special, si nu vreau sa pierd mai mult timp pe motiv de prostie personala… Dar cred ca si daca asta se intampla acum cativa ani, ar fi fost cam la fel.. am lipsit de la un singur curs, in tot anul, si asta pentru ca ar fi trebuit sa astept alte doua ore, pe langa cele 4 obisnuite..

Pana la urma, sunt cumva multumita de cine sunt.. sau cel putin de valorile pe care le am, cu riscul de a parea absurda, invechita, taranca sau alte alea, in ochii celor de aici.. De altfel, de ce sa imi pese, nu sunt de a lor.. Nu, sa nu imi spui asta iar, tata… nu sunt frantuzoaica de-a lor.. sunt inca romanca de-a noastra… Cel putin asa vreau sa cred, asa simt, asa vreau sa raman.. Sunt mandra de AB 4 negativ al meu.. vine de la voi doar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s