Scoala

Posted: Iulie 8, 2008 in Scoala

Pentru ca am terminat anul, acum o luna.. pentru ca deja mi-e dor de profi, in special, de campus…

Inca de la inscriere am cunoscut cei doi profi ce aveau sa ma marcheze si sa ma fascineze. Ajunsesem devreme acolo, chiar daca aveam hartiuta speciala.. Am facut turul pe la profi, realizand doar mult mai tarziu ca mi-am distrus singura orarul, pentru ca intelesesem aiurea. Nu conteaza, a fost bine, asa cum a fost, am avut doar de castigat.

Nu mai stiu ordinea in care erau profii.. ala de statistica era la intrare oricum, ne striga pe numere, deh, ce stie el sa faca mai bine.. dar despre el, mai incolo. Doar doi profi am retinut oricum de-acolo.. desi, poate era si Bellet… no idea.

M-F Grinschpoun. Un nume ciudat ce m-a facut sa zambesc la deschidere cand o studenta din M1 i-a zis pe nume. Mai tarziu urma sa o botez, mi-a iesit Choukri (care e o profa de altfel, responsabila departamentului de psiho, dar nu am vazut-o, a avut probleme..) dar nimeni nu a zis nimic, nici nu era in fata ei… Preda MTU o materie pe care nu stiu daca am detestat-o sau nu.. seminarele erau bizare, interesante, dar se mergea atat de repede.. Cursurile, in schimb, au fost motivul pentru ca imi placea ziua de luni, abia asteptam sa termin. Imi placeau si colegii cu care nimerisem si imi placea cursul in sine. Spre deosebire de grupele ce au facut cu alta profa, noi am studiat nevoile ( de recunostinta, de supunere… multe, 32 parca) ce ne-au ajutat sa ne descurcam la examen un pic mai bine decat restul. Erau exemplele personale, era umorul pe care il avea, felul ei de a fi… Auzisem niste studente din anul trei vorbind despre ea si ca le-ar fi spus „Nu as vrea sa va jignesc, dar stiti… unii inca fac greseli de scriere” cu un ton grav, serios, de parca persoana acuzata era chiar in fata ei. Mereu politicoasa si sensibila, nu a tipat vreodata, vocea ei era destul de puternica asa. Micuta si slabuta, cu ceva fobii pe care ni le-a recunoscut, cu obsesii.. Ii placea Heroes si are ceva cu polonezii. Inainte sa incepem cursul, lua mereu cate o bomboana Vichy..

La inceputul anului, imi spusese clar cand incepem cursurile, dar ametita fiind, am revenit sa o intreb.. a fost draguta chiar si atunci, evident.

J-M Labadie.. Un mosulet, slab, cu o tufa de par alb… nu imi paruse asa de batran la inscrieri, statea cuminte pe scaun si a fost destul de dragut sa ma lase sa ma inscriu intr-unul din cursuri, desi toate lumea il viza pe ala..

In primul seminar cu el, nu stiam daca era acelasi sau nu.. am realizat dupa ca de fapt se tunsese. Nu imi placea. Dar nu conta asa de tare, a ajuns, la fel ca doamna Grinschpoun, proful preferat.. trebuia sa am un prof si o profa, asa nu am de ales.. the bestest. Deborda in fiecare vineri dimineata de energie. Aveam patru ore jumatate cu el, in teorie, ne tinea doar vreo trei, nu stiam niciodata cand o sa urmeze pauza si asta era genial cu el, nimeni nu putea sa se pregateasca de plecare, eram toti atenti pana la sfarsit. Chiar daca „allez, encore dix minutes, un quart d’heure et puis vous allez manger, on boit un caffé et on se retrouve ici dans.. disons dix minutes” De multe ori era mai putin, asa ca avea toata atentia noastra, de la inceput, pana la sfarsit.

Cu felul lui de a fi, ar fi fost si greu sa fie altfel. Se misca intr-una, scria pe tabla, stergea.. adusese culori, pentru squiggle, copiile erau si ele in culori, daduse bani din buzunarul propriu pentru lista cu ani si diversi autori, filosofi.. Connards, enfoirés, je vous/les emmerde.. nu lipseau niciodata, ne faceau sa radem si ne trezeau.. deh, vineri dimineata nu era tocmai usor. Dar am fost mereu prezenta si mi-au placut enorm cursurile lui.

Cred ca doar in semestrul doi m-a remarcat cu adevarat, cand am inceput sa merg la cursurile de criminologie.. sau poate inca din primul, de ultima data cand ne vazuse sa ne spuna despre ce face un criminolog.. Si poate faptul ca eram una din figurile constante in amfiteatru, a ajutat. La criminologie nu m-am inscris, am ramas la LSF (limbajul semnelor) dar nu am lipsit decat de la un curs,cand ar fi trebuit sa astept vreo patru ore pentru el si nu mi-am permis.. desi alte dati nu m-a deranjat. Nu puneam intrebari decat la sfarsit, cand coboram sa ii vorbesc, ma intreba cum a fost, daca am inteles sau daca in epistemologie au fost ceva probleme. Se pare ca am inteles, de multe ori mai bine decat colegii mei (francezi) cursurile, mai ales ale lui si am fost mereu mandra sa fiu printre cei carora le acorda nota maxima, din ce dadea el.. Introducere in psiho, epistemo, crimino.. am luat mereu nota cea mai mare, chiar daca nu am fost singura.. Nu am fost niciodata in masura de a avea o discutie adevarata cu el sau unul din ceilalti doi profi ( Pouillaude & Calvora) dar m-am facut remarcata si era multumit ca are ceva studenti din anul intai, printre cei de M1.

La epistemo a fost ciudat, l-am vazut prea putin, a fost des absent, iar cartile au fost dificile, chiar daca nu le-am citit pe toate.. I-am cerut Nicolas de Cues, ca sa nu o cumpar, si la fel Condillac. Dupa ultima ora de crimino am mers cu el si cu ceilalti doi pana in gara de nord si am vorbit.. acolo a zis ca sunt singura care a citit aproape in intregime faimosul si oribilul Nicolas de Cues. Indignata l-am corectat: am citit tot.

La examen, nu ne-a cerut sa ii aratam cardurile, nu a facut pe politistul cu noi, s-a uitat urat la aia mica si cu gura mare care ne spunea cat timp ne mai ramane.. la crimino, la fel, ne-a dat voie sa ne uitam prin documente si nu a ras cand intrebarea cretina (tot de la una din anul 1 ) a venit „on a le droit qu’aux documents, ou au cours aussi?” Om simtit, nu alta.

Sunt multumita ca il vad si la anul.. tot in crimino, tot fara sa ma inscriu.. doar pentru crimino am mers acolo. O sa ramana proful meu preferat pentru ca se ia de „ceux du troisième” (sunt doar doua etaje, dar coridoarele sunt numerotate, la etajul doi, cu 300 si ceva), pentru ca o sa ii critice mereu pe cei ce il adora pe Freud orbeste, pentru ca detesta psihologii „de Marie Claire” (revista pentru femei) si pe cei care nu stiu sa gandeasca. In plus.. profa de MTU l-a recomandat si il pomeneste.. must be a good thing.

E.Pouillaude. Roscat, mereu parca nerbarbierit, m-am obisnuit cu el asa si parca ii sta bine. In primul semestru am facut IPO cu el, chestii destul de diferite fata de seminar. Dar interesante, am reusit sa combin cursul si seminarul, pentru ca la examene sa iasa ceva.. A tinut un curs despre alienare si in al doilea semestru, a intervenit in seminarul de crimino, si a tinut acelasi curs, aceleasi exemple. Usor dezamagitor.. M-a retinut, inca din curs, se pare.. am pus ceva intrebari si am stiut sa fac diferenta dintre nevroza si psihoza intr-unul din cazuri.. si am reusit sa dau peste nas unui coleg ce ma enerva prin simpla prezenta. Iar la crimino, mi-a zis ca la examen la IPO (nu aveam nota, avusesem doar media dintre examen si proiectul facut) imi daduse un 16, ceea ce era genial.. Si dup-aia, ceva remarci pertinente, mers impreuna cu el si ceilalti doi.. Nu consider ca am pile, ci doar ca are cine sa ma indrume.

Datorita lui am descoperit Oury si faimoasa „qu’est-ce que je fous là?” Asta ne intrebase in primul curs, am descoperit singura de unde vine.. Am adorat imitarea lui Tosquelles „si le pacient déconne, je déconne moi aussi!” si totul cu o voce ingrosata si falsul accent spaniol.. mi-a facut mereu placere sa aud de la el, sau de la alti profi, exemple din consultatiile lor.. copiii psihotici, femeile si barbatii paranoici sau nevrozati, ajuta mereu exemplificarile, mai ales ca destind.. Iar el mereu se lua cu vorba, mai ales cand era vorba de ceva cu care nu era de acord.

C.Arbisio. Spre deosebire de ceilalti profi, cu ea am facut in ambele semestre, psihanaliza.. introducere generala intai si dup-aia, clinica. Destul de draguta in general, cu o voce calda, ne ruga sa facem liniste.. Cursurile ei despre complexul lui Oedip, despre diversele stadii, despre perioada de latenta si dup-aia nevroze, psihoze.. au fost interesante si placute. Am ajuns sa o detest insa spre sfarsitul anului. Nu avea chef de cursuri, asa ca fraierii care stateau acolo cat dura gaura dintre cursuri, plateam destul de scump, lipsa ei de chef, pentru ca mai aveam un curs, doua, dupa.. asa ca, stateam si o injuram. Iar la examen a facut politie cu noi, orice geanta, rucsac a trebuit sa ajunga in fata, si au venit si profii de curs cu ea, plus „Mario” si aia mica, cu gura mare, parca..

Am retinut mare parte din cursurile ei si sunt destul de utile, spre deosebire de cursurile lui A. Bellet. Preda aceeasi chestie, numai ca el trebuia sa ne exemplifice, presupun, sa ne ajute sa intelegem.. nu am scris, in doua semestre, doua pagini. Nu aveam ce, nu zicea nimic interesant. Se intampla sa fie usor plictisitor, dar de cele mai multe ori, ma amuza, dadea din colt in colt cand intrebam ceva, chiar daca reusea sa raspunda… M-a enervat cand intr-un curs a facut misto de mine, fara sa isi dea seama ca de fapt nu e vina mea.. In HIE ni se spusese ca parintii nu aveau grija de copii, nu ii iubeau, acum ceva secole… In IPC, ni s-a spus ca un copil nu poate trai fara iubirea, interesul parintilor. Asa ca a fost normal sa intreb cine greseste.. el nu a gasit metoda mai buna decat sa rada.. Mai tarziu s-a rascumparat cu Signorelli al lui Freud, unde gasisem o posibila interpretare, pe langa cele date..

Istoria ideilor despre copilarie, sau HIE, si.. E.Chapuis. Luni dimineata, la ora 8, cu doua clape frumoase, ca am fost si ea nu era.. cica terminase; nu fusese destul de explicita. Mi-e cat se poate de antipatica, pentru ca era neinteresanta, mai mult ne dicta, rar explica.. un amfiteatru plin pe jumatate, nu se uita la noi niciodata, si a avut pretentii mari de la noi, cel putin asta se vedea din note. Usor ingrozita cand am auzit ca inainte copii erau chiar pusi in carlig, ca sa nu fie mancati de animale.. sau ca stateau cu totii la un loc, amuzata de evolutia femeii.. sau de faptul ca scoala a devenit obligatorie la noi mai repede decat la ei. Ca in orice curs din primul semestru, a avut lucruri interesante de spus, pacat ca ea nu a fost interesanta.

Aceeasi materie, in curs, un alt prof: R.Calvora. Am ajuns sa il apreciez doar dupa ce am terminat cursurile si am „discutat” un pic, prin mailuri. In cursurile de HIE, nu ne-a zis nimic, nu am invatat nimic, si l-am urat, pentru ca m-a ales prima sa fac un proiect, eu nestiind cu ce se mananca, cum se procedeaza… In al doilea semestru l-am vazut la crimino, a avut si el o interventie si mi-a dat impresia ca se cearta cu Pouillaude, dupa ce i-am zis asta, am gandit un pic ideea si mi-am dat seama ca de fapt mi se pare. Deh, blonda..

Bioetica… mi-e si groaza. Profa, E.Nowbahari, o tanti cu un accent ciudat, ne-a zis chestii oarecum interesante si utile. Timida, era adesea acoperita de vocile din amfiteatru. In cursuri, era ceva mai breaza, era mai in largul ei, am inteles ceva mai bine, dar oricum materia nu m-a prea incantat, mai nimic nu era clar pe acolo, dar trebuia sa stim. A venit dupa ea un nene peltic, F.Savarit (slava domnului ca am pastrat brosura de la inceputul anului, nu stiam cum il cheama) .. ca nu am incercat sa il retin.. ne dicta repede, incerca sa tipe si cand s-a balbait, iar noi am ras, a facut urat. Dupa, a venit iar o tanti, C.Poteaux, cea mai draguta si cea mai interesanta. Ne-a zis despre medicamente.. venea sa completeze grefele si clonarea si probabil ca astea au fost partile pe care le-am retinut cel mai bine. Pe prima profa am fost furioasa pentru ca mi-a pus nota mica la partial si in plus, a anuntat cu o zi inainte ca o sa ne permita sa ne vedem lucrarile.. nu am avut timp sa aflu.. aia e.

EMV, sau copilul in mediul de viata, una din materiile de care mi-a fost groaza, una din materiile pentru care m-am stresat in ultimul hal in vacanta de iarna. Mohamed something il chema pe prof.. era proful de curs, dar cum profa de seminar nu a aparut niciodata.. a ramas el, singur, in fata noastra si ne-a facut sa tremuram, pentru ca la sfarsit sa vedem socati niste note neasteptat de mari. Din cauza lui am ajuns sa fiu interesata de autisti, pentru ca ne ceruse un dosar, in care principiul era sa demonstram ca am citit.. Avea o obsesie legata de franceza, cat de bine scriem, ne exprimam.. cred ca a scazut multora puncte pe faza asta. In general ne-a zis despre copii (duh) deci cursul a fost interesant pentru  unii.. Chiar daca e arab, franceza lui era perfecta, si mai vorbea ceva limbi pe langa asta.. deh, om interesant, ce se lua de cei ce intarziau.. in curs era ok, nu era asa grav, dar in amfiteatru erau si cei din medicina cu noi si intorceau capul vreo 200 de persoane spre intarziat..

Semestrul doi.. oribil, in mare parte.

CPO, sau creier si psiho, cu multi profi.. G. Gheussi, a fost principalul. Mic si slabut, sudist, cu accentul lui pe care il detest, a facut sa-mi fie mai putin frica de toata materia aia, cu coeficient 6. L-a urmat D. Fresneau, un nene ce vorbea prea incet, oarecum explicit, dar l-am urat oricum: telencefal, diencefal, metencefal, mezencefal, mielencefal si fiecare cu ventriculele lui.. macar nu am avut de invatat nervii.. macar atat. In curs, era aia mica, cu sanii mari.. am uitat cum o cheama. Vorbea tare si raspicat, era agitata mereu, se strofoca sa ne explice, si minune.. intelegeam. Cam in aceeasi perioada a fost si un tip, tanar, a venit o data, sa ne spuna despre emotie si cognitie.. a fost lung rau cursul ala, imi venea sa ii dau una.

A venit in sfarsit, cel mai tanar dintre profi si cel mai dragut, evident, dar, la fel de evident, si cel mai al naibii: S. Chameron. Blondut, cu parul lung, un pic de tot peltic, se lua de nesuferitele din dreapta mea ce vorbeau si ne-a spus despre psihoze, un pic despre droguri, ATV, accumbens si alte mizerii de genul.. A fost un pic cam multa informatie si desi m-am descurcat.. puteam mai bine de atat.

In cursuri era aia mica si blonda, cu suvite rosii. Timida, abia o auzeam.. am fost mirata cand a ras de vreo doua ori. La fel ca cealalta, se uita spre mine cand intreba ceva, dar macar, cand am ridicat mana nu mi-a spus „non, pas vous enocore!” Motiv de mandrie un pic…

O materie pe care am detestat-o si continui sa o detest: statistica. Predata de minunatul J-L.. Durand, nu Picard. Dar la fel de chel, mic de statura, care ne tot zicea „shhhhhht” in ore si ne trata ca pe niste copii imbecili. luat note urate la el.. Mare lucru nu e de zis, statistica e naspa, iar proful ma plictiseste in ultimul hal, nu vad utilitatea materiei, de altfel.

O alta materie nesuferita, psiho experimentala. Plictisitoare in ultimul hal, nu am retinut decat ca cel mai liniste e doar in desert. Si atat, nimic altceva. Profa, M. Bazire, mi-era mila de ea, tanara, timida, se pierdea in fata noastra, ne vedea plictisiti si uneori ne lasa sa plecam. In cursuri, tot cu ea faceam si era interesant, faceam experimente, era mai animata.. era vie. Am mai facut doua cursuri dupa, cu una, Aline something, dar nu mi-a placut, pentru ca furase cursurile de pe net si in plus, nu stia sa explice, iar la examen ne-a cerut marea cu sarea..

In sfarsit, ultima materie serioasa… LSC. C. Antok, in curs, o tanti ce m-a enervat la inscrieri cu „nu mai sunt locuri” dar care m-a acceptat intr-un curs ce-mi convenea ca orar.. draguta mereu, de fapt, ne-a ajutat sa intelegem un pic cu ce se mananca psiho sociala si pe unde se invarte, comunicare si legaturi sociale, doar asta era scopul cursului.. Am citit si aici destul, m-am agitat pentru proiect si se pare ca a si iesit bine.. Iar analiza pe una din cartile lui Hassel, se pare ca i-a placut.

Seminarul, tinut de un nene cu nume predestinat, J-P Pinel.. oarecum interesant, doar ca tinut prea tarziu, prea galagios.. mi-a placut oricum, dar a ramas un gust ciudat. Poate pentru ca ma asteptam sa fie ceva mai radical, mai original de atat.. Din cauza lui citesc René Kaës si-mi pun mainile in cap. Am fost dezamagita de nota primita, ma gandeam ca era bine.. se pare ca nu a fost de ajuns. Am incercat sa il descriu unei colege care nu il vazuse, nu mi-a prea iesit, e mai amuzant de atat, e mai putin chel si burta parca nu e chiar asa de mare.. A fost aplaudat la sfarsitul unui curs: „le sexe est passé du côté de la performance sportive .. mai heureusement, on a Viagra… À la prochaine fois!” Poate o sa am ocazia sa il aud intr-o conferinta, una din ele am ratat-o pe motiv ca era mult prea departe..

Engleza? Nu se pune, a fost sub orice critica.. am inteles ca e traditie la francezi, ca in fiecare an, engleza sa fie reluata mereu, cam de la baza.. nu de la „mother” , „father” dar „my name is.. I am from” sau chestii d-astea. Si chiar si asa, profa americana din al doilea semestru nu a fost multumita de mine, care luasem cea mai mare nota in primul semestru.. In fine.

SBI, informatica adica… o mare pacaleala.. nu am avut cursuri, cei care au vrut sa mearga au fost intrebati daca stiu sa foloseasca un calculator si au fost trimisi acasa… Examenul l-am luat, ceea ce ma mira..

LSF.. sau de ce vreau sa studiez limbajul semnelor. Am avut trei profi diferiti,  fiecare cu metode de predare diferite, dar am inteles, de bine de rau si stiu sa imi „spun” numele.. am incercat chiar sa „conversez”, din tren, cu un grup de surdo-muti.. am reusit sa ma fac inteleasa.

All in all.. anul asta a fost placut, gratifiant.. dupa 5 ani departe de orice inseamna scoala, am reusit sa termin a patra in primul semestru.. si sa am la sfarsitul anului un 13,92/20. Deloc multumitor, dupa standardele de acasa… dar la nivel de facultate, de aici, se pare ca e de bine. Asa o fi.. eu, mai incerc.

Comentarii
  1. shak spune:

    superb ai povestit, mi s-a facut dor de facultate :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s