Life

Posted: Iulie 27, 2008 in Ganduri

Talk about a circle of life..

In camera aia nu stiam ca pot intra atatea lucruri, nu credeam ca putem aduna in 15 ani de zile atatea nimicuri: hartii si pungi, ambalaje, papusi, cuie, medicamente, ceasuri, bucati de material, ochelari, felicitari noi, vederi, plicuri vechi si colorate frumos, asa cum nu se mai fac, sarme si clesti, capace si borcane, scrisori si agende, genti si esarfe, rame de tablouri si pliante cu diverse orase, poze si pietre adunate cine stie de pe unde, bile de sticla colorata, zale, ziare, chei, cutiute, cadouri, lacate, parfumuri si creme, carti, bile de lemn parfumat, mancare pentru pestii ce au schimbat proprietarul, plante pentru acelasi acvariu si cate si mai cate prostioare adunate temeinic, cum doar ea putea sa o faca.
Am vrut sa pastrez eu cartile, sa nu le ia oricine, vreau eu sa le tin, chiar daca nu stiu daca ar fi vrut, sincer, sa mi le dea.

Nu o sa stiu niciodata cat m-a agreat, nu o sa stiu niciodata cum m-a vazut si daca raceala pe care o simtisem in ultima vreme era adevarata sau doar o impresie..
Printre primele cunoscute pe aici, mi-a fost draga usor, pentru ca nu aveam nici un motiv sa fie altfel, iar zilele cand mergeam la ea, zilele cu bunataturi si ore de tenis si crema cu prune ( a carei reteta nu am facut-o niciodaata), povesti si pesti, soare si vreme.. erau speciale, nu ma saturam sa ma uit prin camera aia, la fluturii impaiati frumos, la sticla albastruie, la privelistea de la balcon.. O sa imi fie greu sa merg pe acolo fara un motiv… fara ea.

_______________________________

Probabil prima amintire clara cu ea e inainte de revolutie, sau poate chiar in zilele alea, cand canta pe melodia Like a prayer, a Madonnei, statea in cadrul usii, ca de obicei..

… cei 11 ani ce ne desparteau, tigarile pe care incepuse sa le fumeze pe ascuns, margelele din dulapul de jos, din camera ei, papusile ei mari, cariocile de toate culorile, felul in care ma alinta si se bucura mereu cand ne vedea.. ultima data ne luase fata intre palmele ei, la fiecare, iar el s-a uitat usor uimit la ea, neintelegand de unde atata tandrete.. asa era ea. Cred ca o singura data a fost mai aspra, dar nici nu mai retin ce a zis exact, era referitor la fie-sa, evident.. de care, la fel, ma despart 11 ani. Ma amuza asta si ma simteam speciala, eram intre ele.
Era frumoasa si mi-e greu sa aplic imaginea pe care mama mi-a descris-o mai devreme.. o sa retin probabil mereu poza de la nunta alor mei, in care ea, la 10 ani, dansa pe Ratusca, sau cum ii zicea melodiei aleia.. Ar fi si poza de la nunta ei, incepuse sa se ingrase, dar era inca frumoasa, era fericita..

Ma asteptam.. dar nu face cu nimic lovitura sub centura mai agreabila.
O sa imi lipseasca imbratisarile ei, „iubita mea!”, singura care imi spunea asa, mainile ei, ce au ramas mereu finute, cu unghii lungi si ingrijite.. mainile ce distribuiau palme doar lui tata si mereu.. din dragoste. Da, a fost cea mai dragastoasa persoana pe care o cunosc… o cunosteam.

Life’s not fair, now, is it? 2-1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s