Vacanta

Posted: Iulie 28, 2008 in Aberatii

As opri timpul, acolo, in fata tuturor, l-as opri doar pentru noi, sa te pot lua de mana si sa fugim in lume, departe, cel putin o zi, doua, sa nu dereglam nimic.

As opri timpul si toti ar sta inghetati cat noi ne-am face de cap, uitand de timp, care si-asa, cine ar sta sa il calculeze? L-as inapoi doar dupa ce ma voi fi saturat de un pic de timp cu tine, departe de obligatii si de lume si de oameni si de ore si de tot.

As fugi cu tine intr-un parc, in care ar fi liniste, iti dai seama cum ar fi? Sa fie liniste si sa fie asa, inspre apus, sa nu te arda soarele. Am putea sta acolo pana ne-am satura de sarutat si imbratisat.. iar mana ta ar fi rosie, chiar daca nu ne vede nimeni, nu-i frumos, stam cuminti, da?

As pleca dup-aia cu tine pe strazile orasului, pline de oameni, inlemniti acolo si sigur mi-ar fi frica, daca o sa se trezeasca? noi ce o sa facem? Am putea sa ne holbam la ei linistiti, am putea merge pe unde am vrea, tinandu-ne de mana, fericiti, langa toti ceilalti, dar atat de departe de ei.

Te-as lua dupa mine prin cofetarii si am manca prajituri de care mi-e dor, as manca asa cum imi tihneste mie mai bine si mi-as permite chiar sa te mazgalesc pe nas cu crema.. N-ai avea dreptul sa te superi, n-am avea timp.

Am obosi in cele din urma si am umbla iar, in cautarea unei camere frumoase, doar pentru noi, in care nimeni nu ar vedea ce facem, nimeni nu ar auzi soaptele noastre, am fi, ca niciodata, doar noi si nimeni altcineva. Am adormi la apus si la apus ne-am trezi, regasind totul la fel. Aceeasi lume inghetata, aceeasi noi, singuri.

Am mai colinda strazile si am decide sa zburam, sa plecam unde vrem, doar putem opri timpul, pentru noi, puteam si zbura, ca vantul si ca gandul, ca-n povesti. Am vedea lumea mare pe sub noi si am sta tacuti, de frica sa nu trezim timpul, de frica sa nu deranjam dezordinea in care totul a inghetat.

Nu ne-ar ajunge niciodata ragazul dat de viata si de timp. La fel ca celorlalti, ni s-ar parea doar o clipa si ne-am trezi, nu intr-un pat strain, la apus, ci la un loc cu toti ceilalti, gata de plecare, cu toate bagajele langa noi. Si ne-am uita unul la altul, singurii martori ai unei clipe, doar pentru noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s