Back to work (3)

Posted: Septembrie 20, 2008 in Munca, Siruri
Etichete:

Daca ai cerere, ai oferta. Si invers la o adica. Cum la noi oferta e variata.. exista mereu doritori de variatii, pe langa oferta saptamanii, etc.

Sunt arabii, intai de toate, care vor sa manance la McDo, dar cum nu pot manca orice, mananca peste in general, dar nu e mereu de ajuns. Asa ca vin cu variatii de genul: Filet-o-fish fara sos, fara branza, dar, (am trait sa o vad si pe asta) si fara paine. Adica pestele pus in cutie si-atat. Cum ei nu mananca sunca sau orice e porc, mai cer sandwich-urile cu porc, sa fie fara, dar asta nu e asa socant. Socant e cand mi se cere un Croque (a carui baza e sunca + branza) fara sunca. Sau fara branza.

Dup-aia mai sunt ceilalti.. toti ceilalti. Sandwich-uri fara salata, sau fara sosul lor, fara ceapa sau fara ketchup..Am incercat sa nu rad cand am auzit ca mi se cere un Big Mac fara carne. Stiu, vor sa profite oamenii de painea delicioasa, dar.. fara carne. Aia e, se mai intampla.

Mai sunt si cartofii fara sare (comanda la care cuva pentru cartofi trebuie stearsa, special. Sau cartofi si deluxe potatoes, amestecati. Sau milkshake si vanilie si capsuni.
Bun, astea sunt dorintele clientilor. Dar clientii! Ehei, alta poveste.

Nu ca as fi eu cea mai breaza sau ceva, dar la munca am vazut cei mai ciudati oameni, pana acum.
– sunt cei care vin zambareti tare si sunt draguti, care la plecare ne ureaza bafta, ca avem nevoie
– mai sunt si aia sictiriti care vin cu mutre lungi si plictisite, nervoase, care uneori pleaca ceva mai zambareti, sau cei care pleaca urland, pentru ca asa le sta in fine.
– unii parinti vin deja nervosi si bruscheaza copilul pentru ca nu stie ce vrea: „hai, zi o data, ce vrei? de ce nu stii? decide-te o data!” cu un ton cat de poate de dragut, la care se adauga violenta fizica; asta sau mamele ce zbiara la copiii ce zbiara si mai tare, iar ultima solutie e pocnitul copilului in cauza
– exista persoane ce nu stiu ce e ala mcdo, ce vin pentru prima data si se uita la mine ciudat; cu unii am rabdare si le explic frumos, chiar daca exista persoane in spate care asteapta; uneori se termina bine, uneori oamenii inteleg si pleaca, destul de multumiti… dar uneori, dupa ce ca vin intr-un loc nou, ma mai si bruscheaza, ridica tonul la mine „je veux un menu! un point c’est tout” incerc sa lamuresc chestiunea, nu frate, el o tine pe a lui, se gandeste ca pica de prost daca ma asculta si continua in prostia lui
– cam in aceeasi categorie ca aia de dinainte, sunt cei de-a dreptul prost crescuti, nesimtiti adica: aia care ma iau de sus, aia care mi se adreseaza cu tot sictirul din lume, care uita sa salute sau sa spuna „multumesc” sau „va/te rog”. Venisera ieri trei fete (cucuiete) si au inceput sa comande, evident.. nici nu mai stiu de ce m-au enervat initial.. probabil tonul cu care imi vorbeau si greata cu care au cerut chestii suplimentare; a trebuit sa le repet de doua ori „va rog” ca sa se prinda ca era o sugestie la adresa lor; ca urmare, tipul din spate mi-a accentuat „va rog”-ul lui si normal, m-a facut sa zambesc. Oare e chiar asa de greu?! As putea foarte bine sa fiu dezagreabila, dar nu e frumos, si incerc mereu sa raman decenta
– mai sunt aia care pe langa faptul ca sunt sictiriti si ma freaca rau cu „vreau asta, ba nu, ailalta, ba nu, stai ca nu am destui bani, sterge aia, adauga asta” mai si verifica daca le-am pus tot, dupa ce ma intreaba de zece ori daca una si alta sunt acolo.. i-as strange de gat

– o categorie mai speciala e formata de oamenii.. speciali, carora le lipseste o doaga, sa zic asa: e tipul schizofren (zic eu, nu-s sigura) care vine de trei ori pe zi sa ia ziarul si cand comanda ceva, face o comanda pentru fiecare produs (i-or fi placand bonurile fiscale); l-a speriat odata pe un client si pe un altul l-a facut sa rada ca il tot intreba daca nu vrea ziar; mai e tipul ce rade mereu in sinea lui, orice i-as zice si nu vrea niciodata sa mearga la un casier (unul stabil avem si noi si si pe ala il evita) si ia mereu cam aceeasi inghetata; mai e tanti care cere zilnic aceeasi inghetata, mai sunt mosii si babele obisnuiti de pe acolo; bine, astia de la urma sunt mai normali decat multi altii si tocmai ei.. sunt cei mai politicosi

– ah, da, cum puteam sa uit de straini? cei care nu vorbesc franceza, ok, nu sunt cei mai rai, nu e asa de grav, daca vorbesc engleza that is; fara modestie, ma descurc cel mai bine cu engleza (pe langa Greg, nu l-am vazut niciodata in actiune insa) si in general, daca pot, iau eu in primire englezii.. si nu am probleme; dar! exista persoane ce nu vorbesc nici engleza nici franceza si limbajul semnelor e oarecum mai greu.. tot ma descurc, dar mai greu si cu dureri de cap, mai ales cand nu inteleg ce vor de la mine. E nenea italianul ce vine aproape zilnic si m-a enervat prima data pentru ca nu a inteles ca i-am zis sa astepte. Chinezii.. stau in Franta de multi ani (e chestie generala, sunt multi in situatia asta) dar nu ar invata franceza, minimul necesar, asa ca ma descurc cu ei la fel de bine ca si cu rusii ce vorbesc o engleza mai proasta decat a lui Mai draga.

Je déteste les enfants des autres! si rau de tot. Multi copii sunt razgaiati, si tipa si bat din picior si plang si parlamenteaza si lovesc si se contrazic si nu ar vrea sa stea locului, nu ar vrea sa inteleaga. Ma enerveaza in general, dar in weekend mai mult, ca la fel ca miercuri, ei sunt cei mai importanti si cei mai prezenti. Si parintii, tac si inghit. Normal.

Da, cei mai ciudati oameni.. si cei mai variati.

Ah, da, one more thing: ma deranjeaza oamenii (oricare ar fi) care spun/se plang ca suntem platiti prost. Nu suntem platiti prost: nu avem nevoie de calificare, orarele sunt flexibile, putem lucra cand ne convine noua si nu trebuie sa ridicam munti in spinare, trebuie doar sa suportam, cu zambetul pe buze, cretinii.. dar avem managerii in spatele nostru ce ne inlocuiesc cand nu mai merge treaba bine, si se enerveaza ei, in locul nostru. E salariul minim pe economie (parca), dar nu facem 35 de ore pe saptamana, deci salariul nu are cum fi mare. Nu ma multumesc cu putin. Mie imi place unde lucrez, din cauza colectivului si pentru ca intalnesc oameni variati si ciudati, da, dar ma ajuta sa inteleg diversitatea si in plus.. sa invat, iar, sa ma calmez in fata stupiditatii.

It’s good to work.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s