So self-centered (3)

Posted: Septembrie 21, 2008 in Criptat, Siruri

Stiu ca te enervez si nu-ti place cat de des schimb fonturile, cum variaza, in functie de starile mele.. am incercat sa le uniformizez, dar sunt 109 posturi, nu sunt tocmai sinucigasa, nu asa.. deci, o sa continui, si imi pare rau, cu fonturile ce se schimba dupa cum mi se nazare mie. Sorry.

Nu mi-a placut niciodata cafeaua.
.. pentru ca am inima slaba si sensibila, probabil.. sau pentru ca ai mei obisnuiau sa bea dimineata.. sau poate am incercat odata si mi s-a parut teribil de amara si neplacuta, parca mirosul promitea ceva mai multe.
Pentru mine cafeaua are ceva exotic in ea, ceva special, ceva aparte, pentru o anume categorie de oameni, si bautorii de cafea se stiu intre ei, se inteleg, cand dimineata se trezesc si asta le e unul din primele ganduri.

Cafeaua imi pare cea mai buna bauta intr-o cana mare, asa cum imi beau eu ceaiul, in tacere, in liniste, savurata inghititura dupa inghititura.. grabita pe la final, cand devine rece. Mie asa mi se pare normal, cafeaua sa fie fierbinte si asa sa fie bauta, sa incalzeasca, totul.

Dar eu nu stiu mare lucru despre cafea. Singura experienta pe care o tin minte a fost intr-o dimineata cand din teribilism am zis ca am nevoie de cafea ca sa ma trezesc (4:30 nu e tocmai o ora placuta si nici normala) si mi-am facut un ness tare,rau de tot.. am tremurat toata ziua, mi-a fost rau si am zis ca nu mai fac experimente de genul asta prea curand.

De atunci, la fel ca si in cazul ceaiului negru.. am refuzat cafeaua, mai ales ca atunci cand mi se propunea.. era in canite mici si pretentioase si era dupa masa, era acompaniata de „cigarillos” si nu mi se parea mie prea interesant. Numai ca..

„Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea,
Un nor fin ce se ridica simplu din tigara ta,

Te privesc in tacere, in oglinda imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..”

Multumesc…

____________________________________________________________________
Eu si viciile? Ne intelegem bine, merci. Nu fumez, alcoolul imi displace in mare parte, cafeaua imi face rau, adrenalina.. not really my thing; nu fur, de mintit, probabil la fel de mult ca ceilalti; lenesa, nu prea sunt, dar am si eu momentele mele; mandria? good one; lacomia? nah, not really, sunt destul de rezervata, ma gandesc eu.

Si nu mai stiu care ar fi.. stiu doar ca imi plac dulciurile, dar stiu sa ma opresc, iar de cand cu vizitele la nenea dentistul (o fi el dragut si tanar si atent.. not my kind though) fac chiar pauza de la bomboanele de menta (unde mai pui ca nu da bine sa mesteci cand vorbesti cu lumea).

Dar mai sunt altele de care nu ma satur, sarutari sau imbratisari.. dar nu le vad neaparat ca fiind pacate, sunt micile placeri ale vietii, motive pentru a astepta ziua de maine sau poimaine sau mai departe.. motivul pentru care abia astept sa ajung in pat.

Pana la urma sunt destul de egoista, chiar si cand vreau sa le fie celorlalti bine.. o fac pentru a nu avea ce sa-mi reprosez/e si pentru a fi eu linistita ca ei sunt bine. Dar macar conteaza rezultatul, nu? E luat in calcul gandul meu bun.. nu? Spune-mi ca e asa, spune-mi ca nu sunt doar egoista cand sper la fericirea ta.

______________________________________________________________________________________

Imi place toamna.. imi place mirosul ploii, al prafului ud, al cafelei.. dar asta, e o alta poveste. Tot despre mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s