Prietenii si prietenii

Posted: Septembrie 23, 2008 in Ganduri

Cand ma gandesc, furioasa,la primele luni aici.. la primii ani, la diferenta intre atunci si acum, imi e cumva, greu de crezut ca accept asa de usor. Am fost mereu posesiva in prietenie si in orice fel de relatie, ma gandesc, pana sa ma obisnuiesc cu ideea ca se poate si altfel, stii, cum ne-a fost explicat, jocul For-Da. Pana sa ma obisnuiesc cu absenta cuiva, am nevoie de o prezenta constanta. Dup-aia, imi e dor ceva mai greu, desi sentimentul ramane. Cresc, probabil.

Si da, ma gandeam cat de urat am facut ca eu ma agitam sa raspund la mailuri asap si raspunsuri primeam dupa o saptamana, doua, voire plus. Cu greu m-am invatat sa renunt. Chiar si acum ma oftic si imi iau jucariile si plec; renunt la prietenii. C’est donnant-donnant, imi pare rau, nu stiu sa functionez altfel. Ma obisnuiesc cu absentele, cu raspunsurile cu lag mare, dar cand nu primesc inapoi ce dau.. ma supar si imi iau jucaria pe care am dat-o si plec.

Cu toate astea se intampla sa invat ceva nou. Stiam deja ca nu am dreptul sa iau totul ca si definitiv sau ca eforturi trebuie sa fac in mod constant.. dar abia azi am realizat ca prieteniile sunt si altfel decat cele cu care eram obisnuita.

Eram „constienta”, da, asta e cuvantul potrivit.. constienta de faptul ca imi sunt prieteni chiar daca nu vorbeam prea mult, chiar daca nu am gasit impreuna secretul vietii si umarul meu nu a fost neaparat necesar. Prietenii nonconformiste, poate ca asta sunt pana la urma. Dar nu conteaza asta. Uneori ajungem la un consens fara a incerca prea mult, ne intelegem si ne apreciem fara sa avem nevoie de asa de mult timp.. sunt prietenii ce merg dincolo de regulile obisnuite. Sunt oameni speciali ce inteleg. Si-atat.

Ce am inteles eu azi, pe langa faptul ca poate ar trebui sa fiu ceva mai ingaduitoare (pot fi  si sunt, severa cu mine, dar nu am motive pentru ceilalti); in plus.. prieteniile nu tin de numarul de mailuri trimise inainte de data limita a bunului simt, nu.. ele tin de intelegerea tacita pe care o semnam la inceput. Uneori nu exista contract si atunci, fiecare e liber sa plece, cu sau fara acordul celuilalt, cu sau fara a-l rani.

Cred ca mi-a ajuns sa pierd. Ce-ar fi sa mai si castig?

Multumesc, L.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s