Cate-o poezie, doua (4)

No, se pare ca „Liliacul” nu are poza, numa’ bine, ca uitasem sa ma uit si de poza pentru el. Azi, doua poezii ce intamplator au aceeasi imagine, doar ca luata din unghiuri diferite, nu s-ar zice. Long live super-macro!

Somnul

Noaptea-ncepe sa-si coboare
Negurile subtirele,
Aprinzand in Carul-mare
Sapte stele logostele.

Calatorii au plecat.
Ciocarlanul cel motat
Si-a catat si el culcus
Sub o tufa de scorus.

Iar o pitulice mica,
Singurica
Si sfioasa,
Cuibarindu-se cu frica
Ciripeste somnoroasa:
– Tare-i cald si bine-n casa! …

In livada

Se joaca lumina amiezii
In prunii cu frunza saraca
S-un murmur domol de prisaca
Pluteste deasupra livezii.

Pe dealuri, in coapte podgorii
Abia rumenite de soare,
Cu tipete lungi si usoare
Se-ngana, departe, prigorii .

O mierla arunca spre mine,
Din tufe, chemarea-i frivola.
Iar ceru-i o larga corola
Stropita cu bonde albine.

In maldarul proaspat de fan
Ma mangaie vantul pe frunte..
Cu glasuri de greieri, marunte,
M-adoarme pamantul batran..