Humans

Posted: Octombrie 6, 2008 in Adult life

In general pot spune despre mine ca am incredere usor in oameni. Sunt cativa carora le-am oferit pe tava detalii delicioase si intime, dintre care unii au plecat, fara sa se uite inapoi. Uneori imi expun viata, defectele, problemele, destul de usor, depinde in general.. Pot sa ma simt in largul meu cu o persoana, sau poate sa fie necesitatea de a oferi ceva, pentru a primi ceva in schimb. Si daca nu dau toate astea asa usor, pe langa lipsa de incredere, poate fi si posibilitatea ca nu vreau sa ingreunez pe nimeni cu problemele (inchipuite sau nu) mele.

De cate ori am fost dezamagita de cei din jur, am zis ca imi pierd increderea in tot ce inseamna umanitate.. si de fiecare data imi ziceam ca sunt mai putin naiva, ca mai cresc si eu. Nu am crescut, nu in sensul de adult nesuferit.. sunt doar un pic de adult cu responsabilitati si probleme ce are timp de nimicuri.. Iar speranta in umanitate..

Eh, dupa ziua de azi, puteam spune ca nu mai exista asa ceva si ca suntem cu totii damnati, ca astia putini care mai suntem, asa, mai breji (da, consider ca fac parte din aia breji) suntem pe cale de disparitie. Ca o sa ne ducem toti si nu o sa ne mai intoarcem.. si nu o sa ne omoare poluarea, incalzirea globala, extraterestrii, SIDA, teroristii, Bush, sau mai stiu eu ce… eram convinsa, ca noi suntem singurii vinovati de damnarea noastra, pentru ca suntem atat de afurisiti si prosti, batuti in cap, nepasatori, chiar daca, cica, credem in ‘al de sus.

Azi, insa, dau o sansa in plus umanitatii. Cred ca poate avem totusi o sansa de supravietuiere, daca cei carora nu am putut sa le multumesc, s-ar reproduce si ar crea specimene asemanatoare lor. Cine stie.. poate ca in alte circumstante nu as fi fost asa de optimista si poate ca m-ar fi deranjat ce au facut.. dar uite ca uneori, suntem asa de ipocriti incat suntem gata sa dam o sansa celor de dupa noi, suntem in stare sa mai speram un pic.

Poate.. de fapt.. sigur, standardele noastre au scazut, putini mai viseaza la a avea o casa in care o camera mare mare sa fie dedicata doar cartilor.. putini au vise modeste, simple, si inteligenta nu mai e apreciata la adevarata ei valoare.. (daca poti sa faci bani cu doar 3 clase, brava tie, esti om inteligent si realizat ) si uneori uitam sa ii respectam pe cei din jur. Din pacate faptele bune nu ni se mai par normale, ne uimesc.. ca mi-a fost tinuta usa? ca i s-a oferit locul unei batrane? ca a alergat careva dupa o tipa ce scapase niste chei? ca un nene a ajutat o tipa sa-si recupereze telefonul picat? Sunt toate minuni moderne, pentru ca noi nu mai stim sa fim buni, suntem afurisiti si inchisi lumii exterioare, stim doar sa impingem, tragem, rupem, urlam.. uitam sa mai fim buni, din pacate.

Poate.. poate ca avem totusi o sansa de supravietuire.

Comentarii
  1. esk spune:

    ma uimesti ca dupa tot ce s-a intamplat ieri, tu dai sanse umanitatii. eu nu-i dau nimic, suntem o rasa care nu merita sa supravietuiasca.

  2. Alexandra spune:

    Eu ma gandesc ca totusi, poate poate, cumva, o sa reusim sa fim in majoritate mai breji.. si daca nu mai am speranta, atunci nu mai am nimic.

  3. river spune:

    da, da weeti, trebuie sa ne pastram sperantza :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s