Ambivalence

Posted: Octombrie 20, 2008 in Criptat

…l’ambivalence désigne la coexistence d’attitudes affectives opposées vis-à-vis d’un objet, et le plus souvent la coexistence de l’amour et de la haine pour une même personne. (sursa)

Mi-a placut mereu termenul asta, ce ii caracterizeaza pe bebei, in mare, in mod reductionist.. e unul din termenii mei preferati din psihologie. Care ar mai fi? Schizofrenia imi place, autismul ma fascineaza, nevroza ma lasa rece, e usor prea raspandita, desi in zilele noastre ia forme interesante, la care nu ma gandisem. And all that because of one guy!

Nu regret decat ca am asteptat atata pana sa incep scoala.. ca am fost fortata, ca nu a depins de mine, in nici un caz. Dar pe de alta parte, poate ca nu as fi dat de anumiti profi, chiar si de cei pe care nu ii sufar, care ma plictisesc teribil si ma omoara, in chinuri teribile cand imi repeta, aceeasi chestie, timp de sase ore. Nu inteleg rostul unora (fie ei profi, colegi sau chiar si cursuri) dar continui.. Pentru ca sunt SM, dupa cum a zis un coleg de munca, in gluma (oare?), pentru ca stiu ca ma asteapta ceva la sfarsit si continui, asteptandu-mi rasplata, pentru a fi asteptat atata, pentru a fi indurat si incercat mereu sa fac mai bine.

Sunt maniaca, presupun, cand tin mereu sa copiez cursurile, sa le am in format numeric.. cand vreau sa citesc toate cartile (nu mi-a iesit sub nici o forma vara asta, dar am avut altele de facut, am o scuza) si cand nu ratez nici un curs. Constiincioasa, sau maniaca? Either is fine.. doar rezultatul conteaza.

Si cu toate astea, ambivalenta.. Fata de mine: ma detest pentru lene si pentru timpul (ca momentele de fata) pe care nu le acord invatatului, dar sunt impresionata uneori, de mine, de cat de bine ma descurc „fata de ceilalti”. Fata de scoala: ura pe care o am fata de cursuri, pe care nu le suport si cu toate astea… le urmez, pentru ca sunt si altele care imi plac, din pacate. Si sunt constiincioasa. Fata de cei pe care ii iubesc (mai multi ei, de felul lor) pentru ca ma accepta, ma ajuta uneori si ma inteleg cand le spun ca nu am timp, cand ma vad ametita si aiurita si ma iarta.. dar pe care ii detest cand simt ca ma lasa balta, cand simt ca nu am destula intelegere si parca as vrea mereu mai multa..

Nu ma inteleg/iubesc/plac/inghit.. si cu toate astea sa pretind ca resimt toate astea pentru cei din jur? Nu se poate.. una din doua e falsa, asa ca o sa consider ca de fapt eu tin la mine mai mult decat imi place sa cred si ca ma mint, doar pentru a ma face sa ma simt mai bine, sa nu ma simt asa de egoista cum sunt.. pentru ca prefer sa ma iubesc, stiind ca asta imi permite sa ii iubesc pe ceilalti (question de narcissisme) decat sa ma stiu egoista si deci.. destinata sa fiu singura.

Am fost.. si poate ca inca sunt, la un pas de a pleca de la munca. Dar intra si asta in ambivalenta mea, in sentimentele mele amestecate, de placere fata de ce fac, sau cum ma simt si dezgustul si ura fata de ce vad. Raman totusi.. copil brav ce nu o sa recunoasca vreodata ca e mai bine fara, pentru ca trebuie sa se poata cu. Trebuie sa demonstrez ca pot, si o sa reusesc, intr-o zi. Trebuie, nu de alta.

Qu’est-ce que je fous là?

Comentarii
  1. esk spune:

    vin’ la mine-n brate >:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s