Those that stay

Posted: Ianuarie 10, 2009 in diverse

Mi-am adus aminte azi.. Si nu am putut sa ma impiedic sa ma gandesc si la restul. Cei care pleaca, cei care dispar, pentru ca asa au chef, pentru ca naiba stie de ce pana la urma! Pleaca, si atat.

Parasita? Evident ca am fost, prima iubire, prima dezamagire, bla bla, same old story. Dar nu la asta ma refer, ma refer la prieteni, la oamenii care stiu ceva mai mult despre mine fata de multi altii.

Primul a fost Gerard, probabil.. Olandez, inca sta in Bucuresti daca nu s-a razgandit intre timp. A decis ca e mai bine asa, da de veste din an in paste.. Il sunasem intr-un an de ziua lui, si avea telefonul inchis. Dar bine, nu il pot judeca, prin cate a trecut, poate ca mai bine sa plece decat sa fie lasat in urma.( a fost printre putinele persoane care a facut un gest care m-a ajutat enorm.. as putea merge pana la a zice ca mi-a salvat viata, dramatizand, usor)

Alex a urmat. Se intorsese la un moment dat, sa se planga, sa planga pe un umar despre diverse, si a zis ca nu o sa se mai intample. Cred ca s-a implinit anul de cand nu mai stiu nimic despre el. A fost companie placuta in anii in care am fost usor pierduta prin tara asta si netul era singura salvare. Dar a fost inlocuit (nu mi-e rusine sa zic asta) cu brio de cel ce a devenit cel mai bun prieten al meu.

Nu stiu daca e ordinea cronologica.. dar a fost Koni. Fost prof de engleza, primul de care m-am indragostit si nu aveam decat vreo 9 anisori, si m-a tinut.. mi-a fost prof dintr-a doua pana intr-a sasea.. Dup-aia a plecat prin tari mai calde, l-am vazut prin liceu, schimbat adrese de mail, am inceput sa vorbim, cand dadeam eu pe la net, cand raspundea el. And then what? And then there was this e-mail… Probabil ca am zis ceva gresit, poate ca trebuia sa tac si sa stau cuminte, dar daca nu o faceam, poate regretam mai mult decat acum. Asa ca a disparut si el, in negura netului, si nici nu stiu daca inca mai am pozele lui. Dar ramane oricum tipul inalt si slab, brunet, celui caruia ii datorez faptul ca am invatat engleza.

Si urmeaza cel mai dureros.. Ludo. „Fratiorul meu”.. cel care imi spunea (si nu m-am prins decat azi, cand mi-am amintit.. de unde vine) „chtite soeur”. L-am cunoscut in aceeasi perioada ca pe consort, ma plictisea de moarte, ma enerva uneori.. dar mi-a trecut dup-aia, mi-a devenit drag, ne-am vazut de cateva ori, cand am ajuns aici.. Am mers chiar si pana in Lyon (nu e repros) ca sa il vad. Avea un fiu.. azi e ziua lui.. Face 4 anisori daca nu ma insel. Pe taica-su nu l-am mai vazut de vreo doi si nu am mai auzit de el, cam tot asa.. Si ma gandesc ca a plecat pentru ca poate credea ca o sa il judec.. Right.

Ma gandesc ca e doar o coincidenta ca sunt toti bruneti.. nu? Fac haz de necaz.. De fapt i-as lua pe toti de urechi.. Oricum..

It sucks to be the one that stays.

Comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s