Amor propriu

Posted: Februarie 7, 2009 in Criptat

Devenit usor banalizat, e ceva greu de spus totusi.. Iar eu… eu retin mereu primele dati cand mi s-a spus, cand am spus..

Ca a fost dupa „prima data” si a sunat ieftin si fals.. stiu ca era pe scaun si se uita la mine cand a spus-o. Ochii albastri erau parca sinceri. Eram micuta.

Sau ca a fost patetic, intr-un biletel.. scria macar frumos, dar nu indeajuns incat sa ma impresioneze.

A fost si tandru, cand eu eram deja aici, desi pana atunci fusesem aproape.. Nu a incetat vreodata sa insemne ceva, a ramas important si nu am spus-o vreodata in vant. Chiar daca uneori nu e „decat” un raspuns, ramane un sentiment existent.

Alta data eu am fost cea care a facut primul pas, iar raspunsul.. ca a fost o confirmare sau un „nu pot sa iti spun asta acum, asa” a ramas bine intiparit in minte. E la fel ca primul sarut.. pe furis, ca un tinut de mana, timid.. ce se dezlantuie cand gaseste ce trebuie.. Nu m-am simtit obligata sa iti spun ca te iubesc.. eram doar nesigura, daca e ce trebuie sa spun, daca masoara intr-adevar ce simt.

It doesn’t even come close. Inca iubesc, dar nu mai sunt indragostita. Dar sunt mereu momente cand ma indragostesc iar si iar.. si imi amintesc de prima data si de ce te iubesc.

De parca de asta aveam eu nevoie..

Forever thine

Forever mine

Forever ours
(recunosc, gasita in Sex & the city, dar stiu ca ii apartine lui nenea Ludwig van Beethoven )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s