6

Posted: Februarie 14, 2009 in Ganduri

Stiam ca o sa plec, in ziua aia, decisesem, nu cu asa mult timp in urma, ca avea sa fie pe 15 si tremuram de nerabdare, toata lumea stia ca plec, dar acasa se simtea tensiunea. Era greu de suportat.. Aveam bagaje de facut, trebuia sa aleg cateva, urma sa fiu singura, deci trebuia sa fiu cumpatata. Nu am luat carti.. am luat doar haine, bijuteriile (le cumparasem din banii mei, deci deh)si probabil una din jucarii.. tot ce puteam lua intr-o geanta relativ mare si una mica, bagaj de mana practic. Pe langa laptop, evident. Gilu ne-a dus pana in Brasov, desi nu era mare filosofie, dar deh, ma vazuse crescand, a vrut sa ma duca la gara macar. Probabil ca era la fel de emotionat ca ai mei si realizase, la fel ca ei, ca am crescut.

Pe peron, eram cu Lavi si o luasem in brate, plangeam amandoua iar un nene (imbecil) a zis ca suntem lesbiene. Nu apucasem sa o vad inainte si vorbisem un pic la telefon; a facut cumva si a venit.. a fost singura.

Nu mai stiu cum a fost drumul pana in Bucuresti, doar de nenea ala nesuferit care fuma inauntru.. In aeroport, iar nu mai stiu, doar ca timpul a trecut groaznic de greu. Ai mei au plecat la 7, am ramas singura cu bagajele si.. la vama m-au intors din drum. Plans, telefoane, depresii, mers (pe tocuri) de la Departures la Arrivals, ca sa recuperez bagajele.. Ca sa ma calmez, am fost la farmacia de jos sa cumpar Distonocalm.. Tipa s-a uitat relativ speriata la mine „sa nu le iei pe amandoua”. Unul a fost de ajuns.. A venit Gerard sa ma ia si cu el am stat pana cand am putut pleca, pe bune. „Si stati doar cinci zile?” Am incercat sa nu plang si sa ii explic ce imi facusera mai devreme „ehhh”. Si dusa am fost.

Fiind inca iarna, am avut intarzieri.. dar am reusit, cu schimbarea de rigoare… sa ajung, seara, in jur de 22 probabil, in Paris. Unde ma astepta el. Nu a fost intalnire ca in filme… a fost doar mana de care aveam nevoie si bratele in care am dormit in noaptea aceea si 99% din cele ce au urmat, din cele petrecute aici.

Au trecut 6 ani de atunci. Am stat din februarie pana in iunie 2003, in Alés. Dup-aia pana in ianuarie 2007, am stat in Nîmes. 11 ianuarie 2007- 1 noiembrie 2008, in Paris. Citeam mai devreme un fragment din blog, o imagine cu care am regasit-o, cu greu si totusi.. o situam unde nu trebuia. Cat am stat in Paris, nu m-am simtit ca acasa.. cand vedeam apartamentul aranjat, in mintea mea, ma revedeam in Nîmes.. acolo am petrecut cel mai mult timp totusi. Acum, aici… ma simt din nou acasa.

img1072Cat despre cealalta casa? Ma intorc, din cand in cand, ii regasesc pe ai mei, regasesc bucatele din copilaria mea, toate s-au schimbat dar ramane, cumva, acasa. Acolo de unde nu o sa uit ca am plecat acum 6 ani: 1,72m ; vreo 45kg; fusta si cizme inalte cu toc, palton si trei bagaje.

Things will never be the same.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s