La tranta cu birocratii. Iar

Posted: Februarie 25, 2009 in Nervii mei de toate zilele

Dupa ultima peripetie, mi-a pierit cheful in asa hal de a merge la prefectura, incat am cam uitat ca trebuie totusi sa ii vizitez. Mi-am adus aminte saptamana trecuta si am vrut sa merg de vreo doua ori, dar: ploua, prima data, a doua m-am trezit prea tarziu.. si dup-aia a zis consortul ca o sa sune intai, cum pe aici e vacanta, poate or fi si aia in vacanta, ca muncesc din greu saracii.

Asa ca, mi-am luat inima in dinti azi dimineata si m-am trezit la 6, stiind ca o sa trebuiasca sa stau la munci pana la 20, deci sa ma mai intorc acasa abia pe la 21. Eh, sacrificii pe teritoriu strain, aia e.

Inarmata cu toate cele trebuincioase, iau autobuzul, metroul, autobuzul si ajung. Vad o mare de oameni, imi pun mainile in cap si ma indrept voioasa spre prefectura. Norocul meu, coada cu „schimbare de adresa” era scurta, erau 3 persoane in fata mea, doua practic, ca era si un cuplu. Yay, ce as putea cere mai mult? Raspunsul de sus, nu s-a lasat mult asteptat (2 ore): o convocare. Adica, cozile erau impartite asa, de la stanga la dreapta: cei fara hartii (cerere de azil, hartii pentru calatorii, chestii de genul) deci, cea mai mare; urma nush care, nu stiu ce aveau ei special, dar aveau; veneau cei cu convocari.. eh, astia erau destui si ei si pana la urma, aveau dreptate, insemna ca au mai avut rabdarea, cel putin o data, sa vina acolo; venea coada cu schimbarea adresei (ne-am inmultit la un moment dat) si ultima, cea pentru studenti, aia unde am fost eu pacalita data trecuta.

Nu a mai venit nenea sa zghiere la noi ca la vite, dar au venit doi. Unul statea la poarta si ne intreba ce vrem, pe cel mai amabil ton de functionar posibil, evident, iar celalalt, refuza sa ne spuna mare lucru, pentru ca de-asta statea el acolo. Bineinteles ca au ajuns si la tonul de oameni sictiriti, dupa vreo.. 2 minute? Mie nu aveau ce sa imi zica oricum, am raspuns, ca la scoala, unde locuiesc acum, mi-a fost dat biletulul colorat cu numarul 33.

Dat fiind faptul ca eu inghetasem timp de doua ore acolo, am luat-o la goana spre cladirea prefecturii „service etrangers” pentru a ma incalzi. Cum inaintea mea erau in principiu doua numere, le-am luat-o inainte, mi-era frig. Nenea de la intrarea in cladire, era ocupat si intru, prin spatele lui, cat le vorbea domol unora. Ma vede, salut militareste si el ma cearta, ca nu intru pana nu zice el ca e bine. Ok, nu ii zic nimic, zambesc tembel, asa cum orice non-frantuz o face. Imi ia biletelul colorat,  si imi spune sa stau la coada, sa nu ma misc de-acolo. Yessir! Thankyousir! In urma mea, vin 31 si 32… ups. Iar se ia nenea de mine, ca trebuie sa respect ordinea. Ca un copil rebel, cum ma stiu cu totii, i-am zis ca ma grabeam sa ajung la caldura. Nu m-a auzit => nu mi-a raspuns => nu l-am injurat.

Dupa doua ore de stat in frig, o ora de stat la caldura a fost o placere.

Uhmmm, let me rephrase that: Dupa doua ore de stat in frig si citit linistita, o ora de citit pe sarite, inghiontit si urlat in urechi, m-a adus la capatul rabdarilor.

Suntem niste oi pentru ei.

Citesc, trag cu urechea la explicatii, cum de ce ni s-a luat biletelul frumos colorat. Cum ca numarul cutare nu se prezinta la ghiseu. Cum copiii alearga pe acolo, fara probleme. Cum nenea tipa iar si ne explica, pentru a mia oara ca trebuia sa luam biletel. Poate poate intelege careva, poate poate iese careva castigator din toata mascarada asta.

Sigur ne cred tampiti.

Incerc sa mai citesc. Imi piere cheful. Rontai niste biscuiti.. Inca mi-e foame. Vad masina de cafea si mi se face pofta de ceva cald, sa ma incalzesc inca un pic. Ei, lasa, mai astept pana ajung la munca. Da, dar mi-e frig… Scotocesc dupa ceva monezi. Ajung la masina, citesc, oftez si ma intorc. Accepta doar monezile de 1€. Ma intorc, ma mai invart, ajung aia cu numaratoarea la 16. Iau inima in dinti si imi iau ceva sperand ca o sa primesc o moneda de 1. Ti-ai gasit. Ma indrept totusi spre masina de cafea, poate o prostesc. Recitesc ce era scris acolo si imi dau una peste cap, parinteste. Era scris ca de fapt accepta o singura moneda, euro-ul. ( Nu, nu e vorba ca nu inteleg franceza, ba inteleg, dar mi s-a intamplat de atatea ori sa amestec, scurtez, invart cuvintele.. si nu m-am invatat inca. Denisa si consortul mi-s martori.) Iau un capuccinno si ma intorc. Mai trec ceva persoane, incerc sa inghit mai repede bautura fara zahar si fierbinte.. Cand.. apar elementele perturbatoare.

Ar putea fi mai draguti. Mai clari.

O tanti asiatica ce vrea sa se bage in fata mea pentru ca fie-sa/fiu-su si ginerica/nora au stat la coada, dar nu li s-a dat biletel, li s-a spus sa se aseze mai incolea. Nu e absurd sa nu li se fi dat biletel, doar stiu cum e. Mai absurd e sa te certi cu nenea ce nu ti-a dat biletel si sa incerci sa ii fraieresti pe cei ce au stat de tampiti cateva ore la coada aia. I-am zis lui tanti, frumos, ca mi se rupe ( da, asa i-am zis) ca nu au biletel, nu e vina mea, nu au decat sa mearga sa faca iar coada, sa nu se astepte de la intelegere din partea mea. Mai ales ca nenea ce era fix in spatele meu, ma tot intreba daca o sa o las pe tanti. Au fost chemate fortele de ordine, pentru ca incepea sa fie debandada, tot mai multi se bagau in fata pe motiv ca nu au biletel sau ca nu au inteles unde trebuie sa stea, etc.

A trebuit sa las o femeie insarcinata inaintea mea.. Ok, nu zic ca mi-a facut placere, dar nu as vrea sa fiu in situatia ei. A mai aparut inca o tanti. Neinsarcinata. Doar cu o franceza proasta.

Daca ar zbiera mai putin, poate mi-ar fi simpatic.

Vine si randul meu, nenea imi vorbeste frumos, imi explica si ma trimite sa imi fac poze si doua copii. Ok, multumesc, merg..

Oamenii negrii raman acolo, incercand sa ii domoleasca pe furiosii ce vor cu orice pret sa se bage in fata, pe motiv ca nu au inteles sau ca nu mai stiu ce. Nenea din spatele ghiseului e neputincios. Dar zbiara. Tanti? Doua lucreaza la un dosar. Cand nu se pupa cu alea care ajung la munca mai tarziu. Sau nu vorbesc la telefon razand zgomotos. Sau nu vorbesc cu colega. Sau nu te ignora nonsalant.

Nu aveam marunt, intreb.. nimeni, evident. Intreb pe un omu’ negru de acolo si imi spune sa merg in cealalta cladire. Ma execut, ma grabesc, ma agit.. La ghiseu, o tanti blonda spalacita, trecuta de 40, acra si ascutita, se uita sictirita la mine cand o intreb daca stie unde pot face niste marunt. ( Omu’ negru imi spusese ca e un aparat pe-acolo). „Luati ceva de la ziar” spuse ea pisiceste inghitind un cascat. O intreb senin unde e si ea, cu cel mai pur aer de mahalagioaica, imi raspunde ca e langa scari; „duuuuh”-ul s-a resimtit doar in ton. Multumesc totusi, merg, fac poze, alea alea. Cand ies, gasesc motiv de zambit: poate pentru prima data in 6 ani, am vazut ghiocei aici. N-am avut vreme sa ii admir prea mult, dar am vazut.

Ajung iar in cladirea pentru straini.. nu mai stau la coada, ca asa mi se spusese, tai pe langa oamenii negri. Las pe nenea sa termine cu cine avea, explic intre timp de ce nu fac coada… se elibereaza la ghiseu, la o tanti. Merg la ea si ii explic, dar cand ii zic ca nenea se ocupase de mine imi spune ca el o sa continue. Oki doki.

Si asta se intampla in fiecare zi…

Astept sa se elibereze si nenea. Intre timp aparuse o alta tanti insarcinata, 7 luni (nu se vedea) cu gura mult mai mare decat burta. Cred ca nenea a lasat-o doar ca sa o faca sa taca. Termin oricum, cu bine ce aveam de facut si ies. Fericita. Nu s-a lasat cu scandal, asa cum imi imaginasem de mii de ori, nu am avut de ce face urat. S-a terminat, mai trebuie sa revin sa iau cardul cu noua adresa, dar nu stiu daca o sa imi bat capul sa stau iar la coada, sau o sa astept o luna si o sa il iau din cladirea unde la ghiseu e o tanti frustrata.

Functionarii o sa continue sa ma sperie mai mult decat dentistii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s