Nostalgia

Posted: Aprilie 12, 2009 in Ganduri

Din putinele limbi pe care le stie softul integrat in mac, traducator, chipurile, in afara de greaca, „nostalgie” e la fel in toate limbile, adica variaza doar „e”-ul de la sfarsit, avand ca varianta „a”. Si-atat. Probabil e ceva universal si trebuie sa ne intelegem intre nostalgici. Ca n-are cum fi ceva unic si tipic unui singur popor, sa fim seriosi.
Introducere relativ decenta la un sir de aberatii.

Se pare ca lumea asta mare e chiar mica. Stiu ca e departe de a fi o descoperire a secolului, dar am prea multe exemple.. Unul din ele ar fi Mishu. Pe Mishu il stiu de ani buni, de cand faceam naveta si il vedeam uneori la trenul de 7. Retin chipurile si numele.. la el era doar chipul. Ani mai tarziu, umbland pe yahoo 360°, ne-am incrucisat comentariile, nu stiu prin ce miracol. I-am vazut poze, am mai si vorbit si mi-am dat seama ca il cunosc. Pe mine nu ma tinea minte, in schimb pe sora-mea o cunostea, din vedere. Asa ca, acum, la mii de kilometri distanta, facem, din cand in cand, ce nu faceam inainte, cand eram la un metru, doi distanta. Ironic.

El e vinovat de nostalgia mea.. Cand faceam naveta aveam colegii mei.. a inceput cu Cezar si Cata ( in prima seara era si ala mic afurisit pe care il stiam de la meditatii, era si Shishu.. si altii cativa care nu au ramas cu noi) pe care i-am abandonat cat am avut pe cineva anume cu care sa merg. Ni s-au alaturat cei de la Economic (ei erau de la Auto) Adnana, Dana, Loredana, Shishu (bineinteles) si prietena lui (nu mi-era simpatica de nici o culoare deci nu i-am retinut numele) si Ana (care era de la Unirea). Plus cativa care plecau, veneau, dupa placul inimii. S-a ajuns la un mic grup.. destramat de la an la an, cand orarele de la scoala nu mai coincideau si unii luau autobuzul…

Au fost „baietii mei” din Zarnesti, cu care am si incetat sa mai vorbim, nu stiu din ce motiv ( noi, eu si Diana adica, singura cu care inca mai tin legatura); urmati in anul urmator de cei din Rasnov, de care am fost mai legate si am tinut legatura o vreme.

Ideea e ca imi cam e dor de anii de naveta.. de serile cand ma intorceam obosita spre casa si eram cu totii in tren, tineam locuri pentru diversi, cu riscul ca Tanti (prezenta Horoscopul intr-o vreme pe nu mai stiu ce canal) sau Portocala (cheferist se pare) sa faca scandal pentru ca: 1. suntem la clasa 1; 2. facem galagie sau 3. tinem locuri pentru altii. Orice motiv era bun si ne suparam, faceam gura, iar acum.. ma amuza teribil. Da, erau faini anii aia si imi e dor sa ma mai uit pe geam. Dar stiu ca nu as regasi aceleasi peisaje si m-as obisnui cu greu cu toate casoaiele iesite ca ciupercile dupa ploaie si poate ca nici nu ar mai fi copacii in apropiere de Rasnov de care sa incerce sa se agate diversi tembeli, si sa revina cu mainile rosii, biciuite de crengutele tinere. Nici nu ar mai fi biletele de carton numai bune de razuit gheata ce se facea pe geamuri. Iar cheile patrate mi-ar fi inutile pentru a deschide geamurile.. doar eu si Cezar aveam asa ceva, in grupul nostru si eram utili..

Si in prima seara fusesem apostrofata ca intru in depasire.. dar macar o fac regulamentar. Ala era Mihai…

Yeah, guess I really am a detail girl.

Comentarii
  1. […] :P E prea departe Parisul, Alexandra. Ţi-am păstrat un loc la noi în vagon, în caz că vrei să te … […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s