Nervi de primavara

Posted: Aprilie 23, 2009 in Nervii mei de toate zilele

Poate pentru ca e primavara si sunt astenica (ceea ce la mine inseamna ca sunt ca de obicei, doar ca totul e usor amplificat) sau poate ca e PMS sau poate ca, sa fiu sincera: asa sunt eu => ma enervez usor. Adica foarte usor. Speram ca munca o sa ma mai calmeze.. ti-ai gasit. Mai ales ca acum o sa mi-o iau in cap, in general nu se gasesc prea multi sa comenteze cand imi vad camasa alba, asa ca cei care indraznesc, ma enerveaza. Trece mai usor decat de obicei, dar eu as vrea sa nu ma enervez deloc, sa stau calma si zen, ca unele persoane pe care le cunosc.

La munca ar fi cea mai mica problema, sunt relativ invatata cu cretinii si nu mai sunt asa usor de surprins. Dar in afara.. of, in afara observ altii. Mitocani, in general, dar si imbecili.. si nu inteleg de unde a scos Darwin selectia naturala. Sau poate ca functioneaza doar la animale, ca la noi, cretinii supravietuiesc si din pacate, se mai si inmultesc, iar asta e trist.

Odraslele incep inca din copilarie, dar asta nu e neaparat vina parintilor, pe cat a mediului in care cresc astia mici.. Daca nu umbla in grupuri si arunca hartii pe strada, atunci stau in tren cu picioarele pe scaune. Aceleasi scaune pe care altii isi aseaza posteriorul. Dar sa nu exageram, nu doar astia mici fac asa, ci si caprele batrane, vitele incaltate si alte specii din acelasi regn. Cat de greu e sa pricepi ca in general copitele nu se pun pe scaune? Sau pe margine.. ca doar tot aia e.

Ar mai fi si cei care nu cunosc deodorantul. Imi pare sincer rau pentru persoanele bine crescute, dar care au o problema cu produsele ce tin de igiena corporala. Nu suntem in Africa sa nu putem avea acces la apa.. Iar un deodorant e in general 1 euro si tine macar o luna, daca te dai zilnic.. Mai ales acum, ca se incalzeste si avand mai putine haine, se simte duhoarea..

Si asta, ca sa fac trecerea la ce m-a enervat rau de tot ieri…

Luam RER A. Pentru cei ce nu cunosc, cand merge bine, ai cam unul la 5 minute, maxim. Cand sunt probleme, unul la 10 minute. Dar tot e bine fata de celelalte RER care sunt mai rare, mult mai rare de atat. Cu toate astea, lumea se inghesuie si se impinge de parca e sfarsitul lumii. Ok, sa recunoastem, nu merg toate RER-urile in aceeasi directie, unele merg in Boissy, altele Chessy, etc.. Si sa zicem, dimineata lumea se grabeste la munca, ok, sari si impingi si dai coate, pumni, picioare, scuipi in stanga si in dreapta ca sa intri in tren, doar pentru a nu intarzia la munca (nu de alta, dar e inutil sa te trezesti cu 5 minute mai devreme ca sa iti permiti sa ratezi un tren, doua). Dar seara, seara! de ce se grabesc in halul asta? Nu le-au ajuns nervii de la munca? De ce se enerveaza si mai tare incercand sa intre intr-un tren si-asa plin pana la refuz? De ce? Eram in mijlocul vagonului, acolo, jos, intre doua usi, cu un ochi pe telefon, unul pe geanta si unul pe bara de care incercam sa ma tin, sa nu pic, desi la cat de strivita eram, nu aveam sanse. Din spatele meu, cineva vroia sa iasa, ca sa coboare la statia lui. Numai ca nu avea sa isi „pregateasca iesirea” cum ne sfatuiesc hartiutele frumos colorate din partea RATP/SNCF, pentru ca e plin si nu te poti misca pana nu se deschid usile. Ma dau intr-o parte, pe cat pot, sa las persoana sa treaca. In fata mea, in schimb, pauza, nimeni nu se misca desi ploua cu „pardon”. In plus, mai urca si altii, care ne imping pe noi, sardinele initiale.. Nu m-am putut abtine si am zbierat cu accentul meu sa lase lumea sa treaca si unul se gaseste sa-mi spuna „da’ coborati doamna!” Unde pana mea vroia sa cobor cand fundul lui blocase iesirea?

Bineinteles ca a trebuit sa mai stau cateva statii pentru a cobori la una unde aveam acces la metrou, pentru ca in tren nu se mai putea.. Fusese cald in ziua aia si deodorantul ori era inexistent, ori isi pierduse efectul si toti erau cu mainile pe sus, pentru a se tine de bara si a imprastia mai bine mirosul.

Poate m-or fi luat de nebuna sau de salbatica, in nici un caz de „doamna” dar nu am putut sa ma abtin, nu am putut sa rabd si nu o sa pot intelege (prea curand) mitocania asta, absurdul afirmatiei „fiecare pentru el”. Suntem in societate, de ce e asa de greu sa ne gandim la cel de langa? Da, am fost intr-un caz in care cei din vagon s-au gandit la mine si am apreciat, la fel cum am apreciat ca un nene m-a strigat cand ma indepartam de banca pe care imi lasasem haina, sau cum am apreciat ca nenea/tanti care m-a vazut ca traversez strada pe nepusa masa, a franat la timp si nu conducea ca nebunul.. Dar in atatea cazuri am observat egoismul parizienilor (pentru ca in Nîmes nu am vazut asa ceva, nu am fost in destule situatii pentru a-mi da cu parerea) incat mi s-a cam acrit de ei si de natia lor de cretini.

Dar raman aici. Poate ca o sa ma calmez. Poate ca o sa ignor ce trebuie. Poate ca o sa se schimbe. Poate ca o sa fiu ca ei. De fapt, nu, nu o sa fiu ca ei. Chiar daca nu dau bani celor ce-mi cer, chiar daca rar ma indur sa dau bani celor ce canta, chiar daca nu imprumut telefonul necunoscutilor pentru a suna nu stiu unde, chiar daca nu ma impresioneaza biletelele galbene cu „am trei/patru copii si nu am de munca” si chiar daca nu cedez intotdeauna locul.. Nu o sa fiu ca ei. N-are cum. Pentru ca eu o sa ma enervez mereu vazand imbecilii in actiune, asa ca nu o sa uit si.. nu o sa fiu ca ei.

Comentarii
  1. shak spune:

    mda… asta mi-a displacut si mie in paris, profund, da nu am vrut sa o spun ca sa nu va supar :)

    in alta dezordine de idei, sa stii ca nu peste tot e la fel :) la o adica, daca te supara prea mult, poti pleca pa :D

  2. Alexandra spune:

    De ce sa ne superi? Nu e Parisul meu, e al francezilor, al parizienilor si stie toata natia cat de breji sunt ei.

    Nu ma indoiesc ca in alte parti e altfel, dar inca trei ani, sunt blocata aici.. iar dup-aia, nu stiu.. are ce sa ma tina aici ;)

  3. nesimtitul/mitocanul/imbecilul nu are tara de origine ori tipar social … asa ca lupta de supravietuire printre ei este tare dura :-s

    ghinionul e ca situatia nu se va schimba, mare miracol ar fi sa se atenueze macar :(

    te poti rasufla putin aici pe blog insa curaj la urmatoarea excursie pe strada!

    btw – nush daca ai citit „ghidul nesimtitului” de radu paraschivescu insa merita :P

  4. Alexandra spune:

    Nu am citit, o pun pe wishlist pentru cand o sa am vreme …
    Nu curaj imi trebuie pe cat rabdare..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s