Virtual

Posted: Iunie 13, 2009 in Aberatii

Traim intr-un univers numeric. Nu mai radem, ci spunem „lol”, toate zambetele si alte expresii faciale s-au transformat in linii, puncte, paranteze si/sau accente circumflexe; ne exprimam nedumerirea prin „wtf”-uri bine plasate si surprinderea prin „omfg”-uri.

Pozele devin „de calitate” numerica, cel putin, invadeaza spatiul virtual, iar pozele facute pe automat sunt o adevarata opera de arta. Point and shoot e metoda prin excelenta pentru a ne afirma talentul neexprimat in copilarie, frustrarea adolescentei sau lipsa de ocupatie ca adult.

Ne cautam pe internet, ne gasim suflete pereche intre zeci, sute, mii de tera biti de informatie si aflam din ce in ce mai multe de pe wikipedia. Inlocuim sfatul batranilor cu un singur nume. Poate intr-o zi o sa gasim acolo si modul de a pune in practica toate astea, sau, mai rau, sfaturi, tip-uri pentru a trai.

Gradinile si parcurile inca-si mai au utilitatea, dar pentru cat timp?
Suntem invadati din toate partile de telefoane ce stiu sa faca de toate, de laptop-uri micute si usor transportabile, aparate ce surprind chiar si praful de pe mobila vecinei de la 3 din blocul de vis-à-vis.

Luam muzica peste tot cu noi si ne trimitem mesaje cand stam la 100 de metri unul de celalalt. Biletelele aveau mai mult farmec..

Partidele de X si 0 jucate in ore erau mai interesante decat cele de Naruto/Final Fantasy/etc jucate pe PSP.

O sa prefer mereu felicitarile adevarate, celor virtuale, gratuite, mai mereu aceleasi.

IMG_6668

Dar sa nu fiu ipocrita: nu ies decat rar din casa fara iPod, telefonul il tin in permanenta langa mine (sun doar doua persoane in mod regulat, dar sunt sunata), posed un Canon 1000D, am un laptop si folosesc zilnic (doar pentru testul zilnic, ca pentru altceva nu am timp) wii-ul.
Nu consider ca fac parte din generatia McDo, sunt doar o victima a adaptarii, a incercarii de a supravietui, eu, asociala, intr-o tara unde consortul era singura persoana cu care vorbeam live, iar prima prietena mi-am facut-o dupa 5 ani de stat aici.

Eu am o scuza. Dar voi?

Comentarii
  1. esk spune:

    Mmm, bine, n-am, n-o sa mai zic wtf :p

  2. anna spune:

    insingurarea se manifesta la fel si intre granite, ca si in afara lor. nu stiu daca asta e „o scuza”… :)

  3. anna spune:

    nu, e trist dar ce sa-i faci. eu as prefera sa ies in loc sa stau pe net, dar nu am cu cine. o sa-ti povestesc in privat, cand ai timp, cat m-am chinuit in w/e sa ajung la un film pe care mi-l doream sa-l vad, la cinema… :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s