Functionarul

Deasupra muritorilor de rand s-a ridica El, Functionarul. E mai dajtept decat noi, cu trei bilute, cu ceva clase/liceii/universitati peste noi, au stampilele de care noi, muritorii de rand avem nevoie ca de nectarul zeilor. Fara ei nu putem exista, ne sunt vitali. Ca un rau absolut necesar.

Nu, nu detest functionarii. Doar ca ma calca, in general, pe picioare/bataturi/nervi/orice altceva ce ar putea starni accese de furie.
Eu nu am rabdare. Mie nu imi place sa astept. Pe mine ma dispera oamenii lenti. Mie nu imi place sa vorbesc cu strainii, ca asa m-a invatat mama.
Dar exista cazuri de extrema importanta in care fac toate astea, calma si docila, asa cum tot mama m-a invatat.

Eu nu stiu cum se procedeaza in fiecare primarie.. Fiecare stana cu regulile ei, mai ales in Franta. ( a se vedea cazul meu si al Denisei in confruntarile cu birocratia; sau, cum am auzit de curand: eu am citit pe site la ei, astia cu trei bilute, ca nu pot avea cetatenie dubla decat daca fac parte din unul din statele mai smechere. Cum nu vin decat din Romania, nu pot avea, deci, dubla cetatenie. Eh, o alta tipa stie ca de fapt avem voie, asa i-au spus ei la prefectura. Deci da *head desk* vorba inteleptului.)
Azi a trebuit sa merg acolo pentru niste copii legalizate (am repetat in gand de nu stiu cate ori si cand am ajuns acolo nu mi-a iesit decat dupa ce m-am balbait: copie certifiée conforme. Uite bre, acu’ iese usor!) . Dau sa intru, ca vad ca se deschid portile imparatiei.. tanti din fata mea impinge usa. Mama ce nesimtire! Se intoarce, ma vede „lucrati aici?” uh… nu? „ca deocamdata e inchis..”
Ma intorc pe scari, doar pentru a intra 2 secunde mai tarziu. Mda.