Clienti si alte alea

Posted: Iulie 19, 2009 in Clienti..

„… „clienti” sau „cretini” ca tot aia e..”
A fost ideea lui Claudiu, cuvintele lui (cu aproximatie, ca mi-e lene sa caut in arhiva) . Asa ca initiez o noua categorie, cu povesti, concrete de la munca, exemple de imbecili.. dar nu numai, ca totusi, mai dau si de oameni draguti.

Intre comenzi grill, pauze uitate, rush-uri si momente in care nu avem ce face, intre curatenie in sala si „cuisine-comptoir”, se strecoara mereu povestile despre clienti. Suntem cateva care colectionam clientii tampiti. Iar eu ma descurc destul de bine, se pare, nu mi-e rusine cu ai mei.

Si ca sa initiem categoria in mod onorabil, incepem cu cei doi barbati beti care au venit aseara, cu putin timp inainte sa termin.
Le sticleau ochii de parca erau personaje de anime, tip adolescente indragostite. Au fost foarte amabili si draguti si.. repetitivi. Vorbeau si tare, intre ei si cu mine. Stateau departe de casa mea (probabil de-aia Aida a simtit mirosul de alcool si nu eu). Am fost foarte amabila cu ei (nu ca nu as fi in mod obisnuit, eu sunt o draguta) si zambareata, ingaduitoare.. tocmai pentru ca aveau o scuza evidenta: erau beti, nu erau agresivi, erau simpatici (sa nu existe confuzii: trecuti, ambii, de 40 de ani, deci nu ma atrageau) si au vorbit frumos. Erau clienti care oftau in spate, ca de ce stau dupa coada lor, dar daca in general ma pun cu prostii, cu oamenii beti, nu prea indraznesc, mai ales daca nu ma cauta..
Nu a fost nimic iesit din comun, doar ca in ciuda faptului ca erau beti, au fost draguti, prea putin pisalogi si nu au deranjat pe nimeni. Chiar s-au deplasat fara sa comenteze cand au fost rugati, pentru a permite celorlalti clienti sa comande.

Tot din categoria simpaticilor, intra toti (putini) care au incercat sa flirteze.
Foarte subtil, de altfel; dar mai ales original: le spun pretul si ei, dragii, „si un numar de telefon?” Bineinteles, ei nu sunt gelosi si nu inseamna ca imi insel consortul, inseamna doar ca testez. Altii m-au intrebat si cand mai lucrez, eventual sa ma vada.. nu au mai calcat pe acolo.
Nu ma deranjeaza, ca stiu sa ii resping, frumos sau brutal, sunt mai placuti decat aia enervanti, dar n-ar fi rau sa fie ceva mai originali, sau sa inteleaga usor cand le arat verigheta..

Ca sa nu ma enervez, nu o sa ii mentionez pe cei care lasa totul pe masa si care fug daca le spun ca n-ar fi rau sa stranga.

Deschidem categoria tampitilor.
Ladies first? Fie.

Primele, care dateaza de altfel, erau vreo 3 pustoaice (probabil atunci a inceput si ura mea fata de adolescenti) au fost cele care mi-au cerut sa le mai adaug nu stiu ce peste McFlurry-ul lor. Am refuzat, pentru ca in general, fata de clientii insolenti, eu respect regulile. Lor nu le-a convenit, au invocat un alt motiv pentru care vroiau banii inapoi.. le-am lasat in pace si am chemat managerul, Cécile pe atunci. Ma ocup de restul clientilor, dintre care, o doamna, care vroia un Sundae (that reminds me, ieri un tip a vrut sa ceara un Mondae hihihi). I-l fac, ii dau.. si de colo, fetele:
„Ha! ei de ce nu i-l amesteci? pentru ca e alba?”
A fost prima data cand am fost acuzata de rasism.
Ele se refereau la McFlurry, ca ala a fost amestecat, dar nu si Sundae.. well, d’oh? E practic in definitia McFlurry-ului. Dar deh, ele vroiau sa se simta bine, acuzandu-ma de rasism. Cei care cunosc consortul, cu aproximatie, stiu de ce e amuzant.

A doua oara cand am fost acuzata de rasism, a fost relativ recent, cand o tanti s-a luat de mine (I’ll spare you the details) pentru un sos, practic.. Si ca de ce nu ii dau fie-sii? pentru ca e metisa? Bineinteles tanti. Ii spun un pic despre originile consortului, la care, ea „it’d better be so”. Probabil ala a fost momentul in care am renuntat sa ii mai zic ceva, dar tot imi venea sa ii dau una, pentru ca a fost imbecila.. Si da, ca intotdeauna, replicile bune vin numai dupa.

O alta tanti mi-a spus ca sunt „mal-baisée”. Nu o sa traduc, ca nu e frumos.. si nici detaliile nu le mai retin, stiu doar ca m-a socat ca mi-a spus asta, a fost usor din senin si a fost, in mod sigur, o proiectare a propriei situatii, avand in vedere gabaritul si IQ-ul dansei.

Femeile insarcinate. Coincidenta sau nu, au fost doua care m-au calcat pe coada mai rau decat oricare alte cliente. Prima, acum foarte mult timp, m-a luat de „imigranta”. Probabil a enervat-o rau de tot momentul in care am ras. Era atat de cretina afirmatia ei, la fel ca toate cele ce au urmat, incat nu am putut sa fac altceva decat sa ma uit la ea, dintr-un colt al salii, cum se certa cu managerul.
A doua m-a socat si ea cu atitudinea ei.. A fost dezagreabila rau, dar am zis sa raman politicoasa, fie doar si de forma si i-am spus, inainte sa plece, tare, „multumesc”. S-a intors atat de furioasa la mine urlandu-mi ca o sa revina sa regleze problema, ca nu am stiut ce sa ii zic. Pe langa asta, i-a soptit suav la ureche, clientei urmatoare, „je t’emmerde”. Saraca femeie nu ii facuse nimic, zisese ceva, nici nu era rautacios, dar na, te pui cu femeile insarcinate?

Saving the best for the last.. am scris destul si ma dor mainile..
Ieri. Eu, tuse cronica, oboseala clasica, dar ma mentin draguta.
Ea. Tanti in varsta, intreaba intepata codul de la toaleta, se ratoieste rau de tot la fata (o adorabila de altfel) care i l-a dat.. Se intoarce si vine la casa mea. Yay.

Ea: O cafea va rog.
Eu: Mica, mare?
Ea: Nu conteaza.. sa puneti apa rece.
Eu (*puzzled*): Cum adica sa pun apa rece?
Ea: Puneti apa rece in pahar!
Eu: Da, dar cafeaua se face cu apa calda…?
Ea: Si puneti apa rece in pahar!
Incerc sa ii explic.. in van. O intreb ce cafea vrea iar..
Ea: Nu conteaza, nu ma intereseaza cat costa, numai sa puneti apa rece.
Fac un efort, incasez o cafea mare, ca sa am loc sa ii adaug apa. Intre timp, ea continua sa se agite.. Incercam sa par cat mai naturala, dar ea imi scoate:
„Ce e asa greu de inteles?! O cafea si apa rece!”
Intepata rau de tot, agitata, disperata, afurisita si alte atribute ce i s-ar potrivi. Intervenise si managerul, incercand sa o calmeze si mai ales sa nu ma mai ia de cretina.. nu i-a iesit. Ma duc totusi sa ii fac cafeaua si astept acolo, sa o las sa se calmeze, dar se agita de una singura.. Aida imi face o sugestie, eu ma prefac ca sunt gata sa o duc la capat, iar managerul de colo „uneori, chiar ma mananca…”
Si baba de colo „daca te mananca, scarpina-te!”
Ala a fost momentul in care Aida a fost naturala:
„Daca nu aveti prieteni, mergeti sa enervati pe altcineva, nu veniti la McDo”
Si tanti a plecat. Desi platise cafeaua, pe care o facusem si adaugasem si apa.

Am ramas, de fiecare data, socata de cate o reactie a unui client, pentru ca nu am putut sa inteleg, nu stiu de unde a venit palma. Nu o sa ii inteleg niciodata pe cei pe care ii retin doar pentru comportamentul lor de mahalagii, chiar daca se ascunde in spatele unui costum. De fapt, pot sa ii inteleg, daca ar fi sa incerc, dar deocamdata, nu vreau sa incerc sa le inteleg frustrarile. Stiu, se simt mai bine injosind pe altii, bazandu-se pe dictonul „Clientul are intotdeauna dreptate”.

To be continued.. unfortunately.

Comentarii
  1. esk spune:

    ti-am zis eu sa-i dai babei apa rece si boabele de cafea si sa se descurce singura =))

  2. anna spune:

    =)))) ce tare ar fi fost =))

    din pacate nici cu unele firme si cum isi trateaza clientii nu mi-e rushine… poate ar trebui sa scriu si eu un post despre asta =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s