Exotisme

Posted: August 12, 2009 in Ganduri

Aici.. imi plac oamenii. Poate pentru ca generalizez, dar prefer sa mi-i imaginez pe toti cu o mentalitate de tipul Pani pwoblem. Si de-asta ii prefer pe ei. De-asta prefer zambetul lor cu toti dintii lor albi, binevoitor, daca nu sincer, zambetului crispat, prefacut de cele mai multe ori al „metropolitanilor”.

Aici, soarele rasare devreme. Ziua lor incepe devreme si asta, dar nu numai, ma apropie inca un pic de ei, imi aminteste de casa.

Aici, culorile sunt din belsug. De cand vin aici, nu am avut o zi intreaga, gri, ca in Paris. No sire. Aici poate sa ploua, sa tune, sa fulgere o juma de zi, sau poate chiar mai mult, dar tot o sa fie un moment in care o sa vad culoarea cerului si sa simt caldura soarelui. Adevarul e ca simt mereu caldura, nu am cum sa o uit. Caldura umeda, ce ma sufoca mereu cand ies din avion, pe care abia o asteptam de data asta, asa de mult imi lipsise. Si da, culorile.. bougainvilliers, flamboyants, hibiscus .. si nu mai stiu celelalte flori, nu retin numele.. dar culori sunt, din plin! Dar verdele, verdele predomina, pe langa albastrul marii si galbenul soarelui, verdele e pe peste tot si nu cred ca se plange cineva. O sa laud mereu nordul pentru asta.. e si mai mult verde acolo, acolo ma simt ca acasa, e si mai racoare, iar verdele e proaspat, plin de viata, totul miroase a verde. (nu, nu am fumat nimic)

Aici, fructele se gasesc pretutindeni. Pe langa cele usor de gasit in metropola, ei au portocalele specifice, nu chiar asa de portocalii, cu o coaja mai groasa, cu pielea feliilor de portocala mai groasa, dar sunt mai gustoase. Bananele? Nu mai trebuie sa le fac reclama, toata lumea le stie. Corossol, quenettes, papaye, goyave, mangue, maracuja, „abricot”.. si multe altele, pe care nu le-am gustat neaparat. Le asociez mereu cu soarele de aici..

Aici, oricat de mult mi-ar displace, doar zouk-ul merge. Se potrivesc atat de bine ritmurile cu toate generalitatile pe care le putem face cu viata de pe insula asta.

Aici, e mai mult decat soare si mare. E stilul de viata, e mentalitatea, e zambetul fiecaruia, e mirosul de iarba uda dupa fiecare ploaie, e mirosul colombo-ului, e fiecare ‘ti punch si fiecare discutie in creola.. Sunt toate mirosurile ce umplu narile, sunt toate culorile de care nu te mai saturi, sunt toate minunile ce rasfata papilele, cu un pic de iz sarat, mereu, cat sa dea gust vietii, sunt toate sunetele zilei si noptii.. e prea-plinul de senzatii de care ai parte venind aici. Poate ca nu sunt obiectiva, dar nici nu trebuie sa fiu. Ador tara asta, insulita asta pe care o poti parcurge dintr-un cap in altul (hai sa zicem lungime, ca sa ia mai mult timp) in cateva ore si imi place sa revin aici, cu sau fara motiv..
De fapt.. Madinina e un motiv in sine.

Poze? poate mai incolo.. si-asa, pozele cu nisip alb si valuri turcoaz se gasesc pretutindeni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s