Reminiscente

Posted: August 18, 2009 in Despre copilarie

Amintiri din copilarie si regretele aferente..
Vorbeam cu Fla despre ultimele saptamani de liceu, cele care ma leaga cel mai mult de el, la o adica. Atunci am inceput sa ne scriem.. scrisori interminabile, kilometrice. Scriam cu furie, sa scriem mai mult decat celalalt. Din cate stiu, nu m-a batut niciodata si pe langa mailurile trimise lui Claudiu, nu cred ca am reusit sa mai scriu vreodata atata.
A inceput stupid, ca de ce nu imi scrie si mie si ii scrie doar Laviniei; ne si vad, venind de la Posta de pe langa Herlitz (nu-mi vine numele strazii; shocking), el mai in urma, ca na, gentleman si noi doua inaintea lui, uitandu-ne prin geamurile magazinelor. Atunci a zis ca o sa imi scrie si asa a si facut, s-a tinut de cuvant si-a fost un dragut, ca intotdeauna..

Era momentul sa fim stresati de bac, eram ultima generatie cu manuale vechi, ori ne treceau pe toti, ori ne picau in masa. Meditatii, ore chiulite doar pentru a mai repeta pentru bac, nopti nedormite.. o viata ce anunta pe cea de student. Adevaru-i ca eu am intarziat rau de tot cu astea, dar na, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Si noi ne scriam, tot felul de prostii.. nici nu aveam ce sa ii povestesc mare lucru, nu aveam aventuri pasionante, nu aveam (cine stie ce) probleme existentiale.. dar ii scriam. Bineinteles ca incercam si sa ii ingreunez misiunea: nu puteam scrie mai marunt decat el (scria urat si mic, dar reuseam sa inteleg), dar puteam sa scriu pe foi de-a lungul si nu de-a latul.. am gasit niste foi de la tata, de cativa metri si cred ca am scris de-a lungul..

Dar recuperam toate serile in care nu am mai mers impreuna acasa.. In clasa a noua am mers impreuna o vreme, il conduceam eu si ma intorceam inapoi la gara, mai era pana sa vina trenul meu.. Vorbeam amandoi la fel de mult si era chiar placut. Nu cred ca a stiut careva; sau cel putin nimeni nu a dat importanta. Am fost bleaga atunci si el a fost bleag mai incolo..
Nu regretam.. avem ceva mult prea frumos in prezent pentru a regreta trecutul, dar cu toate astea, intrebarile raman.

Ca tot am terminat Jurnalul unei fete greu de multumit.. ajung la aceeasi concluzie ca si ea, avem aceleasi drame, aceleasi probleme, de la un secol la altul, avem aceleasi trairi si ne regasim in scrierile celor disparuti acum mult timp. Da, stiu, Jeni Acterian e recenta, dar m-am regasit in multe pasaje, am recunoscut prieteni(e) si am vazut viata de atunci, cu mult mai multe carti, insa.

Nu as putea tine un jurnal la fel de sincer ca al ei.. am incercat, iar urmarile au fost catastrofice. Dar oricum, nu sunt sincera 100%, asa ca la ce bun? Imi pastrez frustrarile pentru mine, sau le impart, pe bucatele, cu cine pot.

Dar revenind la liceu. Cu un moment de maxima sinceritate, for once.
Nu am fost indragostita de niciunul din colegi. Poate ca cel mai drag mi-a fost Fla pana la urma, a participat, fara sa stie, la o decizie importanta, vitala chiar.. dar indragostita? Nu.
Cum nu aveam decat 5 baieti in clasa, nu era greu sa aleg.. Era si cel cunoscut de tot liceul, inteligent, dragut, canta la chitara, zambea frumos, toti profii il apreciau.. si era modest. (uhm, aproximativ) Nu as fi putut fi indragostita de el tocmai pentru ca era in centrul atentiei, m-ar fi adus si pe mine si… oh, for christ’s sake! stiam ca nu am nici o sansa si gata. Am fost realista. Dar il apreciam si inca il apreciez pentru cine a fost, pentru momentele petrecute in aceeasi clasa cu el.

Si a fost Lavi. Nu cred ca am fost mai posesiva cu o persoana decat am fost cu ea. Indragostita? Let’s not push it. Mi-e draga si o iubesc, ca pe o prietena (absenta, dar mi-e prietena). Dar nu am inteles de la bun inceput ca in prietenie nu se poate pune problema exclusivitatii. Asta ar explica momentele mele stupide.

Nu, nu rezum liceul la 3 persoane.. daca ar fi sa rezum, l-as rezuma in cuvinte fara legatura, nume si obiecte, momente si locuri.

Cristina G., caietul ei cu margini aurii, curtea scolii plina pana la refuz, ca in fiecare an, Angela, Homana, diriga, Cristina D., fumoarul, primul fum, biliard, insemnari pe caiete, Bladutu, diriguta, excursia, dorinte, poze, Milosescu, Racadau, Doamna Perepelita, teze, teme, lucrari, Doamna Cretu, 6:30, Ciprian Roman, religie, ocru, automotor, Lica, Genti, dimineti cu cafea si tigari, chiuluri, Herlitz, Andreea I., Brasovul si lsn-istii, salcia din fata clasei noastre, greseli, Oachi, Roxana, inocenta, Anca, Alina si glumele rautacioase, mumia, Ancutz, cadouri, certuri, majoraturi, sfarsit de an, chitara, Cristii, lacrimi, imbratisari, scuze, poze, ridicoli dar absolventi.

Sunt nume ce se pierd, dar ii revad pe toti, de acolo, din banca mea, din bisericuta noastra. Ultimele saptamani de liceu au fost nepretuite, au fost cele ce ne-au apropiat cel mai mult. Balul a fost apogeul, pentru unii din noi.
Nu regretam nimic, poate doar ca nu am profitat cum trebuia de tot ce am avut atunci, dar am avut asa de multe incat am invatat sa pretuiesc.
Nu, nu plang, doar ma uit in urma si realizez ca am avut nevoie de 10 ani ca sa ne spunem ce era, poate, evident. Mai bine mai tarziu decat niciodata.
Am crescut, nu mai sunt o scumpete (am fost vreodata?), dar pe undeva pe acolo, am ramas aceeasi, degeaba am imbatranit.

Inca astept scrisoarea aia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s