Punct

Posted: August 26, 2009 in Nervii mei de toate zilele

Nu sunt extrem de saritoare din fire.. ii ajut, cand pot, pe cunoscuti. Necunoscutii.. uhm, in afara de ce se limiteaza la politete si reguli de viata in societate, mai rar. Nu sunt neaparat altruista decat in cercuri inchise.
Nu inseamna ca rautatile gratuite sunt la ordinea zilei. Raman politicoasa si eventual zambareata, mai departe de atat, nu prea.

Cand consortul a decis sa primim matze acasa, pana o sa fie adoptate, m-am uitat cu multa reticenta si am acceptat.. na, insemna sa putem alege diverse matze, sa vedem ce inseamna sa stai cu una. Sau mai multe. Pentru ca s-au inmultit (nu intre ele)a ajuns sa nu imi mai convina, am pus o limita, ce a fost extinsa, in functie de circumstante. Am ajuns sa avem 13 matze, fara ale noastre (pentru ca daca intial aveam unul, am ajuns la un al doilea si a treia, dar deh.. ). Si cam de aici lucrurile au devenit urate.

Mie persoana imi era antipatica.. prima data cand a fost chestia cu Romeo, mi-a displacut extrem sa fiu fataita, cand eu aveam altele mai importante de facut (gen invatat pentru examene)si in general, schimbarile de planuri mi-s antipatice. Si nu pentru ca nu as fi flexibila… Dup-aia, era felul ei de-a fi, privirea piezisa, mutrele, toate datile cand imi enerva consortul. La asta s-au mai adaugat niste evenimente, cand mi-a devenit total nesuferita si asta mai mult din cauza impresiilor mele, nu neaparat din cauza faptelor ei.

Dar a devenit persona non grata cand a inceput cu amenintarile si comportamentul, sa fim sinceri, jegos.
Aseara vroiam sa cobor sa o bat. Pentru ca sunt chestii care nu se fac, pur si simplu.. si amenintarile si distrugerea proprietatii private (erau doua seturi de chei, dar erau ale noastre) intra in categoria asta.
Sunt razbunatoare si vroiam sa o fac sa plateasca, in diverse moduri, dar consortul e mai bun decat mine si nu a vrut. In schimb, daca din momentul de fata, se mai intampla ceva, o sa imi para foarte rau pentru persoana ei. Si nu amenint, promit.

Asta, asa, ca explicatie pentru:
„Uite-asa se duc naibii intentiile bune”.
vDin cauza persoanei in cauza (ma mananca dejtele sa ii dau numele)toate pisicile au plecat, doua au fost eliberate, lasate de capul lor.. si sunt pui. Celelalte, nu stiu la cine au ajuns, dar nu stiu cat de bine o sa le fie, mai ales ca unul, salbatic, devenise usor sociabil.. presimt ca o sa fie si el eliberat.

Nu am vrut niciodata sa fac asta, m-am lasat pe mainile consortului, am ajutat, mi-a facut placere.. as fi vrut sa continui, dar din cauza conditiilor, nu o sa mai facem nimic. Si da, intentia buna s-a dus, nu stiu daca o sa cautam o alta asociatie.. nu o sa ma supar sa am un birou si sa nu mai miroasa tot apartamentul a litiera. Dar imi pare rau ca s-a terminat asa, atat de salbatic.. putea sa fie mai bine de atat, dar deh, asa-s unii. Pacat.

Comentarii
  1. Florin spune:

    ”Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita ”

  2. Djinn spune:

    ce chestie :( pacat de bietele mitze.
    dar ai dreptate, tre sa ai grija si de nervii tai.
    Si un birou/studio ar fi dragut acolo :)
    care-i a treia mitza? nu pui poze?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s