Nervii mei de toate zilele

Posted: Septembrie 27, 2009 in Nervii mei de toate zilele

Cei cu care am petrecut destul timp sau cei care mi-s destul de intimi (in sensul ca ma simt in largul meu) stiu cat de usor ma pot enerva. Nu tine de anumite perioade ale lunii, e ceva obisnuit la mine. Functionez pe baza de stres si agitatie.

Am fost in situatia in care am surprins persoane din anturajul apropiat, spunandu-le asta. La fel cum surprind cand scot (la munca) o gluma mai putin ortodoxa.

Dar da, ma enervez repede. Vine de la natura, de la parinti, de la mediul inconjurator.. de la orice poate sa vina, am in sange chestia asta si chiar daca mi-am propus sa stau calma, de cand m-am intors din vacanta, nu mi-a reusit. Scuza mea ar fi ca de fiecare data cand am izbucnit a fost dintr-un motiv bun, ceva ce ma atingea personal. Adica spre deosebire de locul de munca, unde nu am voie sa ma enervez, pentru ca e stupid si inutil. Dar chiar si acolo nu m-am putut abtine din motive stupide si pe care nu le puteam lua decat personal.

Pe langa incompetenta unora, imposibilitatea de a mentine o decizie luata a altora, sau pur si simplu fapte pe care nu le pot lua decat ca dezamagiri.. mai sunt si, de maniera generala, prostii. Vorbesc de acea categorie de cetateni ce nu se poate abtine de la a jigni pe cineva, de a imbranci, de a hartui moral sau fizic, de a se uita stramb.. oamenii aia care trezesc in mine, pe langa nervii usor de stimulat, si impulsuri violente.

Nu sunt doar nervoasa din fire, mai sunt si violenta. Nu, nu am dat inca in nimeni degeaba si in general, ma abtin, pentru ca e si asta un mod de a-si afisa prostia si pe a mea, prefer sa o mentin inchisa si sa o folosesc doar ca metoda defensiva. Dar nu inseamna ca nu am ganduri violente. Asa ca, firava cum sunt, uimesc, cu forta mea ( show off!) dar mai ales cu tupeul si agresivitatea de care pot da dovada.

Exemplele de la munca sunt irelevante. In afara muncii conteaza mai tare.

Acum cateva saptamani… multe, chiar inainte sa plec in concediu, de altfel.. eram in metrou cu Denisa, iesisem de la munci si nu stiu unde mergeam, poate chiar ne indreptam spre casa, pur si simplu.. nu conteaza. Cert e ca aveam in spate 5 ore de stat in picioare si conversat cu indivizi, intr-un limbaj codat si urcat si coborat scari, dus, adus diverse obiecte, mai mult sau mai putin grele. Pe scurt, eram obosite. Cum eu sunt mai obisnuita cu chestiile astea (a se citi incapatanata) am lasat locul Denisei.. Fix in fata ei, era un pusti care daduse semne, vag, ca ar vrea sa se aseze.. Dar cum nu a zis nimic, am crezut ca mi s-a parut. Vorbeam cu Denisa, ca fetele.. si ea ma opreste intrebandu-ma daca individul de langa mine ne-a zis ceva. Nu bagasem in seama si am continuat sa vorbesc, fiind atenta totusi la ceva dorinte de comunicare. Problema e ca nu mi-a placut tonul individului. Si dup-aia, nu am apreciat nici convingerea lui ca nu intelegem ce zice. Eram usor ocupate sa vorbim, nu sa ascultam ce zic altii. L-am intrebat, uitandu-ma urat, direct.. daca e vreo problema. Nu mai retin tot dialogul, dar, presarat de cuvinte scuipate printre dinti si o oarecare violenta in ton, tipul (nenea, insul, individul, nea caisa.. ) s-a luat de mine/noi. De ce nu l-am lasat pe tzache (care tzache ii apartinea in calitate de fiu) sa se aseze.

Una la mana, pustiul nu incercase sa se aseze.. fiind scaun cu strapontine, nu a pus nici macar mana pe marginea scaunului, deci uhm… cum sa zic, nu puteam ghici ca el vrea sa se aseze. Doi la mana, tonul tipului m-a deranjat. Daca imi spunea, frumos sa il las pe ala mic ( avea in jur de 12 ani) sa se aseze, nu cred ca era vreo problema.. Dar m-a atacat direct, asa ca nu am putut sa tac.

S-a luat de faptul ca noi veneam de la munca, gen wow ce-am mai muncit.. ala e mic si trebuia sa il lasam. De ce ii vorbesc asa, stiu ce varsta are? Iaca, m-o fi luat de minora, presupun, ceea ce ma flateaza, dar in nici un caz, varsta nu era relevanta, nu avea nici 40 de ani, asa ca puteam bine mersi sa il tutuiesc, mai ales pentru ca felul in care imi vorbea nu merita nici o forma de respect.

Am renuntat sa mai zic ceva, numai pentru ca mi-era teama ca ar da in mine sau in Denisa. Nu pentru lovitura in sine, ci pentru reactia mea mai degraba. Ei da, nu radeti, puteam sa ii dau una sa zaca, sunt destule obiecte contondente in metrou si in plus, mai loveam si pe altcineva din greseala si nu as fi vrut sa se intample asta. Ne-a urmarit in schimb, zbierand dupa noi, la statia la care am coborat. Nu a venit pana la capat, ca atunci cred ca strigam „viol” sau ceva si o incurca un pic…

Mai trist e ca era cu nevasta-sa (care ii tinea isonul, evident) si cu doi copii. Mi-ar fi rusine sa am asa activitati de fata cu copiii mei.. dar na, daca nenea nu isi poate afirma potenta in alte domenii, trebuia sa faca pe rotweiler-ul in domeniul public.. Iaca, tata s-a luat de o tanti rea care nu m-a lasat sa stau jos, wow ce puternic e tata.

Asa, asta ar fi una din intamplari. Dam la o partea cea cu muierea agresiva pentru ca Denisa a vrut sa tina un loc pentru mine si aia a latrat la ea, sau data cand una mi-a bagat mana in par.. trecem direct la ziua de vineri, saptamana asta.

Cred ca am mai zis, nu sunt tocmai politicoasa si imi ofer locul din metrou/autobuz/tren destul de rar. Dar nu fac ce-a facut nenea pe care imi venea sa il pocnesc, sa ii arat ca e alergic si la tinere.

Ce se intamplase:
Urcasem in metrou, in cap de linie, deci am putut alege unde sa ne asezam. La fel si un mosulica, mai arab el de neam, cu ocherlari de soare cat fata si baston. M-a deranjat doar in momentul in care a dat cu bastonul pe scaunul din fata, pentru zgomot mai mult decat altceva, sunet repetitiv si deranjant. N-am inteles care era problema lui, dar abia asteptam sa se aseze cineva acolo, ca sa nu mai repete. Denisa s-a prins mai repede decat mine, s-anume: nenea nu vroia sa babele sa se aseze langa el.

Mai inceata din fire, nu m-am prins decat in momentul in care tanarul din fata lui s-a dat intr-o parte sa lase o tanti sa se aseze langa geam, dar mosul a facut urat, ca nu vrea babe langa el.
No, si-atunci mi-a sarit mie mustarul. Cum adica? cine e el sa decida ca nu vrea babe langa el, ce e mai tanar? E metroul lu’ tac-su? (ca sa reiau expresii pe care le-am auzit din copilarie cand faceam naveta cu trenul) Asa ca, infigareata, m-am bagat in discutia cu tanti (mai calma decat mine, era doar un pic indignata) si i-am zis ca n-are decat sa mearga cu masina daca nu ii convine. Tanti a fost de acord cu mine, tanarul s-a uitat curios la mine.

Dar mosului nu i-a fost de ajuns, din contra, a pornit si mai abitir, ca el nu vrea ca babele sa se aseze langa el, ca e alergic. M-am uitat câsh la el.. dar nu am zis nimic legat de asta. M-am legat chiar si de mama lui, intrebandu-l daca ea nu era batrana. „Mama mea a murit tanara” La care, i-am spus ca bine a facut, altfel.. cine stie. L-am mustrat si eu cum am stiut mai bine, din simpatie pentru babute si din scarba pentru comportamentul cretinului. M-am abtinut de la injurii si nici nu l-am tutuit.. i-am spus ca ar trebui sa ii fie rusine, da’ de unde.. el si-a dat ochelarii jos si mi-a aratat o umflatura intre ochi.. se pare ca aia e alergia la babe.

M-a enervat infiorator. Cum poate sa aiba atata tupeu? Cum isi permite la varsta lui, sa fie asa de afurisit? Moare imediat (poate chiar impins de o babuta) si el are timp sa fie atat de cretin? Sau poate ca din moment ce s-a terminat Ramadan-ul, face tot ce n-a avut voie, ca un bun musulman.

Cand am coborat, tipul din fata lui ne-a lasat sa trecem si am glumit pe seama mosului, ajutand o babuta sa isi urca caddie-ul pe scari. Probabil ca el nu o sa deteste babele…

Cat am comentat mosului (nu pot zice ca a fost cearta) Denisa nu a zis nimic si mi-era teama ca am suparat-o sarind asa la gatul unuia, oricat de imbecil ar fi fost.. Insa nu, chiar a apreciat ca m-am luat de el.. For once, fitilul meu scurt are si efecte pozitive!

Sunt sigura ca o sa mai fie si alte ocazii in care sa imi arat latura asta mai negativa, pentru ca e dominanta, nu de alta.. chiar daca as vrea sa fiu mai calma. Eh, atata timp cat nu-i agresez pe cei dragi, poate-mi sunt iertate iesirile.

Comentarii
  1. esk spune:

    Cum sa ma supar, draga mea? Ti-am zis ca si eu mai aveam putin si-i bagam bastonul ala in, pardon, chiur, de bou ce era.

  2. anna spune:

    in drumul meu zilnic cu 3 mijloace de transport in comun, spre birou, ma intreb mereu daca exista vreun loc in care oamenii sa se poarte civilizat in autobuze si cu bun simtz fatza de cei din jurul lor.

    clar, nu frantza e locul acela :))

  3. Silvia spune:

    sa iti zic ca imi place cum ai reactionat?… e putin spus. te admir si sunt mandra de tine ca stii cui si cand sa iei partea, dar, mai presus de toate, ai curaj!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s