Alexish

Posted: Iulie 28, 2010 in Aberatii

Din ciclul « Alexandra isi pierde cumpatul si plateste pentru asta »:

Sa o luam in ordine invers cronologica pentru ca evenimentele recente sunt mai proaspete in minte.

Data si locatia: azi, la munca, in bucatarie sa fiu mai precisa (pentru ca unii manageri ma iubesc si stiu ce-mi place.. cand au de ales).
Personagii: doi masculi, sa le zicem B si D; si eu, in cealalta parte a bucatariei. Plus un manager din cand in cand si o oarecare Z ce se perinda prin zona ca sa mai comenteze, sa mai dea o mana de ajutor.
B si D sunt preteni. La fel de imbecili si retardati; si lenesi, imputiti si nesuferiti. Doar ca daca B mi-e antipatic de foarte mult timp si am perioade in care il detest intens (ca de exemplu de o saptamana incoace), D a avut momente in care mi-a fost simpatic, am putut vorbi « normal » cu el (intre ghilimele pentru ca e balbait si are IQ redus, deci conversatiile au fost reduse). De la o vreme ma cam seaca respectivul D pentru ca a devenit imputit de lenes si chiuleste de la munca. Nu ar fi treaba mea in mod normal… numai ca la McDo se intampla sa suferi daca lipseste un coleg sau daca nu isi face treaba, trebuie sa faci tu treaba lui, ca managerii nu au fost dotati cu bice.

Azi nu stiu ce i s-o fi nazarit, dar m-a cautat de la inceputul shiftului. Poate pentru ca l-am criticat cat am putut pe imputitul de prieten al lui (cuvantul e cat se poate de potrivit) care e cea mai lenesa si incapabila persoana pe care am vazut-o vreodata. Nu stiu de ce, dar i s-a pus pata pe mine.

Bucataria ( Full Kitchen ii zice) e impartita de masa cu garnitura, in doua coridoare stramte. Adica numarul de persoane prezente in bucatarie e in general redus, fata de bucataria precedenta. Zic asta pentru ca daca inainte puteai barfi stand la un post si persoana in cauza sa nu te auda, acum nu prea e posibil. Si cand soptesti la urechea cuiva ( B si D adica) si te uiti in directia unei alte persoane, singura prezenta in bucatarie in momentul ala (eu adica) si incepi sa te hlizesti… nu poti decat sa te simti. Nu ca as fi fata simtita.. sunt nesimtita cat incape. Si o recunosc.

Mbun. Am trecut peste copilariile astea, ii las in pace, poate mi se pare.
Numai ca ei nu ma lasa in pace. Asa-s unii masculi.
D il intreaba pe B daca ii plac femeile plate si insista pe asta, cum ca trebuie sa ii placa, doar sunt atatea aici (adica la locul de munca). Nu sunt paranoica, dar m-am simtit. Adevarul e ca am spus-o de o mie de ori: sunt plata. Dar atunci cand se ia un mascul (care nu imi e prieten) de chestia asta, e un pic cam mult. Mai ales cand o face in fata mea. Sa vorbeasca despre mine fara sa ii aud, macar nu ma dezgusta.
No si mai continua baiatul cu diverse intepaturi, ce ma vizau mai mult sau mai putin. Dar am zis sa nu bag in seama direct si sa sustin doar mistourile lui Z apropo de D.

Si am sustinut pana o venit vorba de copilul pe care o sa il aiba D. Tin sa mentionez ca D e copil. Nu stiu daca are doojde ani de fapt… Umbla cu vreo 3-4 « femei » cum le zice el si le tot schimba. Am profitat de moment ca sa il ating acolo unde il doare mai tare.
Da, asta a fost momentul in care m-o mancat… limba.
Adresandu-ma lui Z, am zis destul de tare ca ala oricum nu cred ca are c.. bilute, ca e impotent si deci sigur copilul nu e al lui.

Baietul o sarit de fund in sus. Adica a trecut in partea unde lucram eu si a venit foarte furios si teapan (merge la sala din cand in cand, sa lucreze si el un muschi) si a luat o voce grava, intrebandu-ma repetat (si balbait — asta a stricat tot efectul dramatic) ce am zis. I-am repetat partea cu impotenta ca acolo ma gandeam ca l-am lovit, dar nu, era copilul. Sa nu mai zic ca o sa imi sparga fata. Imi si bagase deshtiu’ in fata, in caz ca nu am inteles.

Eu asteptam sa dea in mine, ca sa pot replica sau sa depun plangere. Oricare mi-ar fi facut placere extrema. Ghinionul lui sau al meu a fost ca a trecut supervizorul pe acolo si l-a luat deoparte, l-a calmat… In fine, nu am platit asa scump, dar era sa. Nu o sa ma ating de butonasul ala, dar tot ce vroiam sa ating era virilitatea lui, dar am fost prea subtila ca sa se prinda si a trebuit sa ma bag cu bolovanul. Made it.

O alta ocazie a fost cand eram cu Denisa si ne tineam de mana, ca de obicei. Chiar daca sunt obisnuita cu privirile oamenilor, ma deranjeaza comentariile perverse. Sau rautacioase in cazul de fata. Mai ales ca vorbim despre copii.
Era un grup de pustani care frecau pietrele prin fata blocului si ne-au vazut trecand. Ca un alt grup ce a facut asta (si nu m-am invatat minte) au strigat dupa noi, « dykes », varianta franceza (nu imi place cuvantul sub nici o forma si probabil de-aia imi e greu sa il scriu corect, iar la ora asta nu sunt capabila sa cujet). Spre deosebire de tura trecuta, m-am abtinut initial. Dar cand au continuat, am scos clasicul « ma-ta » care e foarte gresit, nepotrivit si care aduce probleme. S-au enervat pustii si unul a aruncat o piatra ce a lovit-o pe Denisa in picior. Chestie ce m-a enervat.
Urmarea a fost blanda, le-au picat bilutele pustanilor cand le-am zis sa vina sa ma vada si s-au calmat cand le-am explicat ca o pot incasa frumos.
Dar na, a fost inca un moment in care mi-am pierdut cumpatul.

Si ar mai fi toate datile cand am ghinionul de a fi la casa si dau peste imbecili ce se cred mai buni, mai tari… superiori in general, unui casier de fast-food. Si in general nu ii suport, le raspund si se pare ca si daca raman politicoasa si poate nici nu sunt nervoasa, se simte ceva agresiv in tonul meu. Daca asta e pretul de a nu fi agatata prea des de masculi dubiosi si libidinosi… sunt gata sa il platesc. S-a intamplat sa zbier si la colegi pentru ca m-au calcat pe coada, iar una mi-a facut favoarea de a ma sterge din lista ei de facebook cand i-am zis ca a devenit nesuferita si enervanta si ca nu o sa imi fie dor de ea cand o sa plece. Apoi ce, macar la sfarsit sa fiu sincera.

Problema e ca ma simt foarte bine cand atac. Pentru ca stiu in general unde sa lovesc, mai ales daca am stat pe langa o persoana si stiu ce il/o doare… atac si ma simt in siguranta. Stiu ca am pitici ce trebuiesc tratati, vad chiar de unde vin ei ( nu, nu o sa bag faza cu « soooo tell meee about yer mozer » ) ar e greu sa ii controlez cand e vorba de ceva personal. Reactionez urat la nervi, mai urat decat la bautura si din pacate nervii nu ii pot impiedica sa se lipeasca de mine. Poate cu timpul o sa reusesc sa ma domesticesc. Pana atunci ar trebui sa gasesc atacuri care sa ma satisfaca si sa nu ofenseze prea tare persoanele ce reusesc fara prea mare greutate sa ma calce pe coada.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s