Learn – Learn – Learn

Posted: Aprilie 2, 2011 in Scoala

Imi plac verbele neregulate la engleza… E singurul lucru care imi place din gramatica, a noastra sau a lor. Sunt planta la gramatica, nu stiu ce timpuri folosesc, am refulat cu totul ce stiam despre verbe, adverbe si tot felul de chestii de genul. Le-am asimilat si le am integrate in structura mea de baza, in ce priveste limbile. Ca ma incurc la unele cuvinte, ca fac furculisioane, asta e partea a doua si mai putin importanta, dupa mine. Raman mandra de faptul ca nu am nici un fel de accent cand vorbesc romana si ca nu am uitat, cum au facut-o altii. Nu o sa salut nici un alt romana cu fraze de genul „ciao bella” care imi repugna, de altfel… Dar lasa, noi sa fim sanatosi!

Alta era ideea… Am impresia ca m-am mai plans de nivelul colegilor mei de scoala cand vine vorba de engleza. Si am iar ocazia sa o fac. Cred eu ca sistemul e de vina ca sunt ei plante absolute in ce priveste engleza, dar nici nu ar face eforturi. Imi dau impresia ca au (majoritatea celor pe care ii cunosc) o gandire matematica si ca analizeaza fiecare propozitie dintr-un punct de vedere strict gramatical si algoritmul le spune cu ce verb trebuie sa inlocuiasca si la ce timp. Ok, am recunoscut, eu sunt varza la gramatica si uneori dau rateuri, dar de cele mai multe ori reusesc sa ma exprim si sa ma fac inteleasa de catre ceilalti (englezi, americani, irlandezi, experienta proprie, nu fabulatie). Dar ei, nu… o colega ma intreba cum se pune un verb la nush ce timp… m-am uitat la ea cu o privire la fel de goala ca cea pe care o are ea cand ii vorbeste proful (e englez si vorbeste doar engleza, nu intelege franceza). Nu stiu. Chiar nu stiu ce vrea ea sa faca, dar stiu cum ar suna propozitia mai bine. Si stiu sa scriu dupa dictare, slava cerului.

Nu au vocabular, gramatica o stiu doar din teorie, trebuie sa cujete un sfert de ora ca sa isi dea seama cum se conjuga un verb… duc lipsa de exercitiu si sunt ofuscati cand proful vrea sa dea la examen si o parte de intelegere orala. Imi pare rau, dragilor, dar sunteti in Master… totusi! Nu ii deranjeaza ca nu vorbesc engleza, ca nu o inteleg… Chiar si anul trecut ma socase lipsa de cunostinte, pentru ca eram inscrisa la niste cursuri de etologie si acolo profii ne-au dat articole ale unor cercetatori, in engleza; toti au fost ofuscati. Am fost nedreapta criticandu-i, dar imi dau seama ca situatia e critica. In momentul in care nu stii ce inseamna „bread” sau nu stii ca „cheaze” nu se scrie asa (te poti gandi la ambalajul unui Cheesburger de exemplu) sau pur si simplu sa nu intelegi cand proful iti cere sa iti spui numele, e grav.

Gata, mi-a trecut.

In general, sunt fata cuminte. Serios. In toata cariera mea de eleva, am chiulit de la destule cursuri (franceza in special si uneori la a doua ora de mate, cand aveam cu mumia) pe motiv de frica de absente sau mai nou, ca nu am incredere in cei de la care as putea lua cursurile si ca prefer sa fiu eu acolo. Dar am avut vreo doua zile in liceu (un 8 martie si inca o zi pe la sfarsitul liceului) si una in facultate, cand am chiulit o zi intreaga. Ma simt vinovata, ma simt nestiutoare in plus… deci prefer sa vin la scoala, sau daca chiar nu vin, trebuie sa am motive bune.

Ieri a fost una din zile. Cei cu care am pastrat legatura in ultimele 6 luni (imi cer scuze fata de ceilalti, asa a fost sa fie) stiu ca incep sa ma tin pe picioare. Cu tot cu glezna mea beteaga. Ieri insa am decis ca nu am rezervele necesare de energie sau stamina, ca sa ma ridic din pat. A fost o simpla raceala (si inca e, dovada fiind sublima mea voce nazala) dar o sfarseala ce ma apasa de ceva vreme, m-a tinut in pat cand alarma a sunat la 6:30. Si am zis ca nu merg. Era cumva premeditat, de seara nu ma asteptam sa merg, nu imi pregatisem geanta si poate si asta m-a facut sa ma simt vinovata… Mi-am revenit pe parcursul zilei, dar chiulul mi-a ramas pe creier si daca nu reusesc sa recuperez cursurile de ieri, o sa ma detest, ca de obicei.

Nu sunt eleva ideala, sunt doar obsedata, fixista, maniaca chiar… Imaginea asta de eleva buna am avut-o mereu si imi place. Sunt mediocra inspre slaba, in privinta notelor, dar am tinut mereu ca macar sa fiu prezenta, chiar daca desenez, citesc carti ce nu au legatura cu ce predau profii, vorbesc prin biletele, joc X si O sau sunt pe facebook (deh, m-am modernizat).
Si deci evident, nu sunt indulgenta cu cei care chiulesc, chiar daca e vorba de persoane dragi. Mi se pare in general nedrept, reportand totul la mine, evident. E un defect pe care il recunosc, dar nu inseamna ca imi si pot rectifica comportamentul. Daca eu pot sa merg la scoala desi imi vine sa ma asez in mijlocul drumului si sa plang pana nu mai pot, inseamna ca si altii, care au o simpla alergie, ce nu apare pe fata si nu ii afecteaza in alt mod decat dermatologic, pot veni la cursuri. Da, sunt nedreapta.

Ieri am decis sa ma asez in mijlocul drumului si sa plang. Figurat vorbind, evident, ca aici nici pe trotuar nu poti sta, ca risti sa dea un biciclist peste tine. Ieri am decis sa imi bag picioarele in reputatia mea de eleva din primele banci, prezenta la toate cursurile si sa dorm. Evident, o sa trebuiasca sa alerg pana sa recuperez cursurile respective si o sa injur in dreapta si in stanga, dar ieri am vrut sa ma gandesc la mine. Macar din cand in cand o pot face.

Nu respect sistemul de invatamant. Pe cel din tara il respectam, acum mi-a trecut… aici, am vazut cum stau lucrurile si nu respect sistemul. Respect profii care intentioneaza sa ne invete ceva, care intentioneaza sa transmita ceva, pe ceilalti, care isi permit sa fie grosolani si sa puna la examene intrebari ce le-ar gadila orgoliul… pe astia i-as scuipa intre ochi.

Saptamana trecuta am trimis un mail unei profe, rugand-o sa ma scuze ca trebuie sa plec in fiecare luni inainte de sfarsitul cursului, ma face sa ma simt groaznic de prost, pentru ca imi place cursul, iar profa mi-e draga. Mi-a raspuns rapid, spunandu-mi ca nu am de ce-mi face griji, stie ca muncesc si intelege… Mi-a mai spus ca aflase, in ultima zi cand avusesem curs, ca tatal ei a murit si ca noi, elevii, am reusit sa o tinem in priza, sa ii dam puteri sa mearga pana la sfarsitul seminarului. Lunea ce tocmai a trecut mi s-a frant inima vazand-o, imi venea sa o iau in brate.

M-am atasat de unii profi, imi sunt simpatici fara sa fi facut altceva in afara de meseria lor. Imi sunt dragi pentru ca tin cont de noi, pentru ca nu ne cer sa scuipam cursul inapoi (asta e motiv egoist: nu sunt capabila sa invat pe de rost si detest Sobolanul, pentru ca ea ia note mari la cursurile unde ni se cere asa ceva si ma enerveaza), pentru ca ne vad ca viitori psihologi, pentru ca sunt acolo in calitate de indrumatori, nu doar profesori.

Detest sistemul, dar imi plac participantii, cei care ma influenteaza in mod direct si uneori ma fac sa cred ca poate a fi prof nu e chiar egal cu sinuciderea.

Chiar daca in ultimele luni am pierdut motivatia, forta, energia necesara pentru a continua, pentru a da tot ce am mai bun din mine, scoala imi place in continuare, cu tot cu constrangerile ei, cu tot cu examenele puse in mod aberant si nesimtit, cu tot ce ne cere ea… imi place scoala, dar imi place mai presus de toate, sa invat. Si e egoist, evident, imi satisfac pulsiunile, atata tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s