Back-up

Posted: August 5, 2011 in Munca

Nu stiu ce ma impiedica sa scriu.. Lipsa de timp e o scuza grosolana, am avut timp, dar am preferat sa ma joc in loc sa scriu.

Ce-am mai facut, ce-am mai auzit, la Matinal! Asa incepea o emisiune de la radio… Radio România Actualitati, chiar. Dimineata devreme, dupa cum bine zice numele si venea dupa Lumea celor care nu cuvanta.

Facultatea e cum e, McDo nu mai e, babysitting nu mai e deocamdata. Revad monstrii in fix o luna — copiii, adica. McDo, nu se stie, depinde de vreme.

Am lucrat, in schimb, cu copii. In calitate de agent experimentator. Un titlu ridicol de pompos care a presupus sa merg din scoala in scoala (eu si alti cativa colegi), sa torturez copiii cu teste ce ar fi putut fi amuzante daca pasatiile ar fi fost mai distantate. Ii inregistram, ii cronometram, incercam sa aflam empanul mnezic si cat de multe stiu sa inteleaga dintr-un text sau altul, cata logica au. Cu totul, au fost 11 teste pentru fiecare copil in parte. In afara de cei care au lipsit sau cei care nu au avut chef sa lucreze, ne-a reiesit un total de 4593 de teste. 8 am fost in total sa facem pasatiile; unii au lucrat mai mult, altii mai putin, unii mai bine, altii mai putin bine. Corectarile tot noi le-am facut; majoritatea, noi 4 le-am facut. Noi 4, astia care am ramas pana la sfarsit. Corectari, tabele pe calculator, tabele pe hartie, numarari si cotari, tabele pe mac-uri, copy si paste, nervi si injuraturi, crize.

Dar a fost interesant per total. ( si o sa am material de lucrare de teza pentru la anul) A fost fascinant sa vedem copii de 9-10 ani care-si pun intrebari de tipul „De ce credeti ca Zimbabwe e o tara cunoscuta? Evident pentru ca incepe cu „Z”! cate tari mai incep cu litera asta?” — dixit Axel, un pusti dulce, cu ochi mari si mereu umezi; suferea probabil in continuu: are/avea o artrita infantila si avea bazinul stramb, ceea ce il obliga sa aiba carjele mereu cu el. Citea Agatha Christie si era cel mai bun din clasa la geografie si la istorie. A fost si cel care a avut unele teste cu rezultate perfecte. Mai era si Arthur C., pentru ca F. era mai in urma. Evident ca pe Anissa nu o sa o uit, cu impertinenta ei si felul de a vorbi mult prea adult, cuvintele mult prea mari.

Florian m-a impresionat mai tare, insa: un pusti mic de statura, fata de ceilalti de varsta lui, rotunjor la fata si o privire trista, serioasa. Parintii lui au divortat sau asteapta sa divorteze si se cearta la telefon, de fata cu el. Fiecare parinte il impinge in invatatura, sa fie performant, sa fie bun, pentru ca mai apoi fiecare sa se laude cu ce a reusit sa faca din bietul baiat. Foloseste cuvinte mari si complicate, incearca sa raspunda la nevoia de perfectiune a parintilor, incearca sa le satisfaca exigentele. Ceea ce face ca apare drept un baiat lent, timid si poate pe care nu il duce minte. Dar invatatoarea se implica destul de mult ca sa stie care e situatia acasa. La el sau la altii.

M-au fascinat astia mici. Intre 8 si 12 ani, am vazut toate tipurile de copii. Pentru ca pe langa cei mentionati mai sus, mai sunt si copiii din scolile ZEP (Zona de Educatie Prioritara: anumite scoli au fonduri suplimentare, pentru a ajuta mai bine copiii din clasele defavorizate). Multi au comportament de vagabonzi, sunt impertinenti si rautaciosi, sau poate chiar rai. Raspund invatatoarei si nu le pasa de ceilalti colegi. Au nevoie sa fie incadrati, pentru ca au plecat deja pe picior gresit: intr-o astfel de scoala invatatorii si profesorii stiu la ce sa se astepte, nu se implica toti, deci copiii nu avanseaza. Unii repeta clasa intai sau a doua. Altii sunt dislexici si nu sunt depistati sau nu sunt ajutati.

Diferentele intre rezultatele obtinute sunt enorme; se poate intampla ca din cei mai mici din scolile „bune” sa aiba rezultate mai bune decat cei mai mari din scolile ZEP; iar de maniera generala, cei mai slabi din scolile „bune” sunt uneori la acelasi nivel cu cei buni din scolile ZEP.

Nu e vina si nu e meritul niciunuia din copii. Parintii se implica sau nu in educatie, iar asta se regaseste in orice tip de scoala. Din cati copii am vazut anul asta si anul trecut, pot trage niste concluzii pertinente in privinta asta.

Ce m-a frapat si continua sa ma mire, desi, pana la urma cred ca e destul de logic si normal, e faptul ca printre copiii buni se gasesc multi cu origini diferite de cele franceze. Sunt arabi printre ei, sunt si africani pe acolo, dar sunt chinezi si rusi, bulgari… Copiii astia depun eforturi duble, pentru ca ei nu au luxul de a auzi doar franceza acasa. Cand incepusem anul trecut un proiect de acelasi tip, ma asteptam ca cei care vorbesc doua, trei limbi acasa, sa aiba rezultate mai putin bune decat cei care vorbesc doar franceza. Asi! Din contra, ei reusesc uneori mai bine, daca, evident, se vorbeste si franceza acasa; pentru ca sunt copii ce au ajuns in ianuarie in Franta si desi au invatat sa vorbeasca franceza destul de repede, inca au probleme si acasa nu are cine sa ii ajute.

Toate scolile ar trebui sa aiba aceleasi facilitati: sala de informatica, de muzica, de sport; sa aiba toti dreptul la cursuri de inot sau de roller, de pictura sau de poezie. Toti copiii ar trebui sa aiba aceleasi sanse, pentru ca daca nu se incepe de pe acum, mai tarziu o sa fie prea tarziu. Celor ce provin din ZEP le este practic trasat destinul: o sa ramana in cartier, o sa mearga la liceul cel mai apropiat care e si el de tipul ZEP. Pentru ca de cele mai multe ori nu sunt albi, o sa ramana cu cei ca ei, o sa formeze ganguri si o sa fie cunoscuti drept vagabonzi si buni de nimic. Iar ei o sa confirme imaginea ce le este atribuita, pentru ca e mai simplu asa.

M-a deprimat experienta asta pe cat mi-a facut bine. Copiii nu sunt invatati sa gandeasca, cel putin nu imediat. In testele de gramatica (ce-i drept, erau complicate), nu isi pun intrebari, pun un raspuns la nimereala, sa termine cu asta si sa ii lasam in pace. Unii ne spun in fata ca nu au chef si ca ii seaca ce facem. Lor ce sa le spunem? Nu ii ajutam cu nimic, pana la urma, ei ne ajuta pe noi; cine stie ce o sa faca Ministerul cu rezultatele obtinute. Pentru unii o sa fie prea tarziu.

Nu putem multumi toata lumea, nu putem satisface toate cererile, nu putem salva toti copiii „de cartier”; fiecare pentru el, pana la urma, de ce sa incercam sa ii scoatem de acolo?

Chestiunea intelegerii ramane de actualitate, insa. Cum intelegem un text, ce intelegem din el si cat de capabili suntem sa raspundem la o serie de intrebari? Dar mai ales: ce am fi facut daca am fi fost in locul lor? Oare…

 

 

 

 

Comentarii
  1. Ioana spune:

    ZEP-urile is inventia cea mai stupida dupa mine, i-au ghettoizat si oficial pe aia care deja erau mai mult decat marginalizati, acu’ au o eticheta de care toti profii se feresc. Si, cum zici, nu o sa faca mai mult decat ce se asteapta de la niste ZEPisti, asta-i exemplu ca „self fulfilling prophecy” functioneaza fooooarte bine.

    • Weet spune:

      Da, exact. Copiii o sa ramana fixati in imaginea aia si nu ii prea vad ajungand mai departe prin propria vointa, nimeni nu are incredere in ei. Ma gandesc ca pentru unii exista sperante, un profesor, un prieten, ceva care sa ii scoata din cercul asta vicios.
      In plus, Zep-urile primesc bani, dar profii primesc banii aia, copiii nu au nici un avantaj. Am vazut materialele folosite in orase tip Rueil-malmaison si Gentilly. Diferentele sunt enorme.

  2. Ioana spune:

    pai daca nu le da bani in plus profilor ca sa mearga acolo, nu ar mai prinde picior de om prin ele; si oricum, dorinta oricarui prof de zep e sa stranga puncte sa se mute altundeva:)

    • Alexandra spune:

      E la fel ca ideea zonelor, sa favorizeze mixitatea, dar intotdeauna parintii gasesc metode de a evita chestia asta daca nu le place scoala.
      Profii nu pot evita, insa.

      Situatia ramane trista, oricum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s