Fais pas ci, fait pas ça

Posted: Decembrie 5, 2011 in Aberatii

…prietenii stiu de ce

Probabil ca unul din cele mai frustrante momente din scurta-mi viata e reprezentat de ordine. Sau „doar” indicatii, sa fac asta, ailalta, nu aia ci o alta. Tonul difera si bineinteles, nu ma deranjeaza indicatiile, ci ordinele si cererile care-mi sunt impuse intr-un fel sau altul. Le refuz din principiu si zic ca ei, fac ca mine. Stupid? evident. Dar nu am pretins niciodata ca actele mele sunt inteligente. Cel putin nu toate.

Au fost manageri ce au trecut prin restaurantele in care am lucrat si cu care nu m-am inteles pentru ca viziunile noastre asupra lucrurilor nu coincideau si ei, avand un grad mai mare, considerau ca singurul mod in care-mi pot arata ca ei au dreptate, era sa imi impuna lucruri, sa-mi dea ordine. Daca unora le-am raspuns in mod absolut nepoliticos, ironic, sarcastic, glumet, altora nu le-am raspuns deloc si s-a ajuns la certuri. Sunt mai inteligenta decat altii (nu e greu de facut cand e vorba de unii oameni) si consider ca am ajuns la varsta la care nu mai pot fi calcata in picioare. Si daca se intampla, eh, risca sa se termine urat.

Au fost persoane ce au considerat ca imi pot impune lucruri desi pozitia lor nu le dadea privilegiul asta. M-am razbunat si o voi face mereu. De fapt nu e atata razbunare cat platitul cu aceiasi metoda. Sunt destul de tembela sa ma arunc cu capul intr-un zid, pentru ca o sa reusesc sa trec prin el la un moment dat sau altul. Calcatul in picioare nu e un sport preferat, ca sunt eu cea care calca sau ca sunt calcata.

Unora le-am iertat-o, sau mai degraba am lasat-o balta pentru ca nu mai era nici locul si nici timpul potrivit, dar daca ar fi sa ma intorc sa interactionez cu persoanele in cauza, as regasi cu foarte mare usurinta sarcasmul cu care sa le tratez. Ma gandesc, evident, la aceiasi manageri, responsabili, persoane in pozitii ierarhice mai inalte decat a mea. Consider ca respectul merge in ambele sensuri. Cand nu revine la mine, tai ratia si nu fac decat sa imi arat coltii pe care nu incetez sa ii ascut.

Nimeni nu-mi poate spune ce sa fac, sub forma de ordin sau cerinta impusa intr-un mod sau altul. Pot incerca. Eu pot sa ma execut, dar cum spun francezii, karma is a bitch. Ranchiuna? Nu, in nici un caz. Doar refuz sa fiu o marioneta.

Ca e vorba de invatatoare ce se iau de mine pentru ca altii nu si-au facut treaba, ca e vorba de una cu doispe clase ce se crede sefa intr-un supermarket, ca e vorba de un individ frustrat sexual ce considera ca poate sa tipe la mine, ca e vorba despre indivizi ce cred ca ma pot impinge incoace si incolo… nu ma las. Nu pot fi mutata dintr-un loc in altul, nu pot primi suturi si sa ma las in voia inertiei. O sa ma intorc mereu si o sa musc de calcai, pentru ca metodele josnice nu fac decat sa ceara un raspuns. Pe care il am mereu, sub o forma sau alta. 

Creep

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s