Coup de pute

Posted: Decembrie 8, 2011 in Aberatii

…in care este vorba despre ce inseamna un „coup de pute” si unde se poate gasi.
coup= lovitura; pute= curva; cred ca nu e nevoie de desene explicative, diagrame, sagetute

Se intampla din cand in cand ca o persoana pe care o apreciezi mai mult sau mai putin si care stie anumite lucruri despre tine, sa te loveasca sub centura, sa iti dea una in moalele capului, la gioale…si orice alt loc sensibil. Francezii au decis sa ii spuna asa loviturii. Mie imi place expresia, dar nu imi place genul. Si pentru ca sunt o victima neajutorata, o sa povestesc din pozitia asta.

Se facea ca eu aveam ceva si respectiva (pentru ca vorbim de o „ea”) avea un ceva asemanator. Am zis de la inceput ca o sa puna problema, dar ea a zis ca nu, pentru ca sa vezi ca o fi si o pati, kthxbai, ‘ntelegi tu. Mbine, fie. In fiecare saptamana se intampla sa o ajut cu cate o idee, sau o carte, sau faceam eu greseli ce ii erau utile. S-a intamplat sa ajungem la un punct comun in care ea a decis ca nu se poate, pentru ca se pune problema competitiei, vezi Doamne si nu se mai poate. Datele de la inceput erau cam aceleasi, dar atunci a decis ea ca nu se mai poate. Mi-am inghitit lacrimile o tura, am zambit frumos si i-am spus ca nu-i nimic, o sa-mi modific eu „ceva”-ul ca sa nu se mai simta ea in concurenta cu mine. Nu de alta, dar se stie ca sunt genul care pune piedica. Prietenii stiu de ce.

Iesind de acolo am spus unor persoane apropiate ce s-a intamplat, iar una din ele a fost chiar disponibila in momentul ala si am reusit sa ma calmez oleaca.

Dupa vreo doua ore in care am injurat, am dat nas in nas cu individa care m-a intrebat daca m-a deranjat ce a zis ea. Am fost sincera si am zis ca da; dar cum nu sunt perfecta, am continuat prin a fi ipocrita si in a-i spune (pe un ton ce trada totusi iritarea, frustrarea) ca nu-i nimic, schimb eu si gata. Ea insista… nu mai stiu pe ce insista, dar incerca sa-mi vorbeasca si eu o dadeam inainte cu „c’est pas grave”, desi i-as fi dat un cap in gura cu mai mare dragul.

Daca lucrurile s-ar fi oprit acolo as fi fost ok. Dar se pare (culmea, in certurile pe care le-am avut cu diverse individe, ele au fost cele care au mers catre altii, insirand detalii) ca ei nu i-a convenit ceva (ei!) si a povestit colegilor cum ca eu ii iau ideile si eu nu ma decid si ca yes! ea are ceva-ul de care avea nevoie. In momentul in care se ajunge la insirat detalii pe la vecini, ca sa te planga care mai de care, mie mi se scarbeste. Pentru ca nu e adevarul si pentru ca rufele se spala in privat si nu in public. Avea nevoie sa se justifice, probabil, si-asa nu eram destul de rau vazuta in calitate de romanca trilingva, mai in varsta decat toti colegii si cu afectiune pentru unul din ei.

Era ceva-ul ei sau nu? Da si nu. Amandoua am construit lucrurile pe parcurs, ea avand privilegiul de a fi ascultata de profa si indrumata, mai des decat mine. Problema mea, intr-adevar. Lucrasem totusi la ceva-ul meu, incercand sa il fac potabil si fara sa ma inspir, pentru ca uit oricum ce se zice; si nici nu ma intereseaza ceva-ul altora, cand eu vreau ceva doar al meu.

E tarziu si maine am trebi, ceva-uri de verificat si de completat, ca doar nu am nimic altceva de facut. As fi continuat altfel pe ideea certurilor intre fete, ce mi se par de cele mai multe ori penibile, pentru ca una tine mereu sa strige pe acoperisuri ca ea are dreptate si nu cealalta, care e facuta albie de porci. Fiecare cu talentul lui. Eu una nu tin sa ma specializez in coups de pute. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s