Poz(n)e

Posted: Ianuarie 26, 2012 in Ganduri

20120126-161422.jpg

Daca as putea alege unde sa imi bag nasul in viata cuiva, ar fi in poze.
Fata de unii copii, nu am avut multe poze, dar avut mai multe decat sora-mea. Nu am tinut sa fiu in poze, acum chiar fug de aparate. Dar cand am ajuns la liceu si cativa aveau aparat, mi-a venit si mie pofta. Primul meu aparat a ramas in tara, nu am facut multe poze cu el. Al doilea a ramas intr-un avion spre Martinica si evident, nu a fost gasit. Al treilea e la sora-mea. Al patrulea prinde praf; e bridge-ul, aparatul de care am fost cel mai atasata de-a lungul timpului. Dup-aia m-am oprit din numarat. Am trecut la Canon cu 3 cifre…acum au numai doua, 60D, dar e greu si scump ca sa il car cu mine.
Imi place, totusi, sa fac poze, nu sa fiu in ele. E usor sa aduni poze. Reusite, in plus.

Dar da, imi place sa ma uit la pozele altora, spun multe. La fel cum si pozele noastre, alor nostei, spuneau multe. Cand nu aveam somn stateam in camera si scoteam pozele din dulap…le-am vazut de zeci de ori si inca m-as mai uita.

Ar trebui sa incep sa developez, sa umplu albume. E mai frumos sa intorc pagini decat sa click-uiesc.

Comentarii
  1. Ioana spune:

    Singurul lucru dupa care imi pare rau in urma mutarilor dintr-un oras in altul, e punga galbejita de plastic, plina de poze alb negru. Stateam cu bunica-mea si ne uitam la ele, si imi zicea cine e in ele (avea si poze cu actori celebri „de pe vremea ei”, si imi zicea in ce filme au jucat si cat de frumosi erau), imi povestea de toate, imi mai si acundea unele lucruri.

    Tin minte o poza de-a lui bunicu, era facuta in studio, avea o cararea intr-o parte, frumos dat cu ceara, dintr-un semi profil din ala dramatic, ca de actor. Cand am vazut-o prima data am intrebat-o „da asta in ce filme o jucat”, si mi-a zis plina de mandrie „asta e mosu-tau, ce, nu-l recunosti”:)

    Imi vine sa plang ca nu mai pot sa le iau sa ma uit la ele, sa le miros, sa le pun la loc in punga, si sa le scot iar dupa un timp…

  2. Ioana spune:

    Tu, am scris ieri un comentariu si nu a aparut. oricum, m-a melancolizat postul, mersi:)

    • Alexandra spune:

      Da, ajunsese (minunile wordpressului) la spams.
      Sa ma scuz ca te-am melancolizat sau sa zic ca e de bine si sa ma bucur?

      Suna trist ce povestesti tu, dar sunt amintiri frumoase, macar ai ceva de care sa te agati.

      Eu am luat niste poze dintr-o casa parasita de la bunica-mea. Oamenii de acolo plecasera si au lasat in urma poze si felicitari, vederi si scrisori. Mi s-a parut trist si urat din partea lor, nu poti sa lasi astea abandonate asa. Nu stiu cine sunt oamenii… sunt din Crasnaleuca si au ajuns in Brasov, iar eu am o parte din pozele lor.
      Pozele aveau o oarecare valoare pe atunci…

  3. Ioana spune:

    Ii de bine:) plus ca zilele astea mi-a dat mama ce-a mai salvat de prin poze, o mana de ele, din toata punga aia, mi-am adus aminte de cand eram la Predeal pe un cal de lemn special pentru facut poze, sau de cand era sor-mea cat junioru’ meu de acu…beeei, ce trece timpul, e caca maca asta, dar pe bune…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s