Posted: Februarie 21, 2012 in Munca

Uneori ma intreb de ce parte a gardului ma aflu…

A trecut o luna deja de cand merg de 3 ori pe saptamana printre copii ce au o lume a lor, o lume in care nu ne lasa sa intram, o lume sigilata cu onomatopee, ecolalii, auto sau hetero-violenta. Sunt fascinata, incantata, uimita…si in acelasi timp frustrata. Nu stiu cum sa ies din multele situatii in care ma gasesc cu ei si nu stiu cum sa ii ajut. Iar privirile infirmierilor, educatorilor…nu ajuta, deloc.

Ah-ah-ah! Oioioioioioiooo! I-i-ii! Qu’est-cequetudis? Quoi?! À demain! Héhéhéhéhéééé Aaaaaaaaaaaaaa! (manifestari ale copiilor; „fiecare are melodia lui” — intr-adevar, ii recunosc de cum ii aud pe hol)

Iesind de acolo ma regasesc intr-o lume in care vanzatorii nu imi vorbesc, ci doar imi intind mana (asa cum ar face Ri, cand ma foloseste ca scut, ca paravan in fata lumii). Dau si de copii de 15 ani cu pierce in spranceana, ce cumpara bere pentru adulti fara bani… Dau de adolescenti ce se lipesc de bara trenului si plescaie din limba, vorbesc singuri si scot sunete ce imi amintesc de Ra sau de Sop. Adulti ce se catara pe scaunele trenului, la fel cum Al se urca pe mobile si incearca sa stea in maini pe marginea mesei. Copii ce zbiara pe strada, in magazine, copii cu care nu te poti intelege, la fel ca Ba, ce are nevoie de o atentie constanta. Mai sunt si copiii linistiti, micuti si timorati, pe langa parinti impunatori si nervosi, ce ma fac sa ma gandesc la ziua in care So mi-a sarit in brate si s-a lipit de mine — stiu, nu e profesional, nu e bine, nu e indicat, nu trebuie. Stfu for a second.

Acum doua saptamani am iesit complet dezorientata si vlaguita, dupa doua ore petrecute cu si pe langa Ba. Ma acaparase cu totul si nu am stiut sa ma scot; probabil ca asta inseamna lumea lui si ca ce eu am cunoscut pentru un moment, el traieste tot timpul. Nu inteleg. Sunt cuvinte ce reusesc sa ii atinga, sunt cuvinte ce ajung dincolo de peretii pe care ii contruiesc si consolideaza zilnic; dar nu e de ajuns. Lupta e una continua. A lor, a noastra. Iar eu o sa plec de-acolo in cateva luni, o sa ii las in urma si o sa ii uit incet incet pe toti copiii astia pe care am reusit sa ii retin si sa ii disting destul de rapid. I-am indragit la fel de rapid…

Am fost zgariata in prima zi pe teren, pocnita in a doua zi.. am continuat mai mult sau mai putin in acelasi ritm, evitand muscaturile, insa (ma descurc destul de bine la capitolul asta). Mi se pare normal, mi se pare dureros. Mi se pare la fel de normal sa evit loviturile, sa ma apar si sa interzic. Sa ii detest pentru asta? sa ii evit pentru ca m-au pocnit? In nici un caz. Ei macar incearca sa spuna ceva pentru ca nu au acces la cuvinte, cei care m-au agresat pana acum, ce scuza au? (glumesc, mai mult sau mai putin, stiu ce loc are violenta in viata unora)

E prima mea experienta clinica si ar trebui sa accept faptul ca nu am raspunsurile pe care altii, dupa ani de experienta, nu le au. Ar trebui sa fiu mai indulgenta cu mine si sa accept acum timpul ce mi-a fost oferit la inceput. Ar trebui sa merg inspre ceilalti. Ar trebui sa citesc mai mult. Ar trebui sa fac mai multe decat fac momentan, dar stiu ca nu o sa ma schimb prea mult. Vedem ce iese asa.

Pana atunci, o sa continui sa ma intreb de ce parte a gardului sunt « nebunii ». Dar mai ales, unde ma aflu eu.

Comentarii
  1. arakelian spune:

    e f. greu sa vezi copii cu probleme. E f. greu sa lucrezi cu ei, sa lupti sa ii ajuti.
    E magnific cand reusesti. Fiecare pas e o reusita colosala.

    Trebuie sa ai o detasare si o obiectivitate fantastica. Eu nu am, eu as plange continuu.

    • Alexandra spune:

      Detasarea e imposibila si imi permit sa ii iau in brate, imi permit sa fiu apropiata de ei, inca pot sa o fac, incercand sa ii ajut. Nu imi fac iluzii, stiu ca nu o sa pot face nimic in cele cateva luni cate mai am de stat in institutia asta, dar pot invata cate ceva :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s