Fumuri

Posted: Decembrie 15, 2012 in Ganduri

20121215-173112.jpg

Nu ma tentase fumatul pana in clasa a zecea. Ai mei imi dadeau voie, nu interziceau, singura conditie era sa le spun si sa nu ma ascund, cum facuse tata. Chiar si asa, tata a banuit ca fumez, dar era in perioade in care chiar nu incercasem.

Intr-a zecea, dupa o lucrare la mate la care facusem toti o foarte mare varza, am iesit si am stat in coltul fumatorilor. Mai multi au incercat, „de nervi”. Eram si eu printre cei care au incercat. Cred ca era Winston pe atunci. Sau altceva, ce reuseam sa identific la majoritatea fumaturilor, asociind mirosul cu gustul pe care il simtisem eu.

Dar fumatul nu a fost de mine. Nici atunci, nici cand am iesit la biliard de un 8 martie, nu a mers. Nu a mers nici acum doi ani cand mi-am ars gatul, incercand inca o data, sa ma calmez.

De data asta a fost altceva. Ma batea gandul de ceva vreme, stiam ca sunt cu nervii intinsi si nu vroiam sa apelez la calmante. Dar cand calmantele mi s-au parut inutile, am aprins o tigara. Din primele cateva nu am putut trage mai mult de cateva fumuri, ma inecam cu restul. Dar am invatat, mai mult singura.

Acum, la varsta mea, am inceput sa fac prostii. Dar doar ca sa nu fac altele mai mari. M-a certat tata, dar cred ca intelege.

Fumez singura, de cele mai multe ori. Sau cu singura persoana in care mai am incredere si e aproape de mine.

Am gesturile tipice multor fumatori, le-am invatat de la ai mei, de la alti prieteni fumatori. Dar inca se vede ca abia m-am apucat.

Cand sunt singura stau lipita de un perete, sa nu faca ravagii ameteala-mi si ca sa nu las loc injunghiatului pe la spate. Stau pe balcon si inghet acolo, uitandu-ma la luminile ce devin din ce in ce mai stralucitoare, imi strang genunchii la piept si apreciez ameteala. Ascult clopotele, trebuie sa fie ora 7, Inchid ochii, vad doar negru si nimic altceva, ca atunci cand sunt la un pas de lesin.

De doua saptamani ma invat cu senzatia de lesin, cel putin o data pe zi. Nu o sa dureze, stiu. Nici senzatia, nici perioada asta. Dar pana sa ii pun capat, o sa am momentele mele in care ce se intampla in corpul meu e consecinta directa a actiunilor mele si nu ale altora, nu o sa fie reactii involuntare, totul o sa fie controlat de o tigara si un foc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s