Archive for the ‘Nervii mei de toate zilele’ Category

Sunt indignata si ma ingrijoreaza reactia mea fata de un copil. Vreau sa bat un copil de 8 ani, vreau sa ii dau in cap, desi probabil as dori sa fac asta parintilor inainte de toate, pentru ca ei nu iau nici o masura. Nu interpretez, astea sunt faptele relatate de sora copilului. Sa o luam de la capat:

Copiii de care am grija, N. (9 ani) si E. (12 ani imediat) au fost la aceeasi scoala. N. are un coleg care il bate de cateva luni, il calca in picioare cand e pe jos, il impinge… E. a fost colega cu sora piciului in cauza si a spus ca si pe ea o pocneste frati-su si parintii nu fac nimic, doar ii sufla in coarne. As fi putut sa ma indoiesc, dar avand in vedere cat de dese sunt incidentele in care piciul pocneste alti copii, sunt sigura ca s-a ajuns la urechile parintilor si nu s-a intamplat nimic. Stiu, probabil ca nu trebuie sa dau vina pe parinti sistematic, poate asa e el mai tampit.. nu conteaza, as vrea sa ii rup capul un pic. Pentru ca eu tin la N., pentru ca mi-e verisor si pentru ca e un copil care are deja destule probleme.

Ieri nervii mei au ajuns la limita. Bine ca nu l-am vazut pe pusti. N. a iesit de la scoala cu o mutra spasita si l-am intrebat intr-o doara daca a fost bine la scoala. La care mi-a raspuns, deschizand palma „daca un dinte rupt e un lucru bun…”. Ajunsa acasa am sunat mama care nu stia de incident. Era 18:30 si se intamplase la 16:00. Nimeni nu a sunat parintii. Nimeni nu a mers sa vada directorul. Profesorul care a vazut scena (piciul l-a impins pe N. destul de bine incat sa cada si sa isi rupa un dinte) i-a spus lui N. doar sa stea pe margine. Cand mama urma sa ajunga acasa am realizat ca doi dinti fusesera rupti, de fapt: unul pe jumate (dinte definitiv, cel din fata) si din celalat „doar” un colt. Au mers de urgenta la spital si nu stiu, o sa aflu azi ce s-a intamplat.

E inadmisibil ca intr-o scoala copiii sa-si poata da in gura asa, sa se injure in toate felurile si singurul lucru ce li se spune „nu va mai jucati impreuna”. Ah, si e interzis sa lovesti agresorul; tu, ca victima, nu ai nici un fel de drept, nu ai decat sa mergi mai incolo. E exact aceeasi politica aplicata in cazul violurilor: e vina victimei, a cautat-o, nu trebuia sa fie acolo, nu trebuia sa faca asta sau ailalta. Nu e vina agresorului, e doar un barbat. La fel si astia mici: eh, sunt baieti!

O sa fie teribil cand o sa fiu mama.

Anunțuri

Ajutor (!)

Posted: Ianuarie 7, 2012 in Nervii mei de toate zilele

Sunt mai ciudata din fire si sunt constienta de asta. Dar nu ma pot impiedica sa raman mirata/socata/uimita cand un om imi multumeste din suflet pentru un serviciu ce mie mi s-a parut normal (ca exista cei care nu multumesc pentru servicii enorme e partea a doua, stim ce nume poarta).

Cand inca stateam in cutia de chibrite umeda din Paris aveam o „curte” interioara la care numai noi aveam acces. De fapt, mint. Si vecinii se serveau de curte: prezervative, cutii, sticle, ambalaje… decorau frumos curtea. S-a nimerit ca intr-o zi pisica unei vecine sa sara acolo. Vecina mi-a lasat biletel in usa, cand am ajuns acasa m-am dus sa o chem jos sa isi ia mieunatoarea. Mi-a multumit de zici ca cine stie ce servici i-am facut! Si doar nu am fata de cetatean al tarilor in care se mananca animale de companie.

Au mai fost si alte ocazii.. ajutat persoane cu bagajele, cumparaturile, deschis usi, prostii de genul la care ma vedeam foarte bine in pielea lor (si am fost in pielea lor de multe ori) si neajutorata. Daca pot, de ce nu?

La fel procedez si cu donul de sange. ( Bine, pe ala nu il pot dona pentru ca nu am destul nustiucecacat. Dar donez plasma. ) Nu stiu cine a vazut acele de plasma; nu sunt frumoase, sunt lungi si groase. Eu ma stramb la un vaccin, la o analiza obisnuita, apoi cand intra acul cela in venele mele tampite (e din familie, venele oblice sunt mai frumoase decat alea centrale ce au tendite sadice) strang din dinti, din ochi, din picioare, din tot ce pot. Pentru ca doare o animala d-aia. Dup-aia ustura, dup-aia il mai simt si cum vibreaza uneori, sau se incalzeste (de fapt el se raceste, dar il simt eu fierbinte) sau, si mai frumos, simt cum se misca atunci cand trebuie sa incordez mana, strangand mingiuta pe care mi-o dau mereu ca sa nu fie donul prea lent. Deci da, ma doare. Si in ziua aia nu mai pot face nimic cu bratul ala. In plus, uneori am noroc si mai ca lesin, sau am vanatai ce ma tin cateva saptamani pentru ca infirmierele nu au stiut sa scoata/bage acul ca lumea. Ma las totusi maltratata. Nu am bani sa dau celor care au nevoie. Dar am o plasma mai pura decat celelalte grupuri si sunt interesanta din punctul asta de vedere. Deci mi se pare normal sa dau. Eu as fi vrut sa dau si ultima data, dar aveam fierul undeva pe la genunchi si m-au trimis acasa; nici nu am vrut sa mananc, pentru ca nu am considerat ca am dreptul, nu le-am dat nimic, de ce sa mananc?

Si ajungem la ce ma doare pe mine mai tare: sa ajut oamenii care sunt in rahat, sau care sunt atacati. Ca astea sunt doua probleme dureroase, de fapt. Recent sor’mea ai’ mica o fost oleaca trista si suparata, ca tot omu’. Niste oameni erau vinovati sau a crezut ea ca sunt vinovati; nu ma intereseaza, cert e ca nu ii era bine. Si unul din oamenii aia o venit si o facut un comentariu foarte nelalocul lui, deci eu am sarit usor la gatul lui. Probabil nu trebuia sa ma bag, sor’mea e totusi destul de mare si competenta, dar asa mi se pune mie pata pe unii oameni. A iesit cu scandal si cu injuraturi. Nu ma intereseaza, in momentul in care cineva ataca o persoana draga mie, risca sa si-o fure, pentru ca asa e in fotbal, draga.

Dar a mai fost ceva zilele astea. Am fost martor indirect al unui furt de telefon. Nu consider ca am tras concluzii pripite si oricum nu asta e problema. Individul legat de telefon e britanic in vizita aici. Nu il cunosteam, nu ma interesa viata lui. Dar eram in acelasi perimetru cand s-a intamplat nenorocirea, eu am vazut faptasii. I-am sugerat sa sune la politie. Ni s-a spus ca e mai bine sa mearga direct acolo. Tipul ce ne-a spus asta, ne-a dat si adresa si cum sa ajungem (lipsita fiind de sensul orientatiei, am pierdut timp aiurea, dar asta e alta mancare de peste) si ca ar fi bine ca eu sa merg cu victima, pentru ca sunt martor. Ok, nu-i broblem, daca rezolvam repede, trebuia sa mai si muncesc in ziua aia. Asa ca am mers, pe un vant ce m-ar fi luat pe sus cu tot cu Denisa… noroc cu gentile noastre de studente/muncitoare. La comisariat am asteptat ca sa ni se spuna ca nu e posibil, nu le merg calculatoarele, putem reveni in alta zi? Baietul putea, eu puteam.. de ce nu? Asa ca m-am prezentat azi (dupa ce am alergat oleaca) si am stat acolo mai bine de o ora, ca sa declaram furtul si sa dam detaliile posibile si necesare. Iesind de acolo baiatul mi-a multumit de prea multe ori, s-a scuzat de deranj si toate alea. In plus de asta mi-a dat o sticla de vin. (am fost si eu fata simtita o data in viata mea si nu i-am zis ca nu beau vin rosu)

Da, m-a surprins ca mi-a multumit si mi-a si facut cadou. Am fost in situatia lui, am fost agresata (chestie la care unele persoane au reactionat in mod placid, dar asta nu e important) si mi-a fost furat telefonul; a trebuit sa merg singura la politie in ziua urmatoare si dup-aia la un examen la care tremuram si incercam din greu sa ma abtin din plans. Chiar daca nu as fi stiut ce inseamna asta, tot l-as fi ajutat. Chiar daca nu as fi avut foarte mult timp liber, tot as fi facut-o. Pentru ca mi se pare normal. Anormal mi se pare sa fiu intrebata pe un ton amuzat daca nu am ce face.

Nu ma astept la ajutor spontan din partea nimanui. Ma deranjeaza, chiar, cand vine fara sa il fi cerut si fara sa am nevoie evidenta. Ma descurc singura si daca nu ma descurc, intreb, cer ajutor, chiar daca imi ia foarte mult timp. Dar nu inseamna ca nu o sa ajut. Sunt subiectiva si ajut cand mi se pare normal sa ajut. Dar nu mi se pare normal sa fiu judecata/insultata pentru asta. Unele comportamente in societate sunt absolut aberante si cu toate astea ele continua sa existe sau sa fie ridicate in slavi, chiar, de unii si de altii. Dar eu nu sunt nici unii si nici altii. 

 

Poza asta a fost facuta de sora-mea, eram in Versailles si mergeam spre castel, daca nu ma insel. Eu sunt in stanga, Denisa in dreapta. Da, ne tinem de mana.


Si da, sunt gata sa bag un cap in gura oricui comenteaza urat la treaba asta. Stiu, sunt o doamna (teoretic) si nu se vorbeste asa, bla bla bla.

 

Numai ca am auzit de atatea ori (am spus-o deja) comentarii pe treaba asta incat mi s-a acrit.
Consortii nu au nici o problema cu treaba asta. Sora-mea si prietenul nu a avut nici o problema cu treaba asta. Colegii de munca (cei care conteaza) nu au avut nimic de spus. Colegii de scoala, cu atat mai putin. Parintii (desi suntem majore si vaccinate si nu ar trebui sa conteze), nici atat.
Atunci de ce ar trebui sa ma intereseze ca un neica-nimeni se baga? Ca il doare pe el ca eu tin de mana o fata? Da’ eu ma iau de el ca isi scobeste creierul si arata multimii rezultatul sapaturilor? Sau de ala de-si scarpina bijuteriile? Sau de gagica ce plescaie guma in fata mea, probabil ca sa ghicesc ce marca e? Nu ma iau nici de cei ce mai ca se urca, in locuri publice, unii peste altii, ca sa se linga mai cu spor (da, am fost si eu tanara si am facut d-astea, poate tocmai de-aia)? Si inca nu am pocnit nici o mama cu copil pentru ca progenitura se tot izbeste in mine sau ca zbiara.

Deci nu consider ca e treaba cuiva pe cine tin eu de mana. Sunt sigura ca daca tineam de mana un Yetti aveam mai putine privire socate.

Simt ca ma repet, dar e usor frustrant. Si na, vroiam sa postez poza…

Karma

Posted: Ianuarie 23, 2010 in Nervii mei de toate zilele

Cam de pe la sfarsitul anului incoace tind sa cred ca soarta are ceva cu mine, pentru ca unele lucruri merg numai pe dos. Poate pentru ca nu am fost destul de respectuoasa fata de noul an. Sau poate pentru ca am lucrat pe intai. Sau poate pentru ca am facut mai multe ore decat trebuia si am fost platita in consecinta si mi-a aruncat careva vraji… that must be it.

Lasam anul ce-a trecut in urma, de morti, numai de bine, nu?
Anul asta a inceput un pic cu stangul… relatii ce se degradeaza la munci si nu numai, persoane care mi-s simpatice la munca si pleaca. Proiecte de predat ce s-au soldat cu esecuri, la nivelul reactiilor cel putin.
In plus de asta, e sesiune. Si am examene, logic. Multe, evident. Stresante in asa hal incat mi-au slabit organismul si am racit. Acum, desi toata iarna am fost in fusta/rochie si am stat destul de mult pe afara; acum, cand de doua saptamani sunt mai mult in casa. E absurd, ca tot anul asta, pana in prezent.

Nu simt nevoia sa relatez momentele dureroase pentru simplul motiv ca nu vreau reactii.

Dar au fost momente amuzante si caraghioase, stupide sau chiar cretine.
Sa incepem cu unul recent, din categoria celor cretine pentru ca doar am avut de-a face cu functionari.

Am primit lista examenelor pe la inceputul saptamanii destinata invatatului. O vazusem deja afisata si am bagat de seama ca unul din examene era trecut de doua ori, dar atat.. Am zis ca e o eroare ce va fi corectata printr-un mail. Ashi! Doar nu o sa isi oboseasca secretarele degetelele pretioase… Am asteptat pana marti, ultima zi inaintea examenelor, fara sa primim semn de viata de la gingasele fapturi. ( sunt doua bucati adica, una care se ocupa de primii doi ani, cealalta de restul) Doritoare de nitica relaxare bine-meritata, ma bag sub dus si cum n-am ce face, ma gandesc la examene. Si realizez ca lipseste un examen din programa. Sa stau calma sub apa fierbinte? Ti-ai gasit… am iesit din cada ca un uragan si m-am uitat pe foia cu datele diverselor sentinte. Intamplarea facea ca in urma cu cateva ore ma uitasem pe brosura facultatii si acolo am vazut ca una din materii se numise inainte PSC sau ceva de genul, in loc de PSE. Bineinteles, sub numele vechi era trecut examenul nou.
Surpriza placuta a constat in faptul ca era joi. Adica in doua zile, nici macar. Cum nu stiam ca am examenul in cauza, nu am invatat. In plus nu mi-a placut materia si creierul meu a decis sa fac un alt+del datelor receptionate in fiecare curs. Asa ca am facut o criza de nervi. Ca sa nu fiu singura disperata, am sunat-o pe Aurélie si am dat drumul unei insiruiri de injuraturi care mai de care mai plastice, la adresa gingaselor fiinte. Slava facebook-ului, aveam doua colege acolo, pe care le-am intrebat daca ele stiu de nefericita intamplare iar una mi-a raspuns senina ca da, dar secretarele au trimis mail. Oh, they did? Mi-a fost transmis noul orar cu modificarile de rigoare si am lasat-o balta.

Pana miercuri, dupa primul examen (care-o fo’ ok).
M-am teleportat pana la secretariat, ca nu carecumva sa fie in pauza de masa.
Ii explic gingasei fiinte ca as vrea sa stiu (sunt fata si nu sunt tocmai directa) in ce moment o sa fie inscrierile etc. Tanti ma intreaba daca primesc mailurile de la ea. Da… I used to, at least? Imi explica ea cu patos ca un virus i-o papat toate contactele. Condoleantele mele, sa ii fie de bine. Dar asta nu ma ajuta sa aflu cand, ce si cum…
Ii dau adresa mea de mail, ii spun pe litere; drept ii, m-am incurcat intre _ si . dar am corectat si oricum, ambele variante erau bune.
Insist totusi, cum o sa fie cu inscrierea?
„V-am spus, toate detaliile sunt in mailul pe care vi l-am trimis”
Uh… acelasi pe care nu l-am primit pe motiv de virus hraparet?
Intreb despre adeverinta necesara pentru copiii muncitori… „Totul este in mail.”
Si mi-a cam taiat-o scurt, sa nu mai insist, ce naiba!

As fi vrut s-o iau de pleata si sa o izbesc de monitorului PC-ului ce serveste mai mult la jucat solitaire, dar m-am abtinut. Nu ar fi putut sa-mi dea informatiile? Ori a uitat, ori ii era lene. In orice caz, nu era tocmai binevoitoare.

Ajunsa acasa (no, that wasn’t all) verific e-mailul: aveam una bucata mail de la gingasa fiinta. Numai ca era trimis ca fwd si nu am inteles de ce.. Pai, desi ii spusesem adresa pe litere, desi o avea pe o hartie in fata ocheanelor, a reusit sa scrie „X” in loc de „N”. In primul mail trimis mancase „a”-ul din „Alexandra” (how dumb can one be?) si iarasi, X in loc de N.
Detaliu important: daca nu ma gandeam la examenul in cauza, nu as fi fost prezenta si as fi picat direct.

Merci qui?!

Cei cu care am petrecut destul timp sau cei care mi-s destul de intimi (in sensul ca ma simt in largul meu) stiu cat de usor ma pot enerva. Nu tine de anumite perioade ale lunii, e ceva obisnuit la mine. Functionez pe baza de stres si agitatie.

Am fost in situatia in care am surprins persoane din anturajul apropiat, spunandu-le asta. La fel cum surprind cand scot (la munca) o gluma mai putin ortodoxa.

Dar da, ma enervez repede. Vine de la natura, de la parinti, de la mediul inconjurator.. de la orice poate sa vina, am in sange chestia asta si chiar daca mi-am propus sa stau calma, de cand m-am intors din vacanta, nu mi-a reusit. Scuza mea ar fi ca de fiecare data cand am izbucnit a fost dintr-un motiv bun, ceva ce ma atingea personal. Adica spre deosebire de locul de munca, unde nu am voie sa ma enervez, pentru ca e stupid si inutil. Dar chiar si acolo nu m-am putut abtine din motive stupide si pe care nu le puteam lua decat personal.

Pe langa incompetenta unora, imposibilitatea de a mentine o decizie luata a altora, sau pur si simplu fapte pe care nu le pot lua decat ca dezamagiri.. mai sunt si, de maniera generala, prostii. Vorbesc de acea categorie de cetateni ce nu se poate abtine de la a jigni pe cineva, de a imbranci, de a hartui moral sau fizic, de a se uita stramb.. oamenii aia care trezesc in mine, pe langa nervii usor de stimulat, si impulsuri violente.

Nu sunt doar nervoasa din fire, mai sunt si violenta. Nu, nu am dat inca in nimeni degeaba si in general, ma abtin, pentru ca e si asta un mod de a-si afisa prostia si pe a mea, prefer sa o mentin inchisa si sa o folosesc doar ca metoda defensiva. Dar nu inseamna ca nu am ganduri violente. Asa ca, firava cum sunt, uimesc, cu forta mea ( show off!) dar mai ales cu tupeul si agresivitatea de care pot da dovada.

Exemplele de la munca sunt irelevante. In afara muncii conteaza mai tare.

Acum cateva saptamani… multe, chiar inainte sa plec in concediu, de altfel.. eram in metrou cu Denisa, iesisem de la munci si nu stiu unde mergeam, poate chiar ne indreptam spre casa, pur si simplu.. nu conteaza. Cert e ca aveam in spate 5 ore de stat in picioare si conversat cu indivizi, intr-un limbaj codat si urcat si coborat scari, dus, adus diverse obiecte, mai mult sau mai putin grele. Pe scurt, eram obosite. Cum eu sunt mai obisnuita cu chestiile astea (a se citi incapatanata) am lasat locul Denisei.. Fix in fata ei, era un pusti care daduse semne, vag, ca ar vrea sa se aseze.. Dar cum nu a zis nimic, am crezut ca mi s-a parut. Vorbeam cu Denisa, ca fetele.. si ea ma opreste intrebandu-ma daca individul de langa mine ne-a zis ceva. Nu bagasem in seama si am continuat sa vorbesc, fiind atenta totusi la ceva dorinte de comunicare. Problema e ca nu mi-a placut tonul individului. Si dup-aia, nu am apreciat nici convingerea lui ca nu intelegem ce zice. Eram usor ocupate sa vorbim, nu sa ascultam ce zic altii. L-am intrebat, uitandu-ma urat, direct.. daca e vreo problema. Nu mai retin tot dialogul, dar, presarat de cuvinte scuipate printre dinti si o oarecare violenta in ton, tipul (nenea, insul, individul, nea caisa.. ) s-a luat de mine/noi. De ce nu l-am lasat pe tzache (care tzache ii apartinea in calitate de fiu) sa se aseze.

Una la mana, pustiul nu incercase sa se aseze.. fiind scaun cu strapontine, nu a pus nici macar mana pe marginea scaunului, deci uhm… cum sa zic, nu puteam ghici ca el vrea sa se aseze. Doi la mana, tonul tipului m-a deranjat. Daca imi spunea, frumos sa il las pe ala mic ( avea in jur de 12 ani) sa se aseze, nu cred ca era vreo problema.. Dar m-a atacat direct, asa ca nu am putut sa tac.

S-a luat de faptul ca noi veneam de la munca, gen wow ce-am mai muncit.. ala e mic si trebuia sa il lasam. De ce ii vorbesc asa, stiu ce varsta are? Iaca, m-o fi luat de minora, presupun, ceea ce ma flateaza, dar in nici un caz, varsta nu era relevanta, nu avea nici 40 de ani, asa ca puteam bine mersi sa il tutuiesc, mai ales pentru ca felul in care imi vorbea nu merita nici o forma de respect.

Am renuntat sa mai zic ceva, numai pentru ca mi-era teama ca ar da in mine sau in Denisa. Nu pentru lovitura in sine, ci pentru reactia mea mai degraba. Ei da, nu radeti, puteam sa ii dau una sa zaca, sunt destule obiecte contondente in metrou si in plus, mai loveam si pe altcineva din greseala si nu as fi vrut sa se intample asta. Ne-a urmarit in schimb, zbierand dupa noi, la statia la care am coborat. Nu a venit pana la capat, ca atunci cred ca strigam „viol” sau ceva si o incurca un pic…

Mai trist e ca era cu nevasta-sa (care ii tinea isonul, evident) si cu doi copii. Mi-ar fi rusine sa am asa activitati de fata cu copiii mei.. dar na, daca nenea nu isi poate afirma potenta in alte domenii, trebuia sa faca pe rotweiler-ul in domeniul public.. Iaca, tata s-a luat de o tanti rea care nu m-a lasat sa stau jos, wow ce puternic e tata.

Asa, asta ar fi una din intamplari. Dam la o partea cea cu muierea agresiva pentru ca Denisa a vrut sa tina un loc pentru mine si aia a latrat la ea, sau data cand una mi-a bagat mana in par.. trecem direct la ziua de vineri, saptamana asta.

Cred ca am mai zis, nu sunt tocmai politicoasa si imi ofer locul din metrou/autobuz/tren destul de rar. Dar nu fac ce-a facut nenea pe care imi venea sa il pocnesc, sa ii arat ca e alergic si la tinere.

Ce se intamplase:
Urcasem in metrou, in cap de linie, deci am putut alege unde sa ne asezam. La fel si un mosulica, mai arab el de neam, cu ocherlari de soare cat fata si baston. M-a deranjat doar in momentul in care a dat cu bastonul pe scaunul din fata, pentru zgomot mai mult decat altceva, sunet repetitiv si deranjant. N-am inteles care era problema lui, dar abia asteptam sa se aseze cineva acolo, ca sa nu mai repete. Denisa s-a prins mai repede decat mine, s-anume: nenea nu vroia sa babele sa se aseze langa el.

Mai inceata din fire, nu m-am prins decat in momentul in care tanarul din fata lui s-a dat intr-o parte sa lase o tanti sa se aseze langa geam, dar mosul a facut urat, ca nu vrea babe langa el.
No, si-atunci mi-a sarit mie mustarul. Cum adica? cine e el sa decida ca nu vrea babe langa el, ce e mai tanar? E metroul lu’ tac-su? (ca sa reiau expresii pe care le-am auzit din copilarie cand faceam naveta cu trenul) Asa ca, infigareata, m-am bagat in discutia cu tanti (mai calma decat mine, era doar un pic indignata) si i-am zis ca n-are decat sa mearga cu masina daca nu ii convine. Tanti a fost de acord cu mine, tanarul s-a uitat curios la mine.

Dar mosului nu i-a fost de ajuns, din contra, a pornit si mai abitir, ca el nu vrea ca babele sa se aseze langa el, ca e alergic. M-am uitat câsh la el.. dar nu am zis nimic legat de asta. M-am legat chiar si de mama lui, intrebandu-l daca ea nu era batrana. „Mama mea a murit tanara” La care, i-am spus ca bine a facut, altfel.. cine stie. L-am mustrat si eu cum am stiut mai bine, din simpatie pentru babute si din scarba pentru comportamentul cretinului. M-am abtinut de la injurii si nici nu l-am tutuit.. i-am spus ca ar trebui sa ii fie rusine, da’ de unde.. el si-a dat ochelarii jos si mi-a aratat o umflatura intre ochi.. se pare ca aia e alergia la babe.

M-a enervat infiorator. Cum poate sa aiba atata tupeu? Cum isi permite la varsta lui, sa fie asa de afurisit? Moare imediat (poate chiar impins de o babuta) si el are timp sa fie atat de cretin? Sau poate ca din moment ce s-a terminat Ramadan-ul, face tot ce n-a avut voie, ca un bun musulman.

Cand am coborat, tipul din fata lui ne-a lasat sa trecem si am glumit pe seama mosului, ajutand o babuta sa isi urca caddie-ul pe scari. Probabil ca el nu o sa deteste babele…

Cat am comentat mosului (nu pot zice ca a fost cearta) Denisa nu a zis nimic si mi-era teama ca am suparat-o sarind asa la gatul unuia, oricat de imbecil ar fi fost.. Insa nu, chiar a apreciat ca m-am luat de el.. For once, fitilul meu scurt are si efecte pozitive!

Sunt sigura ca o sa mai fie si alte ocazii in care sa imi arat latura asta mai negativa, pentru ca e dominanta, nu de alta.. chiar daca as vrea sa fiu mai calma. Eh, atata timp cat nu-i agresez pe cei dragi, poate-mi sunt iertate iesirile.

Punct

Posted: August 26, 2009 in Nervii mei de toate zilele

Nu sunt extrem de saritoare din fire.. ii ajut, cand pot, pe cunoscuti. Necunoscutii.. uhm, in afara de ce se limiteaza la politete si reguli de viata in societate, mai rar. Nu sunt neaparat altruista decat in cercuri inchise.
Nu inseamna ca rautatile gratuite sunt la ordinea zilei. Raman politicoasa si eventual zambareata, mai departe de atat, nu prea.

Cand consortul a decis sa primim matze acasa, pana o sa fie adoptate, m-am uitat cu multa reticenta si am acceptat.. na, insemna sa putem alege diverse matze, sa vedem ce inseamna sa stai cu una. Sau mai multe. Pentru ca s-au inmultit (nu intre ele)a ajuns sa nu imi mai convina, am pus o limita, ce a fost extinsa, in functie de circumstante. Am ajuns sa avem 13 matze, mai departe..

Functionarul

Posted: Iulie 15, 2009 in Nervii mei de toate zilele

Deasupra muritorilor de rand s-a ridica El, Functionarul. E mai dajtept decat noi, cu trei bilute, cu ceva clase/liceii/universitati peste noi, au stampilele de care noi, muritorii de rand avem nevoie ca de nectarul zeilor. Fara ei nu putem exista, ne sunt vitali. Ca un rau absolut necesar.

Nu, nu detest functionarii. Doar ca ma calca, in general, pe picioare/bataturi/nervi/orice altceva ce ar putea starni accese de furie.
Eu nu am rabdare. Mie nu imi place sa astept. Pe mine ma dispera oamenii lenti. Mie nu imi place sa vorbesc cu strainii, ca asa m-a invatat mama.
Dar exista cazuri de extrema importanta in care fac toate astea, calma si docila, asa cum tot mama m-a invatat.

Eu nu stiu cum se procedeaza in fiecare primarie.. Fiecare stana cu regulile ei, mai ales in Franta. ( a se vedea cazul meu si al Denisei in confruntarile cu birocratia; sau, cum am auzit de curand: eu am citit pe site la ei, astia cu trei bilute, ca nu pot avea cetatenie dubla decat daca fac parte din unul din statele mai smechere. Cum nu vin decat din Romania, nu pot avea, deci, dubla cetatenie. Eh, o alta tipa stie ca de fapt avem voie, asa i-au spus ei la prefectura. Deci da *head desk* vorba inteleptului.)
Azi a trebuit sa merg acolo pentru niste copii legalizate (am repetat in gand de nu stiu cate ori si cand am ajuns acolo nu mi-a iesit decat dupa ce m-am balbait: copie certifiée conforme. Uite bre, acu’ iese usor!) . Dau sa intru, ca vad ca se deschid portile imparatiei.. tanti din fata mea impinge usa. Mama ce nesimtire! Se intoarce, ma vede „lucrati aici?” uh… nu? „ca deocamdata e inchis..”
Ma intorc pe scari, doar pentru a intra 2 secunde mai tarziu. Mda. mai e…