Archive for the ‘Scoala’ Category

Learn – Learn – Learn

Posted: Aprilie 2, 2011 in Scoala

Imi plac verbele neregulate la engleza… E singurul lucru care imi place din gramatica, a noastra sau a lor. Sunt planta la gramatica, nu stiu ce timpuri folosesc, am refulat cu totul ce stiam despre verbe, adverbe si tot felul de chestii de genul. Le-am asimilat si le am integrate in structura mea de baza, in ce priveste limbile. Ca ma incurc la unele cuvinte, ca fac furculisioane, asta e partea a doua si mai putin importanta, dupa mine. Raman mandra de faptul ca nu am nici un fel de accent cand vorbesc romana si ca nu am uitat, cum au facut-o altii. Nu o sa salut nici un alt romana cu fraze de genul „ciao bella” care imi repugna, de altfel… Dar lasa, noi sa fim sanatosi!

Alta era ideea… Am impresia ca m-am mai plans de nivelul colegilor mei de scoala cand vine vorba de engleza. Si am iar ocazia sa o fac. Cred eu ca sistemul e de vina ca sunt ei plante absolute in ce priveste engleza, dar nici nu ar face eforturi. Imi dau impresia ca au (majoritatea celor pe care ii cunosc) o gandire matematica si ca analizeaza fiecare propozitie dintr-un punct de vedere strict gramatical si algoritmul le spune cu ce verb trebuie sa inlocuiasca si la ce timp. Ok, am recunoscut, eu sunt varza la gramatica si uneori dau rateuri, dar de cele mai multe ori reusesc sa ma exprim si sa ma fac inteleasa de catre ceilalti (englezi, americani, irlandezi, experienta proprie, nu fabulatie). Dar ei, nu… o colega ma intreba cum se pune un verb la nush ce timp… m-am uitat la ea cu o privire la fel de goala ca cea pe care o are ea cand ii vorbeste proful (e englez si vorbeste doar engleza, nu intelege franceza). Nu stiu. Chiar nu stiu ce vrea ea sa faca, dar stiu cum ar suna propozitia mai bine. Si stiu sa scriu dupa dictare, slava cerului.

Nu au vocabular, gramatica o stiu doar din teorie, trebuie sa cujete un sfert de ora ca sa isi dea seama cum se conjuga un verb… duc lipsa de exercitiu si sunt ofuscati cand proful vrea sa dea la examen si o parte de intelegere orala. Imi pare rau, dragilor, dar sunteti in Master… totusi! Nu ii deranjeaza ca nu vorbesc engleza, ca nu o inteleg… Chiar si anul trecut ma socase lipsa de cunostinte, pentru ca eram inscrisa la niste cursuri de etologie si acolo profii ne-au dat articole ale unor cercetatori, in engleza; toti au fost ofuscati. Am fost nedreapta criticandu-i, dar imi dau seama ca situatia e critica. In momentul in care nu stii ce inseamna „bread” sau nu stii ca „cheaze” nu se scrie asa (te poti gandi la ambalajul unui Cheesburger de exemplu) sau pur si simplu sa nu intelegi cand proful iti cere sa iti spui numele, e grav.

Gata, mi-a trecut.

In general, sunt fata cuminte. Serios. In toata cariera mea de eleva, am chiulit de la destule cursuri (franceza in special si uneori la a doua ora de mate, cand aveam cu mumia) pe motiv de frica de absente sau mai nou, ca nu am incredere in cei de la care as putea lua cursurile si ca prefer sa fiu eu acolo. Dar am avut vreo doua zile in liceu (un 8 martie si inca o zi pe la sfarsitul liceului) si una in facultate, cand am chiulit o zi intreaga. Ma simt vinovata, ma simt nestiutoare in plus… deci prefer sa vin la scoala, sau daca chiar nu vin, trebuie sa am motive bune.

Ieri a fost una din zile. Cei cu care am pastrat legatura in ultimele 6 luni (imi cer scuze fata de ceilalti, asa a fost sa fie) stiu ca incep sa ma tin pe picioare. Cu tot cu glezna mea beteaga. Ieri insa am decis ca nu am rezervele necesare de energie sau stamina, ca sa ma ridic din pat. A fost o simpla raceala (si inca e, dovada fiind sublima mea voce nazala) dar o sfarseala ce ma apasa de ceva vreme, m-a tinut in pat cand alarma a sunat la 6:30. Si am zis ca nu merg. Era cumva premeditat, de seara nu ma asteptam sa merg, nu imi pregatisem geanta si poate si asta m-a facut sa ma simt vinovata… Mi-am revenit pe parcursul zilei, dar chiulul mi-a ramas pe creier si daca nu reusesc sa recuperez cursurile de ieri, o sa ma detest, ca de obicei.

Nu sunt eleva ideala, sunt doar obsedata, fixista, maniaca chiar… Imaginea asta de eleva buna am avut-o mereu si imi place. Sunt mediocra inspre slaba, in privinta notelor, dar am tinut mereu ca macar sa fiu prezenta, chiar daca desenez, citesc carti ce nu au legatura cu ce predau profii, vorbesc prin biletele, joc X si O sau sunt pe facebook (deh, m-am modernizat).
Si deci evident, nu sunt indulgenta cu cei care chiulesc, chiar daca e vorba de persoane dragi. Mi se pare in general nedrept, reportand totul la mine, evident. E un defect pe care il recunosc, dar nu inseamna ca imi si pot rectifica comportamentul. Daca eu pot sa merg la scoala desi imi vine sa ma asez in mijlocul drumului si sa plang pana nu mai pot, inseamna ca si altii, care au o simpla alergie, ce nu apare pe fata si nu ii afecteaza in alt mod decat dermatologic, pot veni la cursuri. Da, sunt nedreapta.

Ieri am decis sa ma asez in mijlocul drumului si sa plang. Figurat vorbind, evident, ca aici nici pe trotuar nu poti sta, ca risti sa dea un biciclist peste tine. Ieri am decis sa imi bag picioarele in reputatia mea de eleva din primele banci, prezenta la toate cursurile si sa dorm. Evident, o sa trebuiasca sa alerg pana sa recuperez cursurile respective si o sa injur in dreapta si in stanga, dar ieri am vrut sa ma gandesc la mine. Macar din cand in cand o pot face.

Nu respect sistemul de invatamant. Pe cel din tara il respectam, acum mi-a trecut… aici, am vazut cum stau lucrurile si nu respect sistemul. Respect profii care intentioneaza sa ne invete ceva, care intentioneaza sa transmita ceva, pe ceilalti, care isi permit sa fie grosolani si sa puna la examene intrebari ce le-ar gadila orgoliul… pe astia i-as scuipa intre ochi.

Saptamana trecuta am trimis un mail unei profe, rugand-o sa ma scuze ca trebuie sa plec in fiecare luni inainte de sfarsitul cursului, ma face sa ma simt groaznic de prost, pentru ca imi place cursul, iar profa mi-e draga. Mi-a raspuns rapid, spunandu-mi ca nu am de ce-mi face griji, stie ca muncesc si intelege… Mi-a mai spus ca aflase, in ultima zi cand avusesem curs, ca tatal ei a murit si ca noi, elevii, am reusit sa o tinem in priza, sa ii dam puteri sa mearga pana la sfarsitul seminarului. Lunea ce tocmai a trecut mi s-a frant inima vazand-o, imi venea sa o iau in brate.

M-am atasat de unii profi, imi sunt simpatici fara sa fi facut altceva in afara de meseria lor. Imi sunt dragi pentru ca tin cont de noi, pentru ca nu ne cer sa scuipam cursul inapoi (asta e motiv egoist: nu sunt capabila sa invat pe de rost si detest Sobolanul, pentru ca ea ia note mari la cursurile unde ni se cere asa ceva si ma enerveaza), pentru ca ne vad ca viitori psihologi, pentru ca sunt acolo in calitate de indrumatori, nu doar profesori.

Detest sistemul, dar imi plac participantii, cei care ma influenteaza in mod direct si uneori ma fac sa cred ca poate a fi prof nu e chiar egal cu sinuciderea.

Chiar daca in ultimele luni am pierdut motivatia, forta, energia necesara pentru a continua, pentru a da tot ce am mai bun din mine, scoala imi place in continuare, cu tot cu constrangerile ei, cu tot cu examenele puse in mod aberant si nesimtit, cu tot ce ne cere ea… imi place scoala, dar imi place mai presus de toate, sa invat. Si e egoist, evident, imi satisfac pulsiunile, atata tot.

D-ale bibliotecilor

Posted: Martie 19, 2011 in Scoala

In loc sa ma apuc de copiat citate, pentru un proiect, prefer sa scriu… pana nu uit, nu de alta. Cum am ametit-o pe Denisa povestindu-i la telefon (singura persoana cu care reusesc sa stau atata la telefon si dup-aia pe mess… ) am zis ca daca scriu, poate suna mai coerent.

Proiectul la care lucrez cu un alt Alex, necesita documentare, evident. Am citit deja o carte, dar nu e de ajuns; avem nevoie de ceva articole in plus, o sa fac chiar si un rezumat la Vasile Porojan… si ne mai trebuia o carte, a aceluiasi autor. Autorul in cauza nu cred ca a fost prea bine inghitit si chiar daca a murit de 14 ani, nu cred ca politicienii vor sa auda de cartile lui, iar oamenii de rand, cu atat mai putin. De ce ne-ar interesa sa auzim ca oamenii strazii sunt mai mult decat ce par? Sunt prima care refuza sa dea bani cersetorilor… pentru ca am auzit miturile urbane despre cei care si-au facut vile cu banii din cersit. Dar mai ales pentru ca prezenta lor mi-a fost impusa foarte mult timp. Numai ca sunt cersetori si cersetori… In fine, cam despre asta e proiectul meu si ideea e ca nenea a fost foarte putin editat, nu a avut succes, presupun, iar acum, cartea pe care am cautat-o azi, se gaseste in 6 biblioteci in toata Franta; in mod sigur o pot cumpara, dar am vazut ca preturile incep de la 50 in sus… ca baby-sitter, nu imi permit sa cumpar o carte… dar cand ma fac mare, o sa o cumpar, pentru ca merita.

Cautasem pe net zilele trecute in catalogul SUDOC (informatica e o chestie minunata, sa stii ce carti sunt in bibliotecile din tara imi pare un asa lux… ) si am vazut ca la biblioteca noastra nu era, evident… dar in schimb e la o biblioteca de langa Sorbona (1, pentru cunoscatori; adica de langa Panteon, pentru cei mai putin necunoscatori) si-anume Sainte Geneviève. Nu e tocmai departe, nici inaccesibila, deci am stabilit ca ne intalnim la Gara de Nord si merem.
( nu tinem cont de un mic detaliu: am intarziat juma de ora pe motiv de imprimanta ce ma detesta, creier cu memorie de scurta durata si trenuri fara probleme care au minute de intarziere)

Luam B-ul, incercand sa uitam detaliile scabroase prezente intre scaune, iesim din metrou si gasim strada care trebuie… mergem pana aproape ni se acreste si ajungem in fata Panteonului. iPhone-ul indica biblioteca cu pricina in partea cealalta a cladirii enorme, deci dam ocol. Prin partea gresita, ca sa lungim un pic drumul.

Alex nu avea buletin sau orice alt act de identitate, deci numai eu am dreptul sa intru. Si am dreptul si la flirtul pe fata al bibliotecarului care imi explica mult si lung cum ca desi e simpatic, nu poate sa lase colegul meu sa intre fara sa aiba un act de identitate.. Oh well. Astept pana completeaza de doua ori formularul pentru ca deh, era « perturbat de prezenta unei domnisoare dragute », ma prinde in chip (urat, ca de obicei) si imi da cardul pe care il pastrez « pe viata », imi da si alte hartii cu o mie de indicatii mai mult sau mai putin pretioase si purced.

Reusesc sa trec de turnichete, gasesc sectiunea de sociologie si il caut pe nenea. Ma luase cu calduri, pentru ca la nici doi metri de rafturi erau calorifere ce ardeau, nu alta… si in plus, nu gaseam. Ma uit cam la toata sociologia si decid sa o intreb pe tanti de la receptie, daca nu cumva ma poate ajuta. Inaintea mea erau doua persoane ce au tot stat, cand ajung si eu, inteleg de ce: tanti e o adorabila si da explicatii, chiar daca nu sunt necesare. Nu ma plang, intra in categoria functionarilor, dar functionari draguti… spre deosebire de scarbele si acriturile de la biblioteca de la facultate, a fost ceva surprinzator.
Dar… are vesti proaste pentru mine: cartea nu e. Desi nu poate fi imprumutata, cartea nu e! Imi sugereaza sa caut la BNF (Bibliothèque Nationale de France) si cauta chiar ea pe site-ul lor. Au scos cartea definitiv din uz, dar au microfilme (sau cum le-o zice, poze legale a cartii respective). Genial. Multumesc frumos, ma duc, reusesc sa ies (cumva, am mereu bafta de carduri ce merg o data din doua) si il iau pe Alex de-o aripa si ne intoarcem la metrou, luam B-ul si dup-aia, 14le, pana la BNF si mai mergem o bucata, ca sa ajungem la biblioteca. Si distractia incepe.

Ca o fata educata si constienta ca sunt mai ametita din fire, prefer sa merg direct la ghiseu dupa instructiuni. Tanti e o dulce, imi spune ca trebuie sa merg la sectiunea B, ca acolo as putea gasi ce vreau. Si imi da un bilet gratuit ca « nu are sens sa platiti 3,50 cand in…45 de minute puteti intra gratis » (adica la BNF se poate intra gratis, sa consulti carti, in fiecare seara, intre 17 si 20). O scumpete!
Il tar pe Alex dupa mine ca sa vedem unde e B-ul, ne intoarcem ca sa sedem oleaca… ne gandim ca poate ar trebui sa intrebam totusi daca pot sa aduca deja ce ne trebuie, ca sa nu pierdem timp si sa consultam dupa ora 17.

La B (nu intram, pentru ca e un paznic langa turnichete) intrebam biliotecarele, care ne spun ca gasim mai degraba la D ce vrem… ok, ne intoarcem si coboram, pentru ca D e jos, iar indicatiile ni le-a dat un paznic foarte dragut si politicos si amabil (merluc).

La D, intrebam paznicul daca am putea cere sa fie scoase microfilmele cu cartea noastra, sa le putem consulta… « Nu, nu se intra decat dupa 17h »… ok, il injuram un pic si asteptam pana la 17.
Ne intoarcem si intram, intrebam pe tanti de la ghiseu. Se uita la noi cu niste ochi cracanati, socata ca indraznim sa ii cerem microfilme, dar cauta totusi in calculator si ne spune ca de fapt trebuie sa mergem la Orientarea cititorilor si sa cerem de acolo un card special care ne-ar da acces la microfilme, pentru ca e o sectiune speciala.. Si Orientarea se gaseste « in spatele bibliotecii ». Care nu stiu ce inseamna, dar aveam un mascul cu mine, deci gasea el!

Ne plimbam oleaca si gasim! Intram… intelegem ca avem nevoie de un tichet. Toata lumea trece inaintea noastra, chiar si tanti ce a venit dupa noi, pentru ca noi urma sa mergem pentru « interviu », ca sa vada, probabil, daca meritam cardul special sau nu.

A mers Alex intai, eu urmand sa merg dup-aia, ca tanti in rosu, cu floare rosie (artificiala) in par si care se uita pe e-bay la papuci…rosii, a zis ca nu putem merge impreuna, deci sa astept. Daca nu ma dureau ochii, as fi numarat becurile… Apare Alex intr-un final, cu vestea cea mare: nu avem nevoie de card si stie unde trebuie sa mergem!

De fapt trebuie sa mergem la J, care are un etaj si acolo putem consulta microfilmele, in aparatele speciale pentru citit microfilme. Yes!
Dar J e departe si de fapt trebuie sa trecem de G, H, I, O…. si sa luam liftul pana la J. Si de-acolo sa urcam pe niste scari, ca sa ajungem la ghiseul lui J, de sus.
Asta si facem. Fatuca ne ajuta, e o scumpa, ne da microfilmele, le pune chiar in aparat, regleaza pentru noi, schimba aparatul si ne lasa sa lucram.

Era ora 18. Cu Alex ma intalnisem la 13:30 si de la 14 am inceput cautarile.

Happy ending totusi: am trisat. Am copiat ce am copiat de mana/de tastatura… cand am vazut ca e aproape 19, am zis ca nu ma tin nervii si am scapat de cateva pagini foarte repede. Tipa care ne putea da afara si eventual amenda isi facea unghiile, deci nu ne-a vazut. Si-asa nu intentionam sa vindem proiectul… vrem doar o nota buna, dupa atata alergatura, o meritam!

Inca unul

Posted: Iunie 30, 2009 in Scoala

Pai da.. a mai trecut un an de scoala. Practic, am terminat, ma pot inscrie in anul trei; teoretic, astept notele si ceva lamuriri.

A fost un an infernal… In primul semestru am avut foarte multa materie de invatat pe de rost, destul cognitivism sau psiho experimentala. Am avut si sociala, ca anul trecut, care a fost mai scarboasa, nu a avut nimic interesant, mai ales ca in cursuri aveam o tipa care (daca ar fi sa credem profa de seminar si sa deducem din reactia ei) a ajuns acolo pentru ca a avut relatii.. cel putin. Nu stiu, in orice caz, mie mi-a devenit antipatica rau de tot in momentul in care ne-a dat definitia interviului non-directiv. S. Kadi, parca.. Nici nu mi-e rusine sa ii dau numele, e infecta si gata.

Iar am avut-o ca profa pe doamna din primul an, E. Ch. daca ii retin bine numele.. draguta, ceva mai indulgenta, dar nu excesiv cu notele. In curs, o tipa insarcinata, la fel de draguta ca majoritatea tipelor insarcinate cu care am avut de-a face la munca. Not. Materia, APE (notiuni despre copilarie, sa zic asa), a fost interesanta.. am revazut iar Freud & co. Nu neaparat plictisitor, dar obositor..

( nota: nu am avut un weekend adevarat pana in februarie, nu am avut zile libere din august adica.. am lucrat 7/7: daca nu era scoala, era munca, daca nu era niciuna, erau cumparaturi, mai tarziu matze, etc; nu, nu vreau sa mi se planga de mila, e doar o precizare.) mai departe

Distrata

Posted: Iunie 12, 2009 in Scoala

Trei telecomenzi, 3 carti: 2 Freud si un Laplanche & Pontalis, o mapa cu niste cursuri (psihopatologie psihanalitica) si alte cursuri, proaspat scoase la imprimanta, de statistica, un curs despre limbaj & stuff si inca unul despre metodologie experimentala; ambalaje de Carambar (deh, Leti face colectie) si telefonul. Si laptopul, evident, eu la ce ascult muzica?! Sub masa, Romeo sforaie.. nu ii plac asa mult genunchii mei, dupa o vreme merge pe scaun.


Incerc sa invat si ma ia cu somn, mi se inchid ochii. Ma bag in Frozen Bubble, pierd de o mie de ori si realizez ca nu sunt deloc mai treaza. Ceai nu beau, ca abia am luat fierul, sau o sa il iau curand, iar cafeaua nu imi face bine. Si continui sa pierd vremea. Nu ma mai intreb de ce notiunile si clasificarile sunt varza in capul meu.. uite de ce!


Si ma oftic ca nu pot invata pe de rost. Dar pe de alta parte.. ce treaba e asta? Vine omul la tine sa-ti spuna despre voci care-l imping sa ii dea una vecinului de deasupra si tu ii spui ca de fapt, Œdipul lui nu e realizat cum trebuie, ca relatia cu mama lui a fost prea fuzionala si de-asta are el probleme. Eventual pomenesti si preocuparile anale si te poti lasa de meserie.


Asta-mi zic acum.. ca vad notele si o sa ma oftic ca proasta aia a luat nota mai mare si ca o sa strige iar in gura mare ca are cea mai mare medie si o sa incerc sa imi stapanesc pulsiunile, libidinale transformate in violente, de a-i rupe una peste ochii aia de sobolan. Nu, nu urasc, port doar pica si ma deranjeaza astia lipsiti de modestie.

Aia e. Ma intorc la citit despre moyenne, écart type, écart réduit, atypique, significatif, bilatéral au ba.

Lipsa de ocupatie

Posted: Iunie 5, 2009 in Scoala

Eu nu duc mai niciodata lipsa de ocupatie, de fapt. Mai ales, nu cand ma apropii de sesiune si am acasa (*numara in gand, vizualizand camerele 2, 3.. 5, ba nu, 6, 7*) 7 pisici si multe chestii pe care le-as putea face: o mie de carti de citit, haine de calcat, haine de aranjat, facut curatenie, spalat vase, pus la loc si aranjat cele o mie de lucruri imprastiate pe unde pot, facut poze cu sau fara matze, scris scrisori, editat poze, facut dulap, organizat tot ce poate fi organizat… periat Romeo, imblanzit Seya, jucat cu Fidji, mangaiat Dora si Tina.. sunat acasa.. folosit wii-ul pentru altceva decat testul zilnic. Si astea sunt chestiile ce-mi vin in minte acum rapid si se limiteaza la perimetrul apartamentului.

Dar eu am de fapt examene. Dupa o luna de cursuri si trei de stres si greva, am examene. Prost puse, evident, ca doar nu se poate altfel. Si deci trebuie sa invat. Si sa invat bine, ca nu imi plac notele de pe semestrul trecut, mi-e rusine cu mine. Asa ca, semestrul asta mi-am luat zile libere (evident, am luat un weekend aiurea, dar nu conteaza) ca sa invat. Numai ca nu imi iese mai niciodata. Chiar si cand incerc sa termin o carte, atunci ma ia mai abitir cu somn si mi se impaienjenesc ochii de ma intreb daca tanti cu zarul si pasarica m-a ajutat pe bune, sau mi-am pierdut doar timpul.

In plus, eu nu pot sa citesc de prea multe ori ceva, ca ma oboseste si mai ales, ma plictiseste ingrozitor. Cum nu stiu sa tocesc, examenele sunt o corvoada pentru mine.. asta explica si notele proaste: nu sunt papagal, imi pare rau. Invat de maniera logica, eventual ma folosesc de siretlicuri, gen DORA ( definirea ipotezelor, operationalizarea ipotezelor, R… nu mai stiu ce era, analiza rezultatelor). Daca retin si contextul si eventual materia, cu atat mai bine. Dar.. nu pot sa inregistrez de maniera automata, ma blochez. Ca stau sa ma gandesc, nu stiu cum am retinut eu poeziile pe care trebuia sa le stim pe-de-rost la scoala.. eram tare.

Asa ca, ma consolez si mai iau o pauza. Azi am citit despre Winnicott si parca am inteles esentialul cartii, vietii lui. Parca. Daca incerc sa il redau, simt ca imi iese fix o mare branza. Ca asa-s eu. Iar dup-aia se face prea tarziu pentru invatat, sau am altceva de facut.. fata inventiva, cand e vorba de scuze.

Ma duc sa mai citesc.

Tarziu

Posted: Ianuarie 15, 2009 in Scoala

E iar 3 dimineata.. cred ca e deja a patra oara in ultimele doua saptamani.. nu mai stiu de cand nu am mers in acelasi timp la somn cu consortul… Eu care nu ma vedeam sa stau pana noaptea tarziu sa invat. Culmea e ca nu invat.. imi copiez cursurile aici ca sa le pot scoate la imprimanta, sa le am gigea, sa pot invata ca lumea. Ultima ora (aproape) am pierdut-o insa corectand ce mai ramanea dintr-unul din cursuri si sa adaug ce mi-a trimis o colega. Si cum francezii nu vorbesc franceza, mi-a luat un pic sa corectez. Trebuie sa mentionez ca impreuna cu aceeasi colega si altele doua (bine, una, ca cealalta nu a participat din diverse motive) am facut doua proiecte si am avut in total 40 de pagini de citit si de corectat, pentru ca ce mie mi se pare evident si normal ca greseala, lor nu li se pare. Poate o fi si varsta de vina. A mea, nu a lor. Dar nu au nici o scuza pentru faptul ca de vreo 10 ani ei scriu in franceza si de 20 de ani aud franceza. Nu ca mine.. o aud de aproape 6 ani si am inceput sa scriu.. de anul trecut, de cand am inceput scoala practic. Nu, nu au nici o scuza pentru a scrie asa aberatii, pentru a maltrata cuvintele. Da, sunt enervata pe chestia asta, ca pe multe altele. Sper ca acum cei doi profi carora m-am plans de o a treia, nu o sa transmita informatia.. nu ca m-ar durea pe mine prea tare, dar mi-e pentru colegele mele.

Nu imi plac oamenii incompetenti. In orice domeniu ar fi ei. Iar profa in cauza este incompetenta si imbecila in domeniul ales. Stiu ca isi pregateste teza de doctorat, deci inseamna totusi ceva, dar putea sa aleaga o alta materie.. cea predata anul asta nu o cunoaste. In momentul in care profa secundara scoate o aberatie cat ea de mare si profa principala spune ceva total diferit si mult mai logic, incepi sa te indoiesti un pic de capacitatile primei. ( ex.: interviul directiv e pentru profa imbecila acelasi lucru cu interviul non-directiv, doar cu ceva mai multe intrebari; avand in vedere ca intr-un interviu nu se pun intrebari, pentru a nu influenta subiectul… Nu cred ca mai trebuie sa adaug ceva). Pe langa asta, am avut un proiect de facut, altfel poate nu ma infuria in asa hal.. Deja a respins de doua ori tema aleasa, pe motive aberante si nu a inteles nimic din ce am vrut noi. Pe langa asta nu ne-a explicat cum trebuie sa facem proiectul ala, ne-a dat o mie de hartii cu indicatii.. in ultimul curs cu ea. Avand in vedere ca proiectul urma sa il predam 3 saptamani dupa ultimul curs, pot spune ca s-a trezit un pic cam tarziu. Deci nu, nu regret ca am criticat-o, am motive, exista profi buni, profi prosti si profi incompetenti. Acum tind sa cred ca e din ultima categorie, avand in vedere cine e directorul de teza.. ma gandesc ca totusi stie cate ceva tanti asta, numai ca nu stie tocmai bine.

Deci da.. proiectele terminate si predate, notele de la partiale primite ( se putea mai bine).. vin examenele, 7 saptamana urmatoare si doua in urmatoarea. E deprimant, pentru ca nu am timp. M-am chinuit (tot in ultima ora) sa scot la imprimanta un curs, sa pot incepe sa citesc, pentru ca desi ochii mei sunt foarte buni, sunt usor obositi si nu pot citi 20 de pagini de curs asa.. si-asa azi doar in fata laptopului am stat, copiind cursuri. Deci astept ziua de maine, poate i-oi da de cap.. daca nu, citesc de pe laptop, am de ales?

Evident ca lucrez in continuare, pentru ca.. deh, la fel ca invatatul, ma tine departe de ganduri stupide si deprimante. Si cum deprimata sunt, dar doar in timpul liber, prefer sa lucrez, sa invat, sa am capul impuiat cu orice numai ce nu trebuie, nu..

Sunt obosita, mananc cand apuc si cand am chef, am cearcane si dureri de cap, dar ma straduiesc.. Nu o sa fie la fel de bine ca anul trecut, asta e clar.. dar macar o sa am o scuza. Si oricum, daca sunt printre primii zece, tot e ceva. Desi cea care a fost prima anul trecut (si o sa fie si anul asta) lucreaza si ea, deci.. ea nu are nevoie de scuze, eu.. am.

Toata lumea are incredere in mine. Nu eu.

Cred ca e cazul sa merg in pat.. altfel o sa fiu iar certata. Si-asa nu am facut nimic in ultima ora.

I’m not ready to make nice.. I’m not ready to back down.

The randomness of it all

Posted: Noiembrie 25, 2008 in Criptat, Ganduri, Scoala

10.10.2008; 07:59; Norii sunt superbi. Sunt sigura ca nu au facut-o intentionat, dar au copiat valurile, aceleasi valuri pe care surferii le apreciaza (iaca, acte manqué: ma gandeam sa nu scriu cumva cu 2 „p”; nu mi-a reusit) spumoase si inalte. Si la fel ca valurile se disipeaza incet, rozul palid dispare, inlocuit de albastrul rece al diminetii. O dimineata pe care as fi putut-o pierde. Quite a loss…

13.10.2008; FCP; Inca ma plictisesc la unele cursuri facute de questions, répétitions idiotes, inutiles.
Atat de greu e sa gandesti singur ca e trist chiar sa asist la cursuri.

14.10.2008; EPP2; Les objets du désir.
Ce ne face sa dorim. De ce. Pentru ce. Cum. Ce se schimba si cand. Si pana la urma ce e normalitatea?
Si daca pana la urma alegerile nu sunt niciodata ale noastre. Poate ca Chomsky avea dreptate. Si ceilalti la fel, si chiar Freud. Inconstientul (n.b.: typo, I know; „subconstientul” trebuia sa zic) decide doar.
Cum ramane cu economia?

E mereu un murmur permanent in amfiteatru. Exista momente, prea scurte, cand singurul murmur e cel al stilourilor, pixurilor, creioanelor, sau chiar tastelor si vocea profesoarei ce mai face pauze.
Probabil que (acte manqué?) o sa gasesc mereu ceva interesant sau neplacut pe unde o sa merg, ceva de studiat. Cum de?

Délibidinisation- mda, greu de spus.

Nu, sunt normala, sunt obisnuita si banala, la fel ca toti ceilalti, sunt ignorata si ma simt transparenta. Iar ce scriu.. e codat, atat, that’s all that’s special to it.

Nu ma pot impiedica sa (ma) analizez.

15.10.2008; FCP: Ma plictisesc ma plictisesc ma plictisesc Ma plictisesc ma plictisesc. De moarte. Am facut de atatea ori cursul asta nenorocit ca l-as putea dicta! Si totul e groaznic de logic: PA declansat, Na+ intra, K+ iese, urmeaza PPSE sau PPSI, depinde de receptori.

23.10.2008; PIC1:„Il fait bon vivre aujourd’hui”… mai tii minte?
Ce imi place la unele cursuri, sunt profii, evident. (de aici, si cursul) Dar exista profi cu personalitate, carismatici, cei la care ma uit cu admiratie „asa vreau sa fiu cand ma fac mare”.
Bineinteles, sunt constienta ca nu o sa-mi iasa, dar daca nu visez, then what?
Imi plac diminetile si nu ma deranjeaza sa merg pe jos. Prefer chiar, sa merg, singura, sa respir dimineata, sa o trag in plamani si sa ma trezeasca norisorii roz, razele inghetate, mai bine, mai usor, mai placut decat apa inghetata de la ora 6. Dimineata devine a mea si o tin cu mine de-a lungul zilei, ca un sarut, ca un zambet.

24.10.2008; ST2: Et le ciel prit feu ce jour là

06.11.2008; 07:10;Un nene ce fumeaza pipa. O mierla vazuta si zilele precedente. Un gunoi ce arata ca un trandafir uscat. Dimineata destul de racoroasa pentru a-mi vedea aburii, dar nu destul pentru ca sufletul sa-mi inghete.
Ceata m-a urmat toata ziua, ca si cum nu mi-as fi baut cafeaua, ca o incertitudine.

„c’est abrutisant”
E valabil pentru ambele, nu am timp sa ma gandesc la mare lucru, uit orice fel de probleme, griji, in universul meu mic, plin de teorii de neinteles, fara un sens precis.

And sometimes, ignorance hurts.

11.11.2008
:Si uneori realizez cat sunt de frustrata, caut recunostinta unde nu trebuie si sunt infuriata cand nu vine… de unde nu trebuie.

24.11.2008; 17:21:

Keep me warm
Keep me safe
Keep me near
Keep me right here

Make me happy
Make me gentle
Make me whole
Make me all I ever wanted to be

Allow me to hope
Allow me to wish
Allow me to cry
Allow me to laugh
Allow me to be fragile
Allow me to be kept, to be made, or rather… allow me to be. With you.