Flirt

Ca si-asa nu am un prea mare chef sa ma apuc de CPO, doar nu am partial intr-o saptamana!…

Duminica, pe la 11; caldura mare

(o voce masculina din spatele meu): Bonjour
( ca o fata binecrescuta: ) Bonjour
( moment de suspens, soarele bate in capatana mea fara jena, tipul se uita la fel la mine: fara jena.. Asa ca imi permit: ) Ouiiiii?
( el, dulce si cat se poate de natural: ) Je voudrais discuter avec vous..
( incerc sa imi revin.. ma asteptam sa ma intrebe pe unde se poate pierde cu ajutorul meu; dar continui, politicoasa, cum m-a invatat mama: ) Euh, là, je rentre chez moi…
( el, nepoliticos, nu ma lasa sa continui: ) ah… bon, vous rentrez chez vous
( eu: ) uh, oui, et de toute façon, j’ai déjà quelq’un.. (si ii arat degetul.. cu verigheta)
( el: ) ah, bon..
( eu: ) au revoir, bonne journée..
Inca incerc sa imi revin. Atat pentru faptul ca am fost agatata (s-a incercat), cat si pentru faptul ca mi-a vorbit cu “vous”. It’s creepy! Nu mai suntem in anii ‘50 sau naiba stie cat sa vorbesti oricui cu “vous”. Si in plus, cand incerci sa agati o persoana de o varsta apropiata.. ma gandesc ca e normal sa tutuiesti.. Venind de la profi, ok, e normal, nu mi se pare anormal, e chestie de respect mutual, bla bla.. dar de la o persoana de aceeasi varsta? Brrr… Si mi s-a mai intamplat, cu tipe, de exemplu, care ma intrebau drumul, sau d-astea, dar cred ca ala m-a speriat cel mai tare, mi se pare aiurea. Sunt educati, daca nu conditionati asa, dar ar putea sa gandeasca si singuri..

Bine, daca ar fi sa aleg intre tipul de duminica si ala care m-a scanat ( de maniera cat se poate de vizibila) de jos pana sus inainte de a-mi spune ca sunt frumoasa, sau ceva de genul, evident, il prefer pe primul. But he’s still creepy.

Si vara abia incepe… macar nu-s adepta fustelor sau pantalonilor scurti, mersul la scoala ar deveni un adevarat calvar.

Back to Earth, back to work.

Secret

Dupa o idee gasita la la putty de aici…

.. aveam o perioada in care dormeam cu degetele langa buze.. nu in gura, doar cat sa imi atinga buzele. *stade oral? peut-être bien*

.. imi plac chestiile sarate (chips, biscuiti, crackers, pufuleti, alune, cashews, floricele) la fel de mult ca cele dulci (lista e mult prea lunga) sau cele acre ( lamai, grefe, zarzane verzi, prune verzi, mere verzi.. lamai verzi!) dar mai presus de toate.

.. sunt dependenta de ce e mentolat: ador Airwaves, ala albastru, restul mi se par prostii inutile care nu isi pastreaza gustul destul de mult.. sau, rochii-de-nunta, aka Rocky de menta (anecdota familiala) care erau verzi si pline de chimicale, evident.. Bineinteles, le preferam pe cele mai puternice. Devenise o obsesie in liceu, cumparam cate o punga si incercam sa o fac sa dureze cat mai mult *still am doing this* iar cand am plecat, ai mei mi-au trimis de cateva ori, dar nu s-a mai gasit, gustul nu mai era acelasi.. Mi-au placut mentosanele de la inceput, alea ce pareau un pic pufoase, intr-o punga de plastic usor “aburita” si aveau un nene halterofil pe ele, parca. Dup-aia, alea tari, in tuburi de hartie de cate zece, nu erau asa grozave, dar in lipsa de altceva.. Aici.. am “Gom’s” de care nu am mai luat de foarte mult timp, probabil de cand eram in Alés.. si am descoperit acum o luna, cand pofta mea de ceva mentolat atinsese limite dureroase, o marca relativ obscura: Edelweiss. Bomboane maro, in hartie verde.. pe care incerc sa nu le zdrobesc in dintii si-asa stricati.. Daca sunt la scoala, iau cu mine, 5-6, iar cand ma intorc, mai mananc, cam tot pe-atat, deci o punga dureaza prea putin, bine ca-s ieftine… Mai sunt si alea de la Fisherman’s Friend, prea scumpe insa, prea putine, prea mici.. Dar, da, imi place cam tot ce e mentolat, destul de mentolat incat sa ma intereseze..

.. am prostul obicei de a sta cu genunchii stransi, la piept, sau turceste.. la scoala sunt obligata sa tin picioarele intr-o pozitie normala. Iar Death Note mi-a dat de gandit “my productivity goes down by 40%” (citat cat se poate de aproximativ).. poate asa o fi; nu ma simt bine daca nu stau asa, unde mai pui ca imi ingheata altfel.

.. obisnuiam sa imi rod unghiile. Mi-a trecut cu multe amenintari de la tata, iar acum nu inteleg cum am putut sa fac asta. Mi se pare urat.

.. am incercat sa fumez. I-am spus lui tata si m-a mustrat un pic, acum, dupa 7 ani de cand incercasem, ca de ce nu i-am zis atunci.. Ete na. Prima data a fost jos, in coltul fumatorilor la liceu, cu Genti, Calu, Andreea probabil.. Fla.. dupa o lucrare la mate, urata. Cica “de nervi”. Mi-a trecut repede dupa primul fum :)) avea un gust oribil pe care nu o sa il pot uita vreodata. Nu am tras in piept, deci nu m-am inecat. Mi-a fost de ajuns gustul ca sa ma convinga. Aproape. De 8 martie, in acelasi an scolar, la cateva luni dupa prima incercare, eram cu Genti la biliard, noi doua.. si am tras din tigara ei. A fost ultima data, la fel de neplacut. Nu regret… Aseara era langa noi un nene ce mirosea a tigari de parca se parfumase cu ele. Intr-o seara eram in metrou si un nene isi aprinsese pipa inainte de a urca, normal, nu a stins-o, o tinea in palma.. dar raspandea un miros de tutun, oribil.. Am devenit sensibila si nu mai suport fumul (decat de la ai mei) sau mirosul de fum, in general, imi repugna. Fandosita.

.. nu imi place si nu stiu sa dansez. Desi asta nu cred ca e un secret pentru nimeni. Tot pe ai mei dau vina, ca pe orice alt defect pe care il detin. Cand aveam 7 ani, am fost la mare si m-au mustrat: de ce nu sunt ca sora-mea, de ce trebuie sa fiu asa de intepata? de ce nu pot si eu sa dansez? Si de atunci… rare au fost ocaziile in care m-am miscat in asa fel incat sa dau impresia ca dansez. In prezenta altora, ca singura…

.. citesc mult si prost. Nici asta nu e asa un mare secret.. Nu pot enumera toate cartile pe care le-am citit. Si rar pot spune exact despre ce e vorba. Citesc repede, retin unele chestii,depinde cum ma atrag, intereseaza.. Am facut fise de lectura semestrul trecut. Ma uit prin ele si nu ma prind.

.. am copiat, chiulit, furat, trisat, injurat.. nothing to be prouf of.

Si-asa nu sunt mandra de mine, decat pe bucatele, uneori, depinde de imprejurari. Secrete? Sa zicem…

later edit: am uitat… ma joc in loc sa invat, sa citesc.. sudoku, prizee… sau sterg poze, aranjez pe aici, citesc forumuri si bloguri, ma uit la Death Note etc etc etc. Bad bad girl.

Metacommunication

Vreau candoare si caldura. Vreau liniste.. de orice fel.

Vreau o cana de lapte cu cacao, fierbinte si.. a mea. Sa aibe spuma, sa fie potrivita, asa cum imi iesea mereu.

Vreau soare si nori inalti, ascutiti.. Vreau un val. Vreau nisip si scoici.

Vreau poate prea multe, acum, aici.. zilele astea. Dar vreau.. deci exist. Cnad primesc tot ce vreau.. incetez sa mai vreau, incetez sa mai exist.

Asa ca lasa-ma sa tanjesc un pic, sa vreau un pic din toate, nu ma rasfata. I’m not used to get what I want..

(1) Ti-am zis…

.. ca imi lipsesc apusurile de soare, de acolo, de la tine?

Sau ploaia.. tot de acolo, de la tine, unde e bine si cald si e frumos.. Acolo unde timpul se mai oprea uneori… acolo, la inceput. Acolo unde mirosea a praf ud. Acolo in camera ce a devenit a noastra.

Grow me a garden of roses,
paint me the colours of sky….
teach me to speak with their voices…
show me the way and I’ll try

Si imi mai e dor de ploaia de vara ce abia se simtea.. sau poate eram prea ocupata. Ar mai fi si drumurile lungi, uitandu-ma pe geam, inghitind fiecare peisaj, fiecare bucatica de verde, sa o tin bine cu mine, aici..

Imi mai lipseste si calmul tau.. uneori ii duc chiar dorul.. era singurul meu calmant, in afara de guma de mestecat, doar Airwaves simplu, daca nu Orbit, desenatul, spalatul vaselor sau plansul… Erai mai eficient. Acum.. te-ai molipsit un pic.. de la mine, evident.

Si mai duc dorul momentelor in care nu puteam scapa de faimosii fluturasi. I-o fi gonit frigul.. vedem ce urmeaza.. Eu o sa astept cuminte sa se intoarca la mine.

Intre timp o sa incerc sa stau cuminte, “sage comme une image”, o sa incerc sa zambesc mai mult, sa ma incrunt mai putin, sa ma enervez si mai putin, sa nu mai zbier, sa nu mai urlu.. poate ca era mai bine cand plangeam in loc sa verbalizez totul. Poate ca am crescut, o data cu tine, inca un pic, atat cat sa uit si sa duc dorul..

Dar inca visez… sa stii.

French

“Baiser à corps perdu”.. nu primul cuvant ma fascineaza pe cat e ce urmeaza.. “à corps perdu”; chiar daca ma descurc bine cu traducerile, inteleg tot ce e scris, sunt capabila sa citesc carti in franceza.. nu pot traduce unele expresii si de-asta uneori as vrea sa le las asa. Evident, engleza e mai comoda si mai usor de inteles… Le fel cum imi e mie incoerenta.

Imi place sa ma joc cu intelesuri, sa vorbesc aiurea si sa nu spun nimic in zeci de pagini. De fapt, eu spun.. dar e nevoie de tabelul de coduri..

Bineinteles, mai sunt atatea expresii ce-mi scapa acum, asta imi ramane in minte, soptita de o voce copilaroasa, cu un usor defect de vorbire, dintr-un serial dublat. In franceza.

Nu sunt asa grozavi francezii.. Ni se spunea intr-un curs.. imi scapa care anume, ca nu am resimti de aceeasi maniera oamenii in propria cultura, fata de oamenii dintr-o cultura straina. Si mi-am amintit ce spuneam mereu cand eram intrebata cum sunt oamenii pe aici: “miserupisti”. Inca cred asta si sunt convinsa. O idee inteleasa recent, m-a facut sa vad altfel lucrurile. Frica. Se pare ca ii ghideaza. Nu mi se pare neaparat credibil sau vizibil, dar fiind din afara sistemului, nu pot intelege… si asa, ei cu totii imi par reci, chiar daca zambesc cand un nene canta fals si strident la acordeon, daca dau bani lui nenea ala din coltul tunelului care agita castronelul lui cu monezi, daca zambesc unui copil ce tot ia cutii cu guma de mestecat pentru a le pune in caruciorul ei… si chiar multi alti “daca”. Ei imi par in continuare reci, iar viteza pe care nu o pot mentine alaturi de ei, ametitoare, deranjanta..

Multe ma intriga la ei si ma enerveaza la culme, ii detest uneori si.. si nu, nu tin sa ma intorc acasa. Mi-e frica sa ajung acolo si nu mi-e dor. Deloc. Imi place primavara de aici, ma incanta papadiile prea galbene si ador nastureii. Iar cand gasesc un coltisor realizat de niste oameni, proiect comunitar… sunt in extaz. Si ma intrebam de ce vreau sa prind totul in poze. Nu stiu.. in afara de a impartasi.. de a incerca sa fiu mai buna.. Nu stiu.

” <<Parle mon cher, ça te fait du bien>> mais c’est des conneries tout ça!” lipseste intonatia, lipseste umorul serios, lipseste persoana. Ador proful si nu o sa il mai prea vad.. saptamana urmatoare si dupa… poate la examen. Mai greu sa aleg un singur prof preferat.. am un prof si-o profa.

Si pana la urma francezii se dovedesc geniali, amuzanti, isi fac treaba cu seriozitate, stiu povesti colorate de limbajul profesional.. De fapt.. astia sunt doar profii.. restul.. heh, restul sunt o masa de oameni de care fug cat pot.. cei mai tineri decat mine imi repugna prin lipsa de cultura generala, chestii de baza, sau macar respectul de baza… cei de varsta mea imi par batrani si incuiati, iar cei mai in varsta decat mine, imi par asa de indepartati.. incat nici nu ii vad. Nu ca varste. Ii vad ca oameni care ma deranjeaza sau nu. Poate la asta ma rezum pana la urma.. A fi sau a nu fi deranjata.

Uneori tind sa ma revolt cand ei sunt luati in ras, cand sunt acuzati de diverse si imi amintesc ca nu sunt una de-a lor, chiar daca am auzit prea des ca sunt.. de la cei de acasa, asta e mai trist.

“Allez, dites quelquechose, un mot intéressant… toi, t’es anglaise!”

sau
” Armenian?” ” Nope, Romanian! ” “ooooo”

sau

” T’es de quelle origine toi?” “Roumaine” ” Ha? hongroise?” ” Non… roumaine” ” oh… il faudrait y aller, comme ça je devrais savoir parler Anglais”

Si sa nu iti vina sa le injuri, in dulshili grai.. Am fost luata de vreo doua ori de poloneza, sau ca as fi de pe undeva din Europa de Est. In general? Englzoaica, americanca, sau canadianca. Nici un neam care sa fie latin.. Oi avea accent, naiba mai stie.. vorbesc franceza cu accent englez… vorbesc roman cu accent frantuzesc, at times… it seems. Sunt poliglota in vorbire si in simtiri. Se pare.

Inca numar in romana, pentru ca-mi e la indemana, inca gandesc, liber, in romana.. citesc carti in romana, primite, toate… de la cine ma iubeste si ma cunoaste. Vorbesc si am lapsusuri in romana.. Mai rau e in franceza, unde nu pot vorbi mult sau in public, imi pierd vocea, tusesc, gatul meu e fortat si e mai rau decat asta vara, cu tusea mea cronica.

Sunt très strange.Et je m’en fous.

Cresc…

Simti ca imbatranesti atunci cand lumea incepe sa dispara din jurul tau. Bineinteles, nu e imbatranirea aia drastica, nu ma simt inca, mai am pana atunci, inca vad fete uimite cand imi spun varsta, ceea ce e dragut. Deci nu e asta.. E momentul in care prietenii nu mai sunt prieteni, sunt niste nume pe o lista, si stii, dupa orele de LSC cum se numeste ce ati facut, dar esti convins ca ai dreptate si ca a meritat, cum putea sa uite asa ceva? Si nici nu iti raspunde la mailuri. Evident, doar fetele fac asta..

Dar dupa prietenii ce dispar, incep sa dispara, in mod prea evident, nume mari, cu care ai crescut. Voci pe care le stii de cand erai uuuuuite-atata! si dispar, se duc, raman eventual niste inregistrari, niste amintiri.. Voci, nume, fete cunoscute, mai mult sau mai putin, se duc cu tot ce stiai, ramane doar reprezentarea aia a trecutului, singura: amintirea.

Bine, totul incepe cu strabunici, daca nu chiar cu bunici.. Cu un pic de noroc, bunicii mai stau atat cat sa lase niste amintiri placute.. cu al lor “la tara”… dar pleaca si ei. Ii urmeaza vecinii mai batrani, care tipau la tine cand faceai galagie sau mai stiu eu ce nu le convenea? Cunostinte.. tatal unui fost coleg, un fost coleg de munca si prieten cu parintii.. Dup-aia, profesori, de care macar ai auzit, daca nu i-ai avut si devine inspaimantator. Pentru ca nu mai e mult si urmeaza cine iti e mai aproape.

Si intr-o zi afli ca tanti aia, mai mare decat tine cu 11 ani, care practic a crescut cu tine, de care stii ca a fost mereu pe langa tine.. care rar te-a certat si scotea limba la tata cand se lua de tine.. ea, tocmai ea, mereu un zambet.. Eh, afli ca poate nu o sa mai fie.. si curand, prea curand. Si nu stii ce sa zici, taci si zici ca e aiurea si naspa, inghiti orice fel de lacrima, pana realizezi. Si cred ca atunci doare cel mai tare ca ai crescut..

Credo

Nu as putea considera ca am nevoie de un credo. La fel cum am refuzat necesitatea unuia mai mare si mai tare, acolo sus, care sa ma vada cand fac prostii si cand sunt cuminte, cand cad si ma doare, sau cand dau si ma doare.. Ii refuz existenta pentru ca nu am simtit-o nici o clipa, niciodata. Poate ca nu asta e scopul, dar nu imi prea pasa… nu cred si atat. Chiar daca a inceput din razbunare.
In ce priveste un credo al meu.. nu-mi propun sa traiesc fiecare clipa la maxim.. sunt prea fragila pentru asta. Nu imi propun sa fiu nici cea mai tare… nu vreau nici macar sa fiu in centrul atentiei, vreau doar o dovada ca exist. Adica oglinda aia reprezentata de celalalt, in care sa ma vad asa cum ma vede si sa incerc sa ma ajustez, sa ma repar, chiar daca nu-mi iese mereu. Nici nu vreau averi… nu am nevoie.. Dragoste fara limita? Nu am cerut-o niciodata, am vrut doar un pic acolo, cat sa imi fie de ajuns. Iar visele-mi sunt prea absurde ca sa le vreau implinite.

Asa ca imi urmez drumul pe care il trasez cu rigla in fiecare zi si umplu casute diforme, incet incet… pana oi ajunge la un capat.
Intre timp as vrea doar sa dau in tine cat mai putin, intentionat sau nu. Intre timp vreau sa invat.. de toate.. cum sa te pastrez, cum sa nu te stric, cum sa iti zambesc, cum sa fiu acolo pentru tine.. Dar fara a trai doar pentru tine. Nu vreau sa fiu in halul asta de dependenta, desi sunt, intr-o oarecare masura. Mai rau decat bomboanele de menta, sau orice guma mentolata bine si pe placul meu. Ca nu accept jumatati de masura, so to speak.. imi place au ba.

Ma agat de detaliile mele si de prostioarele mele pentru ca sunt ale mele, pentru ca le vad, pentru ca se pare ca nu toata lumea e asa.. De-aia vreau sa vad in tine ce altii nu vad, sa am dovada ca nu sunt ca ceilalti, ca am motive sa ma cred unica. Intr-un mod cat se poate de narcisic, imi convine asa cum sunt, iar reusitele mele ma incanta peste masura. Numai ca realitatea mea, a mea, da? vine si neaga totul, ma cearta, cum ca nu ar fi de ajuns niciodata. Uneori e bine, alteori, trebuie sa recunosti ca exagereaza, nu?
Dar stii.. recunosc ca sa te am pe tine imi face bine, si consider ca merit, asa afurisita cum sunt.. merit sa te am. No strings attached.. or so we said. There’s plenty of them though, ya know? Can’t give up on you and I don’t want. Can’t, won’t.

You’re cursed I guess..

Soare umed, cu dinti

Asa s-ar numi ziua de ieri… baba mea, cica. De dimineata a fost frig, am inghetat pana la metrou si in gara nu imi venea sa mai astept trenul.. Spre scoala am luat autobuzul, ca mai incepuse sa ploua printre altele. A batut si vantul cand plecam de acolo dar parca mirosea a cald… Ajunsa acasa, am mai avut un pic de ploaie. Am iesit la cumparaturi diverse, vant, cat se poate. Venind inspre casa, soare si caldut.

Deci da, tipic mie, nu putea fi altfel. “Ar fi trebuit sa alegi 5″ “mda, si s-ar fi schimbat vremea”Pai da, azi a fost soare si un fel de cald, dar macar nu a variat in halul ala… Deh, eu si babele mele..

In alta dezordine de idei, ma scoate din sarite blogul.. vreau sa fie scris frumos.. el se pare ca nu prea vrea, it kinda hates me, asa ca unele posturi o sa fie urate urate. Ca mine.

Meh, venisem cu chef de scris, mi-a trecut intre timp din varii motive.. Macar am stabilit cum voi fi anul asta: sucita. (ca de altfel mereu)

Play

If only words could heal.
If only time could stop.
If only I could stop bleeding.
If only I could keep you safe.
If only my words wouldn’t hurt.
If only time wouldn’t slip between my fingers.
If only I could cry.
If only I could destroy you.

The ambivalence you create inside me is what keeps me alive, yet, it’s what destroys me. It’s like the love I have for you and my hate for everything that you’re not.

If only you could be.
If only you wouldn’t.

You are the only that makes me laugh while crying and hurts me with embraces. There’s nobody else that could love me in black and hate me in white, the way you do. My world turns around you, your world stops around me.

   

    If only you would be all that I’m not.
If only I could be all you are.

Here and there, you and me. Now and then, me and you. The only place where we can be is in between. Between day and night, between liquid and solid, between winter and spring, between silence and the first sound that could leave your lips.

If only you could be on this side of the miror.
If only I would pass through.

Invisbile as long as I exist. A trace in the warm red wax that seals my fate. Here, but not quite. Mine, but not really. Now, but already then.

Yours…

Update

A mai trecut un an.. Nu am mai scris de un an adica.. Am fost acasa de sarbatori si a fost bine. Nu are sens sa intru in detalii.. doar ca am avut zapada. Ca am avut pe ultima suta de metri (pana la aeroport, that is) e alta problema.. macar noi nu am stat in aeroport cu orele si nu am facut decat sa ratam corespondenta.. Dar am ajuns.Remember?

For Sale: lumanari, coji, muzica mereu buna, bilete de tren, carti de vizita, bancnote si tot felul de prostioare lipite de pereti; vin fiert, ceai.. si tot ce era atunci.. Inca sper sa mai gasesc ceva la fel.. Heh
A si reinceput anul scolar, am predat un dosar.. o fisa de lectura (nu sunt multumita de nota, dar cum venea de la profa mea preferata, nu am putut sa ii spun..) niste intrebari stupide (da, primesc nota pentru ca am pus intrebari stupide pe texte cretine) dat un partial la IPO, terminal la engleza si la MTU, azi. Au mai ramas 5 : miercuri, vineri, mart si joi. Si gata. Lunea ailalta incepe semestrul 2. Nu o sa imi pastrez toti profii.. si imi pare rau, dar daca sunt cuminte si ajung pana in anul 5 pe unii o sa ii mai vad, deci e bine… Trebuie sa fiu cuminte.Semestrul doi inseamna si fotografie. Ca nu ma bag la sport, desi as avea nevoie; limbajul semnelor ar putea fi util, dar e ceva necunoscut si nu as vrea sa o dau in balta; engleza? ha! mi-a fost de ajuns un semestru 99% din colegi sub nivelul de clasa a noua ( de la noi)… nu vreau mai mult. Nu dau exemple, mi-e si jena.. Si dintre celelalte optiuni, doar fotografia ma atrage, mai exersez si eu, mai ies si eu pe teren pe motiv de teme..

Am citit in vacanta.. prea putin teoretic insa, dar am citit, mi-am imbogatit baza de date si acum continui.. ca pana acum am fost ocupata.. Poate cu putin noroc termin pana pe 31 cand conteaza.. mult. dup-aia nush cine urmeaza, nenea Freud nu ma mai prea tenteaza deocamdata.. probabil un pic de Oury, e usor contemporan si unul din profi il apreciaza.. deci, maybe.. As vrea oricum sa termin ce am cumparat, daca nu pana la vacanta, macar pana incep anul doi, in care sper eu ca o sa intru..

On the other hand.. azi am fost ghinionista cum nu mi s-a mai intamplat.. sper sa nu o tin asa toata saptamana, ca e de rau. Nu ca as vrea eu sa ies pe undeva, dar ca idee.. si acasa o pot incurca doar, am demonstrat-o.. chiar sambata, deci.. keep safe. In acelasi ritm de aiureala, sunt un pic in urma cu unele mailuri.. plus.. heh, mesaje la care nu am raspuns si ma simt aiurea, dar deh, se intampla si la case mai mari.

Vremea, ca e si asta un subiect plicticos de discutie.. e naspa, abia de ieri, sau asa, nu a mai plouat, desi azi, cand am iesit eu, a inceput sa picure si vantul, dragul de el, a inceput sa bata.. Ah, da, si sa ramanem pe acelasi subiect interesant: me. Imbatranesc si imbatranesc urat.

In alta ordine de idei.. Ma atasez un pic prea usor si poate ca uneori sunt superficiala.. Am niste profi geniali si in afara de colegii pe care ii ador pentru motive superficiale (nu, nu referitoare la haine sau machiaje, parfumuri, muzica ascultata si nici neaparat fizic) ii detest pe toti ceilalti, mai ales cand fac galagie in ore si ma seaca pe mine prin lipsa de respect fata de profi si noi toti ailalti. In fine.Ca tot nu vorbisem destul despre mine.. Am renuntat, partial, cel putin pentru urmatorii cinci la criminologie.. o sa urmez doar cursurile profului meu preferat in paralel cu celelalte cursuri.. Si-asa, being a chick, I don’t have much chances.

What else? Sunt superficiala, copilaroasa, ma plang de batranete si de prieteni, sunt intr-o oarecare masura un lup moralist, dar caut momentele in care pot demonstra ca nu e asa. Cunosc cursurile destul de bine si de-asta acum stau si-o frec aiurea.. pentru ca maine o sa fie de ajuns sa repet cursul de IPA de vreo doua ori, il stiu..ca doar mi-a placut si am cam facut aceeasi materie in toate cursurile, mai putin 3.. in orice caz, stiu.. Ah, mai sunt si plangacioasa si afurisita. Incapatanata la fel.. Si nu mai stiu, cred ca am aberat destul.. nu?